Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este o instanţă independentă faţă de „partea adversă”, CSM (mai precis, faţă de un grup de componenţi ai acestei instituţii), iar recursul prevăzut de art. 49 din Legea nr. 317/2004 nu este o cale de atac efectivă, pentru salvgardarea dreptului meu la viaţă privată şi a celui la echitatea procedurii.
Acestea sunt susţinerile mele din plângerea expediată la CEDO de curând.
Ca un exemplu din starea de fapt descrisă, menţionez că preşedintele ÎCCJ, Nicolae Popa, în data de 27.02.2008 a luat loc ca „judecător” la un termen în dosarul nr. 11/J/2008 al Secţiei pentru judecători în materie disciplinară în care figuram ca şi pârât.
Şedinţa a avut loc în lipsa cvorumului cerut de lege, fiind prezenţi doar 4 membrii cu drept de vot, plus domnul Nicolae Popa, preşedintele ÎCCJ, care a fost chemat numai pentru acest dosar. Preşedintele ICCJ este oprit expres de Legea nr. 317/2004 de a participa la şedinţele Secţiei în materie disciplinară. Nicoale Popa a fost chemat cel mai probabil de Lidia Bărbulescu special pentru acest dosar, aceasta a luat măsuri de camuflare a lipsei cvorumului prin aşezarea la masă a doi membri din Comisia de disciplină (reclamanta) şi a trei-patru grefieri. Tuturor persoanelor le-a fost aşezat în faţă câte o copie a dosarului disciplinar, să pară că toţi au calitate oficială, inclusiv lui Nicolae Popa. Evident, pentru această mascaradă am formulat plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie.
Faptul şocant este că preşedintele ÎCCJ îşi încalcă cu nonşalanţă o obligaţie legală, de a nu face parte din Secţia pentru judecători în materie disciplinară, spune totul despre felul de proces pe care l-am avut în secţie şi pe care urmează să îl am la ÎCCJ, completul de 9. Dacă preşedintele instanţei supreme, care trebuie să fie un exemplu de profesionalism şi moralitate profesională, ajunge să se coboare la nivelul încălcării flagrante a unei interdicţii, este România un stat de drept, bazat pe supremaţia legii, sau o colecţie de abuzuri de fapt, în dispreţul suprem al legilor şi drepturilor individuale ale persoanelor implicate în proceduri judiciare?
Ce-i asta: vino şi stai de şase cât îl jumulim pe fraierul ăsta, să ne facem că avem cvorum şi că parodia asta e proces?
Acestea sunt susţinerile mele din plângerea expediată la CEDO de curând.
Ca un exemplu din starea de fapt descrisă, menţionez că preşedintele ÎCCJ, Nicolae Popa, în data de 27.02.2008 a luat loc ca „judecător” la un termen în dosarul nr. 11/J/2008 al Secţiei pentru judecători în materie disciplinară în care figuram ca şi pârât.
Şedinţa a avut loc în lipsa cvorumului cerut de lege, fiind prezenţi doar 4 membrii cu drept de vot, plus domnul Nicolae Popa, preşedintele ÎCCJ, care a fost chemat numai pentru acest dosar. Preşedintele ICCJ este oprit expres de Legea nr. 317/2004 de a participa la şedinţele Secţiei în materie disciplinară. Nicoale Popa a fost chemat cel mai probabil de Lidia Bărbulescu special pentru acest dosar, aceasta a luat măsuri de camuflare a lipsei cvorumului prin aşezarea la masă a doi membri din Comisia de disciplină (reclamanta) şi a trei-patru grefieri. Tuturor persoanelor le-a fost aşezat în faţă câte o copie a dosarului disciplinar, să pară că toţi au calitate oficială, inclusiv lui Nicolae Popa. Evident, pentru această mascaradă am formulat plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie.
