Se pare ca aceia care trag sforile in CSM (adica „gândesc strategic”) credeau ca scapam de monitorizare daca impusca in toate directiile. Calculele au fost proaste si nimeni nu le-a bagat in seama frenezia disctructiva. Desi este departe de a surprinde realitatea crunta a sistemului, mafia de relatii, raportul arata totusi ca la Inspectia Judiciara nu e corect sa fie numiti in principal din Bucuresti. Oricum inspectia e controlata, insa o plaja mai larga de selectie nu ar face-o un instrument atat de bine uns si de unitar.
Pe de alta parte, pana de curand raportul a insistat pe conflictele de interese din CSM, acestea exista in continuare netulburate, fara ca raportul actual sa le mai aminteasca. Astfel, Lidia Barbulescu este in continuare vicepresedinte al ICCJ, Anton Pandrea presedintele sectiei penale a ICCJ, Costel Dragut presedintele CA Craiova, Gheorghe Groza presedintele CA Oradea, toti cumuland calitatea de membru CSM (platit integral). Virgil Andreies este oprit de lege sa cumuleze calitatea de presedinte CSM, ca altfel s-ar afla in aceeasi situatie, neexistand o hotarare CSM in care sa se consemneze vreo optiune pentru activitate permanenta (proasta optiune, cand se pot castiga acceasi bani cu jumatate de munca).
In fine, sa scoatem putina mizerie de sub pres (daca raportul nu prea vrea sa o faca) si sa ne amintim acest episod din ciclul qui custodet custodient:
Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Lidia Bărbulescu, a cerut Institutului Naţional de Criminologie să scoată dreptul civil din rândul materiilor pentru examenul de capacitate susţinut de stagiari, pentru a o scuti pe fiica ei de această corvoadă. Conform unei sesizări trimise la CSM de către Ministerul Justiţiei, judecatoarea Bărbulescu a sunat-o direct pe directoarea Institutului Naţional de Criminologie (INC), Dorinica Ioan, cerându-i întocmirea unui regulament separat de susţinere a examenului pentru consilierii stagiari de aici. Lidia Bărbulescu a invocat drept argument o discuţie pe această temă pe care ar fi avut-o membrii Consiliului Superior al Magistraturii, deşi INC este o instituţie subordonată Ministerului Justiţiei. Totodată, vicele Înaltei Curţi a sugerat şi modalitatea de susţinere a examenului, în sensul reducerii numărului de materii care constituiau probe pentru acest concurs. Adică să rămână doar dreptul penal şi criminologia şi să fie scos dreptul civil. După alte câteva zile - toate acestea întâmplându-se în cursul lunii octombrie -, Lidia Bărbulescu a tot sunat, cerându-i conducerii INC să trimită la CSM proiectul cu regulamentul cerut. Interesant este că anterior acestor convorbiri, pe la mijlocul lunii septembrie, fiica Lidiei Bărbulescu, stagiar al INC, a prezentat, sperând într-o aprobare, un proiect asemănător celui cerut de mama sa.
Bineinteles, colegii au scapat-o pe d-na vicepresedinte, pe motiv ca interventia nu a avut loc in exercitarea atributiilor de serviciu.
miercuri, 18 februarie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Buna Sergiu,
Am fost colegi de facultatea de Drept si ti'am admirat parcursul profesional in toti acesti ani care au trecut de la absolvire. Curajul tau este exceptional iar nimicnicia lor este infioratoare. Eu nu am avut puterea sa mai suport toata mizeria si am plecat din tara. Sufar insa la fiecare raport al CE si sper de fiecare data ca cei ce au putere de decizie sa deschida ochii si sa isi faca treaba cu profesionalism si onestitate. Este jenant cu cata dezinvoltura cei din CSM isi ocupa in mod ilegal functiile, am senzatia ca puterii din Romania nu'i mai pasa nu de lege insa nici macar de bunul simt. Preocuparile lor sunt in mod exclusiv legate de apropiatii lor si interesele proprii. Din afara tarii, toate se vad foarte, foarte rau ... o putreziciune totala.
Iti doresc succes in demersul propriu, sa stii ca sunt oameni care inteleg perfect inscenarea in care ai fost tarat, sa nu renunti sa crezi in tine si in dreptatea ta.
Buna al,
Generatia noastra a fost oarecum nepregatita pentru real life. Nici nu am mancat rahat pe vremea comunistilor, pentru ca eram prea tineri, asa ca nu am invatat compromisul, nici nu am apucat sa prindem vremurile de spalare pe creier generalizata, generatia pro.
La randul meu am fost tentat de multe ori sa schimb cariera, trecand avocat, din pur dezgust pentru o anume parte din sistem, indivizi care nu se vor schimba niciodata, insa la inceput nu am facut-o din inertie, iar apoi pentru ca nu voiam sa plec in conditiile lor, ci ale mele. Asta e, uneori viata te pune in situatii pe care nu le cautai neaparat, insa increderea trebuie pastrata intotdeauna. Eu chiar ma vad castigand in cele din urma procesul, chiar daca asta va insemna o perioada lunga de timp.
