Economie, in continuare

Ieri Fed a salvat AIG, printr-un imprumut de 85 mld USD pe doi ani contra a 79,9% din actiuni. Zilele trecute a lasat Lehmann Brothers sa intre in faliment. Fenomenul interventiei statului este exportat, Japonia, Australia si Regatul Unit injectand la randul lor zeci de miliarde pentru a "calma" pietele.
Bursa noastra, oricum anemica si umflata - vehicul pentru speculatori si nu instrument de finantare, cade si ea consistent (OK, sper sa nu-si revina prea curand si banii rulati acolo sa ajunga in economia reala).
Doua trasaturi ale crizei sunt pregnante: interventiile comuniste ale bancilor centrale, care alunga tot risk@reward afara din joc si premiaza companiile lenese, rau intentionate sau doar stupide; increderea publicului revine unde trebuie, la cote de prudenta.
Alan Greenspan a apreciat ca aceasta criza este departe de a se fi terminat si ca este vorba despre un eveniment care are loc odata la 50 de ani, sau chiar la un secol.
Pronostic personal: abia a inceput, consumul modial se va reduce semnificativ (deja se vede acest fapt in scaderea cursului petrolului).

Putin(a) economie

Evenimentele convergente ale lunii august, obiective sau personale, m-au impins inspre un mic exercitiu de economie, masca buna pentru putina politica (judecatorii romani nu pot face politica romana, dar pot chibita asupra celei internationale). Pe de alta parte, atat razboiul pentru DNA, cat si cel din Caucaz, deocamdata mocnesc spre stingere (by the way, Nicaragua a recunoscut Osetia de sus si Abkhazia ca state independente - ce palma superba pe obrazul yankeu, CIA a semanat distrugere si ruina zeci de ani in America latina, hombres, sa nu plecati capul niciodata).

Rusia a pierdut o multime de fonduri prin fuga capitalului generata (?!) de razboiul din Georgia. Cifra cea mai vehiculata este 16 miliarde dolari, in saptamana ostilitatilor. Reamintesc din nou in context teoria lui Soros potrivit careia toate constructele umane se bazeaza pe premise false. Din punct de vedere economic, nicaieri nu este mai adevarata asertiunea decat in cazul Rusiei de azi.

Cand ai o mai mult de a opta parte din suprafata de uscat a lumii (17.075.200 kmp mai exact, citez din CIA (?!), ca tot veni vorba de ei), sa ai burse de valori si piete financiare e o prostie, insa sa le ai si sa nu ai o reglementare care sa impiedice un eveniment stupid de genul asta, e o imensitate de prostie. Partea buna e ca s-au prins ca au o politica comerciala idioata si ca nu e cazul sa persiste in iluzii: zecile de km de tir-uri turcesti de la granita stau marturie despre un reviriment de inteligenta.

Eu cred ca viitorul sta in autarhie. O mare criza economica mondiala va duce inevitabil sau la un mare razboi sau la o ciorchine de societati autosuficiente. In ambele cazuri, liberul schimb va fi istorie. Insasi teoria care a dus la propagarea conceptului era nascuta dintr-o iluzie. Cantitatea de munca excedentara, care genereaza somaj, este prezenta in toate tarile. De ce sa liberalizezi schimburile cand singurul castig palpabil este o economie de munca in ambele tari? Munca este o resursa disponibila din plin, asa incat modelul Keynesian de sporire a investitiilor publice, care sa tina somajul sub control, are sens chiar si acum.

Sefia DNA, de o luna incoace, o tema imuabila

Ha, ha, pe cand ma pregateam sa-mi dau putin in petec cu pasiunea mea nu foarte secreta, economia (identificasem un exemplu actual extrem de graitor, in favoarea teoriei lui Soros ca noi, oamenii, facem totul pe niste premise false, mai ales in economie) iata niste elemente noi ale povestii sefiei DNA.

Consiliul Superior al Magistraturii a respins azi dupa-masa propunerea ministrului Predoiu, procurorul Monica Serbanescu, pentru sefia DNA. La cat am chibitat pe blog, ma bucur, fara sa sar insa in sus pentru ca inca nu cunosc dedesubturile chestiunii.

Ce ma intristeaza in schimb, e ca desteptii din senat au decis ca e mai bine ca numirea procurorului general si a sefului DNA sa o faca CSM, ceea ce e o prostie cronica, astia au ajuns sa monopolizeze toata puterea in sistemul judiciar, de nu mai incape nimeni.