Faptul şocant este că preşedintele ÎCCJ îşi încalcă cu nonşalanţă o obligaţie legală, de a nu face parte din Secţia pentru judecători în materie disciplinară, spune totul despre felul de proces pe care l-am avut în secţie şi pe care urmează să îl am la ÎCCJ, completul de 9. Dacă preşedintele instanţei supreme, care trebuie să fie un exemplu de profesionalism şi moralitate profesională, ajunge să se coboare la nivelul încălcării flagrante a unei interdicţii, este România un stat de drept, bazat pe supremaţia legii, sau o colecţie de abuzuri de fapt, în dispreţul suprem al legilor şi drepturilor individuale ale persoanelor implicate în proceduri judiciare?
Ce-i asta: vino şi stai de şase cât îl jumulim pe fraierul ăsta, să ne facem că avem cvorum şi că parodia asta e proces?
4 comentarii:
Da, lucrurile sunt clare si mai ales, chiar aveti motive temeinice de a va adresa direct la CEDO.
Totusi, considerati ca cererea dvs.astfel introdusa - sarind procedura interna - intruneste conditiile de admisibilitate in conformitate cu prev.art.35? La punctul IV "Expunere in legatura cu prevederile art.35 para (1)", se cere mentionarea cailor de recurs efectuate in tara sau motivele care au stat la baza neintroducerii acestuia. Prin urmare, trebuia sa existe un fond solutionat. Eu asa inteleg. Daca dvs.cunoasteti si situatii similare cu speta dvs. - in sensul introducerii cererii direct la Cedo lipsind procedura interna din motive absolut temeinice, iar CEDO a considerat cererea admisibila, atunci e perfect. Daca nu, ori deveniti un precedent judiciar la CEDO ori ...
Se stie ca procedura la CEDO dureaza mult - s-a ajuns chiar la 6-7 ani, iar pana la finalizare, dvs.veti fi "lucrat" la comanda de toti obedientii sistemului din care faceti parte. Cazul dvs. este tulburator, atat prin modul ordinar in care s-a nascut cat si prin modul in care evolueaza. Va doresc mult succes, rabdare cred ca nu mai aveti, pentru ca v-au napadit toate "sforile" intinse de altii si cred ca abia acum intelegeti ce inseamna cu adevarat justitia romaneasca de care multi se plang de ani de zile.
Ieri a castigat un judecator croat, Olujic, dupa 4 ani de la data cererii, asa ca nu e asa de mult.
Eu invoc in principal faptul ca este incalcat art. 13 din Conventie, Completul de 9 nu e cale de atac efectiva. I-am vazut cum functioneaza, am ridicat in fata sectiei o exceptie de neconstitutionalitate,au respins-o si am facut recurs, care s-a judecat la C9.
Ei bine, aranjament pe fata: Pandrea (membru in sectie) ii numise, Pandrea i-a aparat cand i-am recuzat, efectiv a solutionat cererile.
Plus ca presedintele C9 a urlat la mine ca am o jumatate de ora sa platesc taxa de timbru (cred ca precizez cererea si pe tratamente degradante.
Eu vreau mai mult de fapt: sa demonstrez ca la noi nu e stat de drept, ca pe cai de fapt te executa sumar.
Cum adica: ei isi numesc oamenii care le judeca cazurile lor? Si nici asa nu respecta procedura: nu exista o dispozitie de desemnare a membrilor C9, cum cere legea, nu exista acordul presedintelui de sectie, nimic. Decat poate prin telefon, dar asta e pentru jungla, nu pentru stat de drept.
Da, am citit si eu speta asta. Va pica manusa! Interesanta este dorinta dvs.de a demonstra ca in Romania nu exista un stat de drept. Eu am constatat inexistenta statului de drept de vreo cativa ani.Aveti perfecta dreptate! Cred ca si CEDO a inteles asta avand in vedere ca de ani buni adevarata justitie pentru romani se face la CEDO. Deveniti din ce in ce mai interesant si mai curajos.Mult succes in demersuri!
Trimiteţi un comentariu