Si eu te vad castigand, iti tin pumnii. Intre timp, daca vrei sa te joci cu altceva, go for it: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:014A:0001:0016:EN:PDF
Barbuleasca a dat inapoi raportul pe tara la nivelul initial, astfel incat suntem exact in situatia de acum doi ani. Daca se trezesc cei de la Comisie si o intreaba si de cumulul de calitati, monitorizare pentru totdeauna.
Am citit niste comentarii despre dvs.pe un oarecare site. Printre unele, care va atingeau urat la imagine - culmea, erau necunoscatorii, chibitii care se dau mereu cu presupusu' ca la fotbal - am gasit si unele scrise probabil de colegii dvs. in care va declarau CEL MAI BUN JUDECATOR DE LA CA -CJ. Tot ei spuneau si cine v-a "croit-o" de teama sa nu va aiba contracandidat pe o anumita functie.
Chiar credeti ca ii pasa cuiva de raportul asta? eu zic ca nu. daca cineva ar fi interesat sa schimbe ceva in justitie ar reusi macar sa miste una colo, una dincolo... dar constatam ca justitia este din ce in ce mai tupeista, mai nesimtita, mai infecta.
Zilele trecute un grefier povestea cu naduf cat de mult l-a dezamagit sistemul dand pentru prima oara piept cu instanta in calitate de justitiabil. Pana la acel moment el considera ca presa minte, exagereaza. Dar cand a avut propria lui problema, a simtit pe pielea lui durerea reala a biciului nedreptatii si ca nimic nu vine din minciuna.
Chestia de pe site-ul respectiv a fost gandita special pentru afectarea imaginii, si nu am vorbit cu cea care a scris decat ca sa-i spun ca nu au acordul meu pentru a scrie ceva despre mine. A fost o chestie "servita", din ce mi-a spus aveau un intreg dosar de cadre pus la dispozitie de CSM, si avea dispozitie sa ma ponegreasca (cum se vede, de exemplu, din titlu).
Raportul de tara e departe de realitatea urata, insa mentinerea monitorizarii e esentiala. E singura recunoastere oficiala ca nu avem o justitie functionala. Avem un dezastru de justitie.
http://www.realitatea.net/senatorii-juristi-au-decis-ca-magistratii-sanctionati-continua-sa-lucreze-pana-la-o-decizie-finala_464816.html
Poate raportul comisiei juridice apuca sa se materializeze in lege, candva, intr-un orizont apropiat de timp. Succes!
Fiica Barbuleascai e detasata prin CSM acum ... Probabil a si ajuns magistrat intre timp.
Asa este, fiica este la CSM, iar de ieri, sotul este sef.
1) Propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie privind numirea domnului BĂRBULESCU CONSTANTIN, în funcţia de procuror şef Secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt (Nota DRUO nr.1/824/1154/2009).
Solutie
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât numirea domnului BĂRBULESCU CONSTANTIN, în funcţia de procuror şef Secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 02.03.2009.
Speta Cedo interesanta:
Cauza Koudechkina c. Rusiei (26.02.2009). Libertate de exprimare. Excludere din magistratură pentru afirmaţii publice
Starea de fapt pertinentă
Reclamanta, d-na Olga Koudechkina (Kudeshkina), era judecător de mai mult de 18 ani şi lucra în cadrul Tribunalului Moscova. În 2003, reclamantei i-a fost repartizat un dosar penal privind un ofiţer de poliţie, dl. Zaytsev, cercetat pentru abuz în serviciu (acuzat că ar fi efectuat percheziţii nelegale în cadrul unei anchete asupra unui trafic de imobile în centrele comerciale din Moscova). Părţile sunt în dezacord cu privire la circumstanţele în care d-na Koudechkina s-a retras din dosar. Potrivit reclamantei, preşedintele Tribunalului Moscova i-a retras dosarul în 4 iulie 2003 fără a justifica această măsură; potrivit Guvernului, dosarul a fost retras pentru a fi repartizat unui alt judecător în 23 iulie 2003, pe motiv că reclamanta amânase judecata.
La începutul lunii decembrie 2003, d-na Koudechkina a acordat mai multe interviuri unor ziare şi unui post de radio rusesc. Ea a declarat în mod special că preşedintele Tribunalului Moscova exercitase presiuni asupra sa pentru a se retrage din dosarul privindu-l pe dl. Zaytsev. Ea a lăsat de asemenea să se înţeleagă că nu era prima dată când instanţele ruseşti erau utilizate în scop de manipulare comercială, politică sau personală. În 2 decembrie 2003, reclamanta a sesizat comisia superioară de disciplină a magistraturii, plângându-se de presiunile suportate în timpul procesului Zaytsev. Comisia a întocmit un raport, în urma căruia preşedintele Curţii supreme a decis să nu exercite acţiunea disciplinară împotriva preşedintelui Tribunalului Moscova.
Între timp, la o dată necunoscută, preşedintele Consiliului Magistraturii din Moscova a urmărit revocarea reclamantei, căreia îi reproşa că s-a lăsat condusă de o manieră incompatibilă cu autoritatea şi statutul de judecător, pentru că a adus ofensă în mod deliberat sistemului judiciar şi unor judecători, a făcut afirmaţii false susceptibile a induce în eroare cetăţenii şi a submina autoritatea puterii judecătoreşti. În mai 2004, comisia de disciplină a magistraturii din Moscova a decis că reclamanta nu mai poate exercita funcţia de judecător; i se reproşa în special că a divulgat o informaţie factuală specifică privind procedura penală aflată în desfăşurare, înainte ca hotărârea să intre în puterea lucrului judecat. S-a precizat în această hotărâre că poate fi contestată în termen de 10 zile la instanţă.
D-na Koudechkina a contestat revocarea sa în faţa Tribunalului Moscova, care a judecat cauza în primă instanţă. Invocând parţialitatea acestei instanţe, reclamanta a solicitat Curţii supreme să strămute cauza la o altă instanţă. Printr-o hotărâre definitivă din 19 ianuarie 2005 Curtea supremă a respins cererea reclamantei şi a confirmat decizia de revocare.
În drept
Cu privire la pretinsa încălcare a art. 10 din Convenţie
Curtea a observat în primul rând că nu există în interviurile date de reclamantă presei niciun element de natură a susţine acuzaţiile de divulgare a informaţiilor, care au fost aduse de comisia de disciplină a magistraturii din Moscova. Curtea a statuat că plângerile d-nei Koudechkina privind eventuale presiuni nu au fost respinse într-un mod convingător în urma procedurii interne. Subliniind că reclamanta a criticat public conduita mai multor responsabili şi a afirmat că presiunile asupra judecătorilor erau la ordinea zilei, Curtea a apreciat că reclamanta a adus în discuţie o problemă importantă de interes general demnă de a constitui subiect de dezbatere liberă într-o societate democratică. Chiar dacă d-na Koudechkina a folosit o oarecare doză de exagerare şi generalizare, instanţa europeană a considerat că este vorba despre un comentariu obiectiv asupra unei chestiuni de mare importanţă pentru public.
În privinţa dubiilor reclamantei legate de imparţialitatea Tribunalului Moscova, Curtea a reţinut că erau justificate, având în vedere că reclamanta formulase acuzaţii la adresa preşedintelui acestei instanţe. Argumentele reclamantei asupra acestui aspect nu au fost examinate în procedura internă, ceea ce a condus la concluzia Curţii că sancţiunea disciplinară a fost aplicată reclamantei cu încălcarea unor garanţii procedurale importante. Curtea a notat în final că sancţiunea în cauză, respectiv excluderea din magistratură a d-nei Koudechkina, este de natură a avea un “efect inhibitor” asupra judecătorilor ce doresc să participe la dezbaterea publică privind eficacitatea organelor judiciare. Aşa fiind, Curtea a concluzionat că această sancţiune a fost disproporţionată şi că a fost încălcat art. 10 din Convenţie.
Hotărârea cuprinde opinii dizidente şi va deveni definitivă în condiţiile art. 44 par. 2 din Convenţie.
"Avem un dezastru de justiţie". Toţi ştim. Dar nu toţi avem argumentele unui om din interiorul sistemului. Enumeraţi cinci, pe o scală a gravităţii. Mulţumim.
Fratilor nu e dracu pe cat de negru pare. Sa stiti ca mai ales la instantele inferioare au ajuns multi magistrati tineri care aplica legea in sensul si intelesul ei, fara nici un fel de partinire. Eu nu spun ca in sistem nu au ramas d-nii. trecuti prin rele, insa speranta exista. Trebuie ca de fiecare data sa aratam ca in justitie exista si oameni competenti, care trebuie sustinuti si sprijiniti.
Exista multi tineri magistrati de foarte buna calitate. Important este sa le oferim un sistem de promovare concurential si corect, altfel exista riscul sa invete din mers si sa urmeze sistemul. Problema cea mare e la varf. Cred sincer ca daca se desfiinteaza ICCJ in forma de acum (sa ramana un complet-doua pe interpretare a legii, ca la americani) se rezolva 80% din probleme.
DOMNULUI judecator Viorel-Virgil ANDREIEŞ
Presedinte al C.S.M.
Subsemnatul VASILESCU VALENTIN domiciliat în localitatea BUCURESTI sect. 4, sos.OLTENITEI, nr.240, bloc 48, scara 1, etaj 3, apartament 7, cod postal 041331, în calitate de petent vă aduc la cunoştinţă anumite aspecte constatate în activitatea procurorilor JURJ REMUS si NASTASIU CIPRIAN-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) si a dlui.OLARU CODRUT procurorul sef al DIICOT care de peste 4 ani impiedica, cel putin solutionarea pe o durata rezonabila a procedurilor in dosarului meu nr. 26/D/P/2005. Consecintele acestei practici incorecte sunt extreme de grave in ceea ce ma priveste, cu atit mai mult cu cit in ultimii11 ani, adica pe parcursul unei cercetarii penale si judecatoresti, ce se lungeste la infinit, n-am beneficiat nici macar de un proces echitabil, in care sa mi se permita probe in aparare. Pe cale de consecinta vă solicit să luaţi măsurile legale pentru înlăturarea deficienţelor pe care vi le învederez.
Motivele sesizării sunt următoarele:
Procurorii militari de pe linga Curtea Militara de Apel m-au trimis in judecata, prin rechizitoriul nr. 70/P/1998 din 23.07.1998 pentru savirsirea infractiunilor de asociere in vederea comiterii de infractiuni ( art. 323 al. 1 si 2 Cp ) si complicitate la savirsirea infractiunii de contrabanda ( art. 26 Cp. rap. la art. 175 comb. cu art. 179 din Legea 141/1997; cu aplic. art. 41 al. 2 Cp; totul cu aplic. Art. 33 lit.a. ). Pe scurt, anchetatorii au crezut ca, profitind de calitatea de comandant adjunct al Aeroportului International Bucuresti-Otopeni ( AIBO ), as fi constituit impreuna cu alte 18 persoane, printre care cetateanul strain Jamal al Atm, impreuna cu alti arabi ( din care in afara cmdr. Suciu Ioan, comandantul Bazei Aeriene 90 Tp, cu care avem relatii de serviciu, nu cunosteam pe nimeni ), o grupare de criminalitate organizata, cu scopul achizitionarii unei cantitati de tigari, transportarii ei cu o aeronava a companiei AIR SOFIA, introducerii ei in tara, in conditii ilegale, prin facilitarea de catre mine prin primirea pe aeroport a aeronavei IL-76 in noptile de 23.03.si 16/17.04.1998.
In prima instanta, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a solutionat dosarul nr. 519/1998 prin sentinta din 18.02.1999 de condamnarea mea la 8 ani de inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit.a, b, c Cp. . Prin sentinta nr. 67/08.06.2000 in dosarul nr. 20/1999, Curtea Militara de Apel mi-a redus pedeapsa la 5 ani de inchisoare.
Prin sentinta nr. 992 din 26.02.2001 Curtea Suprema de Justitie a decis in dosarul 3138/2000 referitor la mine : casarea sentintelor anterioare si refacerea cercetarii de catre Parchetul Militar si totodata inlaturarea de la plata despagubirilor catre partea vatamata: Directia Generala a Vamilor. De la Parchetul Militar, cercetarea mea penala a fost transferata la DNA dosarul avind nr. 65/P/2003 si 13/P/2004. Ordonanta din 24.09.2004 inchidea prin N.U.P. dosarul meu nr. 13/P/2004 referitor la art. 254 al.2 Cp si isi declina competenta in favoarea Parchetului de pe linga Curtea Militara de Apel pentru completarea urmaririi penale conform deciziei 992/26.02.2001. De acolo a urmat o alta declinare de competenta, dosarul cu nr. 26/D/P/2005 fiind preluat si tinut nelucrat de catre procurorul Nastasiu Ciprian si ulterior de JURJ REMUS din Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).
In fapt :
Serviciului de Securitate Aeronautica al AIBO dispunea la momentul producerii evenimentului, de un Dispecerat Operativ incadrat cu dispeceri care operau cele 56 de camere fixe si mobile montate in diferite zone sensibile din aeroport. In noaptea de 16/17 aprilie 1998, sistemul de supraveghere al AIBO a functionat fara intrerupere. Monitorizarea la intervale regulate de timp, in cadrul ciclului normal de control cu Camera nr. 38-de inalta rezolutie cu transfocator, plasata la 900 m de platforma militara, pe Turnul de Control, a reliefat ca pina la orele 01.30.LT ( ora locala ) nu s-a inregistrat nimic semnificativ in jurul aeronavei IL-76, parcata la Baza Aeriena 90 Tp. Abia in jurul orelor 02.00.LT, pe monitoare s-a inregistrat aparitia unor autotiruri cu remorca in apropierea avionului, urmata de descarcarea de lazi lungi de tip militar din aceste camioane. Operatiunea de handling a constat apoi exclusiv in incarcarea lazilor de pe platforma in avionul gol si a durat pina aproape de orele 05.00. LT. Mentionez ca unitatea brigazii Antiteroriste a SRI dispusa pe AIBO, dispunea si ea de o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, primind de la acesta exact aceleasi imagini, pe care si ea la rindul ei le inregistra pe caseta. Desi ambele aveau regim de acces restrictionat si termen précis de pastrare, procurorii militari n-au retinut nici una din aceste casete filmate, prejudiciind in acest mod aflarea adevarului si dreptul la o judecata corecta, asa cum veti remarca citind capitolul 2.2. Diversiunea pe care il gasiti pe internet : http://www.expostar.ro/index.php/dosare/20-ii-culisele-operatiunii-speciale-tigareta-2
Compania aeriana AIR SOFIA nu a operat pentru prima data pe aeroportul Otopeni in zilele de 23.03. si 16/17.04.1998 asa cum eronat s-a concluzionat in Rechizitoriu retinind o simpla declaratie falsa ale martorului TOCU VASILE-DAN. Audiat in proces, in aceasi calitate de martor la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti ( TMTB ), TOCU a fost crezut pe cuvint, ca el, cit a fost comandant adjunct al aeroportului International Bucuresti- Otopeni ( AIBO ), nu stia sa fi fost parcat un singur avion, cu atit mai putin apartinind companiei Air Sofia, la platforma militara, operat in aceleasi conditii ca cel din 16/17.04.1998. O simpla rasfoire a arhivei cu evidenta planurilor de zbor ale aeroportului international Bucuresti-Otopeni ( AIBO ) ar fi contabilizat cel putin zece operari ale acestei companii, toate la platforma militara, inainte ca eu sa fiu numit comandant adjunct ( noiembrie 1997 ). Spre exemplificare, in probatorul meu, consemnat ca acceptat in incheierea de sedinta din 19.07.1999, predat la termen la Curtea Militara de Apel si inapoiat fara nici o explicatie la urmatoarea sedinta de catre presedintele completului, judecator lt. col. Buga Cezar, am inclus o copie dupa planul zilnic de zbor ( evidenta aeronavelor aterizate si decolate ) de joi 14.09.1995 unde figureaza aeronava AN-12 inmatriculata LZ-BFB ( apartinind Air Sofia ) aterizata la 19.35 LT, parcata la platforma militara si decolata la 21.55 LT, urmata de alt AN-12 inmatriculat LZ-BFD ( tot Air Sofia ) aterizat la 23.20 LT parcat la platforma militara si decolat la 01.40. Am mai inclus si planul zilnic de zbor de duminica 14.05.1995 unde in dreptul comandantului adjunct de serviciu figureaza : TOCU DAN, adica martorul citat de procurorii militari. Cursa SFB-501/2 operata in acea zi de Air Sofia de la platforma militara a fost efectuata cu aeronava IL-18 inmatriculata YR-IMZ, inchiriata de la compania ROMAVIA. Desi nu exista nici o interdictie ferma, transmisa oficial de catre Autoritatea Aeriana Civila Romana ( AACR ) cu privire la operarea avioanelor companiei AIR SOFIA pe aeroporturile din Romania, comandantilor adjuncti li s-a recomandat sa evite pe cit posibil deservirea lor la facilitatile aeroportuare civile, dat fiind faptul ca ele fiind proiectate sa transporte numai marfuri din categoria “Bunuri periculoase”, constituiau un potential de risc ridicat. In luna martie 1997 presa internationala difuza o stire a agentiei Associated Press, semnata de jurnalista australiana Mary-Louise O’Callahan, care semnala faptul ca avioane militare australiene interceptasera un AN-12 plin cu arme, apartinind companiei bulgare Air Sofia, in timp ce survola apele teritoriale ale Australiei, avind ca destinatie aeroportul Jackson din Port Moresby, capitala statului Paupua Noua Guinee. Aceasta tara era supusa embargoului ONU, intrucit se afla in plin razboi civil. Ulterior, cotidianul Canberra Times a fost autorizat de guvernul australian sa dezvaluie ca prin aeroporturile din Port Moresby si Wewak compania Air Sofia a derulat un adevarat pod aerian utilizind atit propriile AN-12 ( LZ-BFD prezent la platforma militara Otopeni pe 23.04.1998 si pe 14.09.1995 ) cit si avioane gigant tip AN-124 inchiriate.
Associated Press, 28 March 1997/Mary-Louise O’Callahan
Australian Jets Intercept Plane Carrying Mercenaries’ Weapons`
The Weekend Australian, 22 February 1997, writes that ‘two Russian built aircraft, flying under the Bulgarian flag of Air Sofia, had indeed arrived in Port Moresby under the cover of darkness. One of the aircraft and its Russian crew had been carrying foreign operatives and sophisticated military equipment to the provincial PNG town of Wewak, where the mercenaries were understood to be training.’ A report in the Canberra Times said the activities of the Antonov planes between Port Moresby’s Jackson Airport and Wewak had been confirmed. Ian Davies et al., ‘PNG Mercenary Move Risks $320m Aid’, The Canberra Times, 24 February 1997.
MW - 24.02.1997.
According to reports from Port Moresby the Papua New Guinea government under Prime Minister Sir Julius Chan is preparing another "Final Offensive" against Bougainville. As, according to all news from Bougainville, the PNG army itself is totally demoralised and now quite unwilling to engage the BRA, this operation will apparently be executed by mercenaries. According to Mary Louise O'Callaghan, Murdoch correspondent now in Port Moresby, these mercenaries have been flown to Wewak, PNG, by Soviet built Antonov 12 and 124 aircraft, flying under Bulgarian flag for "Air Sofia". The aircraft and the mercenaries are operating for SANDLINES INTERNATIONAL, a subsidiary of the UK registered EXECUTIVE OUTCOMES.
Concluziile Raportului final al Mecanismului de Monitorizare al embargoului cu arme impus Angolei prin rezolutia nr. 864/1993 evidentiau la capitolul dedicat Romaniei printre altele ca : ROMTEHNICA ( firma subordonata Directiei Logistice din MapN, prin care MapN deruleaza exportul de arme ), folosind un certificat de utilizator final fals a incalcat embargoul ONU, livrind citeva mii de pistoale-mitraliera de tip AK-47 rebelilor UNITA din Angola. Investigatia Consiliului de Securitate ONU a identificat cursa MRV-601 (AVIA Services, Bulgaria) efectuata cu avionul B-707 inmatriculat in Liberia EL-JNS si ca armele de contrabanda au fost incarcate la platforma militara a aeroportului Otopeni pe 28.03.1998, adica exact pe tura comandantului adjunct Tocu Vasile. http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567b4.jpg
S/2000/1225 December 21, 2000
Final Report of the Monitoring Mechanism on Angola Sanctions of the Security Council Committee established pursuant to resolution 864 (1993)
B. Romania
………………………………………………………………………………
39. The Romanian authorities informed the Mechanism that Romanian state-owned arms firm Romtehnica had exported arms between 1996 and 1999 on the basis of end-user certificates from Togo and Burkina Faso.The Romanian authorities presented the Mechanism with the end-user certificates showing Togo and Burkina Faso as the countries of origin. In a direct violation of United Nations sanctions, the final destination of the arms appears to have been UNITA rebels in Angola. The following Romanian military equipment was exported under the said end- user certificates
Date Type Quantity
28/3/1996 7.62 mm AK47 rifle type: assault 2,000
40. The broker of the arms purchased on the basis of the end-user certificate from Togo in March 28, 1996 was Starco Investment and Trade, registered in Israel. The shipment, “technical equipment”, was transported on board MRV/601 (AVIA Services, Bulgaria) with the destination indicated as Lomé.
Reamintesc faptul ca prin ordinul nr. 220/25.04.1998 dl. Tocu Vasile fusese desemnat de ministrul Transporturilor, dl. Traian Basescu, sa conduca ancheta administrativa si a intocmit in mod eronat raportul din care reiesea ca din ordinul comandantului adjunct Valentin Vasilescu, avionul IL-76 implicat in evenimentul din 16/17.04.1998 fusese dirijat la platforma militara. Ulterior, pe timpul cat eu, inculpatul Valentin Vasilescu eram in arest preventiv, iar procurorii Parchetului Militar desfasurau ancheta penala in colaborare cu oficialii MapN si ai ministerului Transporturilor, dl Tocu Vasile, avind atunci functia de inspector sef al Aviatiei Civile, transmitea dlui. Gabriel Tara, directorul AIBO adresa nr.31/501 a ministerului Transporturilor din 19.07.1998 prin care solicita trimiterea fiselor de taxare si planurilor de zbor din 28.03.1996 ( a se vedea cursa MRV-601/2 ), 29.03.1996, 04.04.1996, 30.05.1996, 04.06.1996, 25.06.1996, 08.06.1996, 05.08.1996, 08.08.1996, 29.09.1996, 10.12.1996. http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567b3.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567b5.jpg
Plecind de la faptul ca in toate datele mentionate, comandant adjunct de tura la AIBO fusese dl. TOCU VASILE si ca in toate cazurile fusese aplicata aceasi procedura ca si in 16.04.1998, am cautat, am gasit si am incercat fara succes la judecarea pe fond la TMTB si la apel la CMA sa mi se admita probe in aparare. Eu incluzind in Probatoriul meu toate aceste documente impreuna cu indoiala cu privire la veridicitatea motivului invocat de domnia sa in adresa: “ in vederea clarificarii a unor zboruri din 1996 parcate in zona militara Inspectoratul General al Ministerului Apararii Nationale a solicitat sprijinul Inspectoratului Aviatiei Civile “, intrucit nici un document din adresa nu a fost adus ca proba depusa la dosarul cauzei de catre reprezentantii Parchetului Militar, nici pe timpul cercetarii penale si nici celei judecatoresti. Desi, odata declansata ancheta penala de catre Parchetul de pe linga Curtea Militara de Apel, orice investigatie referitoare la cazul respectiv, nu avea cum sa fie facuta decit cu aprobarea si din ordinul procurorilor militari. Surprinzator si faptul ca atunci cind Probatoriul meu a fost in cele din urma admis in faza de recurs la Curtea Suprema de Justitie, nimeni nu a contestat veridicitatea acestor documente. Asadar, nu mai incape nici o indoiala ca zborul din 28.03.1996 ( considerat ca perfect legal de catre procurorii militari coordonati de col. Popov Mihai ), a fost ilegal din punctul de vedere al Consiliului de Securitate al ONU. Probabil ca si celelalte mentionate in adresa nr.31/501din 19.07.1998 au fost la fel. Si cu toate acestea, tuturor acestor aeronave li s-a acordat, de catre Statul Major General al MapN, statutul de “aeronave de stat” ca si celor incriminate in dosarul Tigareta 2 ( din 23.03. si 16/17.04.1998 ) in conformitate cu Regimul de zbor in spatiul aerian al Republicii Romania ( Decretul nr. 688 din 28.12.1973/privind reglementarea activitatii de zbor in spatiul aerian al Romaniei- in vigoare si azi ). In cazul lor, fiind puse in aplicare de catre conducerea MapN “Procedurile de tratare a zborurilor speciale in sistem C.F.M.U.” elaborate si aplicate in comun de Statul Major General al M.Ap.N. si A.A.C.R. asa cum au fost ele anexate Probatoriului meu si explicate pe scurt in capitolul 3.1. Procedurile de tratare a zborurilor speciale, pe care il gasiti :
http://www.expostar.ro/index.php/dosare/19-iii-culisele-operatiunii-speciale-tigareta-2
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/protocol%20tratare%20zboruri%20speciale/3Aproced_zbor_speciale1.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/protocol%20tratare%20zboruri%20speciale/3Bproced_zbor_speciale4.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/protocol%20tratare%20zboruri%20speciale/3Dproced_zbor_speciale3.jpg
Criteriile, definirea, statutul, precum si pasii obligatorii de parcurs in cazul unui transport special marfa, efectuat cu o “aeronava de stat”, in acceptiunea, stabilita ca atare prin doc. LE 4/50-1994/1 emis de secretarul general al OACI ( Organizatia Internationala a Aviatiei Civile ), document obligatoriu pentru statele semnatare ale Conventiei Aviatiei Civile de la Chicago, sunt prezentati in Probatoriul meu dar partial si in capitolul 4.4. Cum se deruleaza de fapt un transport special ? pe care-l gasiti : http://www.expostar.ro/index.php/dosare/27-iv-culisele-operatiunii-speciale-tigareta-2
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/protocol%20tratare%20zboruri%20speciale/le4_50-94_1.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/AN-12%20UZB/4NUZB2.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/AN-12%20UZB/4MUZB01.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/AN-12%20UZB/4OUZB3.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/AN-12%20UZB/4PUZB4.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/AN-12%20UZB/4TUZB5.jpg
Povestea TIGARETA 2, asa cum a fost inventata de col. Trutulescu Gheorghe si pe baza careia a fost brodat rechizitoriul si apoi motivatia sentintelor de la TMTB si CMA in dosarul Tigareta nu putea fi reala, decit daca s-ar fi petrecut in schema de organizare de dinainte de 1995 a AIBO. In perioada aceea, nu exista ROMATSA SA, prin urmare dirijarea avioanelor, prin serviciile de trafic aerian era de competenta AIBO, deservirea ( handling-ul ) aeronavelor fiind facuta si ea in totalitate de catre aeroportul civil, cu utilaje si mijloace casate de Baza Aeriana. Controlorii de trafic de la Turnul de control, de la APP ( controlul radar la decolare si aterizare ), de la ACC ( controlul radar pe caile aeriene ) erau subordonati pina in 1995 comandantului adjunct AIBO ( care avea atunci statutul de director adjunct ). Spre deosebire de acea perioada, in 1998, ca si astazi Romatsa SA era o agentie aflata in subordinea directa a ministrului Transporturillor, fiind condusa de cmd. (r.) ing. Tomescu Adrian, absolvent al Academiei Militare Tehnice, repartizat dupa absolvire tot la Baza Aeriana 90 de unde dupa pensionare a fost numit director general la Romatsa. Tomescu Adrian, alaturi de Tocu Vasile au constituit comisia de ancheta preliminara a ministerului Transporturilor care a investigat incidentului Tigareta 2. Facand dovada clara ca au solicitat o expertiza in domeniu si cunostinte temeinice de specialitate cu privire la circuitul documentelor de autorizare in aviatie, procurorii militari coordonati de col. Popov Mihai au falsificat in mod convenabil probe care evidentiau caracterul de urgenta cu care s-au obtinut toate aprobarile nationale si internationale necesare decolarii IL-76/ UR-UCA incarcat cu marfa, in dimineata zilei de 17.04.1998, ca urmare a regimului acordat de conducerea MapN aeronavelor speciale cu statut de “aeronave de stat”. Daca as fi beneficiat de un proces echitabil la TMTB, in care mr. judecator Pistol Stefan ar fi admis o singura proba in aparare a inculpatilor, aceste erori induse de procurori, neverificate si nesanctionate de completul de judecata in nici un fel, nu si-ar fi facut efectul. Ele sunt descrise pe larg in Probatoriul existent la dosarul meu de urmarire penala nr. 26/D/P/2005 dar si in capitolul 3.5. Eroare intentionata a autorilor rechizitoriului comisa cu scopul ascunderii naturii speciale a zborului pe care-l gasiti : http://www.expostar.ro/index.php/dosare/19-iii-culisele-operatiunii-speciale-tigareta-2
Fabricarea si utilizarea de catre procurorii militari in instanta a unui Cargo Manifest de un fals grosolan, ( fapt cat se poate de evident chiar si pentru cine nu e familiarizat cu aviatia civila ) ca document probatoriu capital, este o alta dovada de rea credinta a celor care au anchetatat cazul. Acest cargo manifest il gasiti pe internet la adresa : http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/cargo%20manifest/4Acargo_manifest_IL-76.jpg
Asa zis-ul Cargo Manifest al zborului Air Sofia nu este semnat desi acest lucru il anuleaza din start. El nu a fost completat de o persoana autorizata, codificarea I.A.T.A. pentru aeroportul Atena fiind compusa din 3 litere si nu din 4. Aeroportul Ostend din Belgia are alta codificare aeronautica. Completarea eronata a punctul terminus al marfii, care potrivit procurorilor ar fi fost in realitate aeroportul Bucuresti-Otopeni si nu Ostend, ar fi atras anularea zborului de catre centrul Eurocontrol-Bretigny inainte ca avionul sa se puna in miscare pe aeroportul din Atena. Nici macar utilizarea unui formular tipizat de Cargo Manifest, apartinand companiei de transport aerian de stat OLYMPIC AIRWAYS, completat de mana de catre cineva, care nu se semneaza ( dar despre care presupun procurorii militari romani, ca ar fi angajatul firmei de handling INTERSERVICE S.A. de pe aeroportul din Atena ) n-a ridicat un semn de intrebare pentru judecatorii care nu mi-au permis sa ma apar in proces. Un formular in alb identic, poate fi gasit oricind la biroul reprezentantei companiei OLYMPIC AIRWAYS din Aeroportul International Bucuresti Otopeni. Un cargo manifest autentic, completat corect gasiti pe internet : http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/cargo%20manifest/4CC_M_KLM.jpg
Mai multe detalii din Probatoriul meu in capitolul 4.1. Diversiunea documentelor de transport pe care-l gasiti : http://www.expostar.ro/index.php/dosare/27-iv-culisele-operatiunii-speciale-tigareta-2
Aeronava IL-76 a aterizat pe aeroportul Otopeni la data de 16 aprilie 1998, 22.43 LT ( ora locala ). Dupa parcarea pe platforma Bazei Aeriene, comandantul echipajului a fost urcat la bordul microbuzului firmei de handling Romanian Air Services ( R.A.S.) imperuna cu brokerul Dumitru Popescu care l-a condus la sediul Serviciului Trafic Sol, unde a achitat taxele aeroportuare. Echipajul a fost indrumat de Dumitru Cornel-reprezentant al firmei de handling RAS, spre aerogara pasageri pe fluxul sosiri, unde vama si politia de frontiera le-a efectuat formalitatile de trecere a frontierei de stat. Aceasta operatiune s-a executat dupa orele 23.45. L.T. ( ora locala ). Planul de zbor al zilei urmatoare este transmis de A.C.C. Bucuresti la A.I.B.O. la ora 23.00.L.T. Urmeaza distribuirea lui de catre A.I.B.O. conform unei proceduri care dureaza 10-15 minute si include printre beneficiari atat Politia de Frontiera cat si Vama Otopeni. Din cele prezentate se poate observa faptul ca in momentul in care echipajul ucrainian s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei ( 23.45.L.T.) si Politia de Frontiera si Vama erau in posesia programului orarului de zbor al AIBO din data de 17 aprilie 1998, in care figura la decolare pe prima pozitie avionul Il-76 inmatriculat UR-UCA, al companiei Air Sofia, cursa SFB-1653 cu mentiunea - parcat la platforma militara. Prin H.G. nr. 711/ 15.02.1995, Baza Aeriana 90 Tp. Otopeni a fost declarata punct vamal. Codul Vamal ( Legea 141/1997 ) avea la rindul sau un Regulament de aplicare aprobat prin HG. 626 / 1997, care obliga pe proprietarul marfii sau pe delegatul sau in materie de deservire handling autorizat pe aeroport ( Dumitru Cornel-RAS ) sa se prezinte la biroul vamal Cargo din incinta AIBO, in termen de 3 ore de la aterizare ( termen limita : 17.04.1998, orele 01.43.LT ) , cu o copie a cargo manifestului, in situatia in care aeronava sosise incarcata cu marfa. In caz contrar, echipajul aeronavei si reprezentantul RAS cadeau sub incidenta articolului 6 alineat 2 din “Regulamentulul privind modul de efectuare a controlului si de comportare a personalului cu atributii in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat” care il obliga pe seful Politiei de Frontiera sa se autosesizeze si sa trimita imediat echipa mixta de control la pozitia de parcare a aeronavei. De ce agentul handling a efectuat formalitatile vamale ocazionate de trecerea frontierei doar pentru echipajul aeronavei IL-76 si pentru marfa transportata nu, si de ce nu s-a autosesizat seful Politiei de Frontiera in acest caz, este un aspect omis de procurorii militari, care au preferat sa puna in sarcina mea atributiuni care nu erau prevazute in fisa postului de comandant adjunct, asa cum puteti oberva in capitolul : 4.2. Diversiunea Politiei de Frontiera pe care-l gasiti : http://www.expostar.ro/index.php/dosare/27-iv-culisele-operatiunii-speciale-tigareta-2
Am luat conoştinţă că sesizarea mea nu poate privi legalitatea hotărârilor judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate de procuror. Îmi asum răspunderea, în condiţiile legii, privind veridicitatea aspectelor sesizate.
Eu personal as desfiinta curtile de apel. ICCJ trebuie sa existe in formula asta tocmai pentru a da posibilitate partilor sa apeleza, in ultima instanta la forul suprem. La judecatorii se face fondul, la tribunale apelul iar la Inalta Curte, recursul.
Ar fi foarte bine daca s-ar desfiinta curtile de apel. Si s-ar putea chiar sa le desfiinteze avand in vedere pensionarile in masa.
Trimiteţi un comentariu