Pe scurt despre cum mai stau lucrurile pe frontul din Donbas

După eliberarea completă a Republicii Populare Lugansk (3 iulie 2022), avântul pare să fi încetinit în Donbas. Totuşi, după câteva zile de odihnă, ofensiva a continuat cu succes, fiind eliberat Seversk-ul şi, astfel, calea spre marile oraşe Slavyansk şi Kramatorsk este liberă. Luptele au ajuns la marginea oraşului (semnificativ) Artemovsk, iar după căderea acestuia, localităţile primei rezistenţe din 2014, Slavyansk şi Kramatorsk, pot fi atacate direct.

Ucrainenii vor să ţină Slavyansk şi Kramatorsk până la finele lui august, ceea ce pare oarecum fezabil - dar cu mari costuri umane, dar nu vor reuşi să aducă recruţii care acum se antrenează şi nici să-i echipeze corespunzător. Şi în Slavyansk şi în Kramatorsk au săpat tranşee prin parcuri, au construit fortificaţii, aşteptându-se la lupte de stradă. Cei în poziţie defensivă fortificată au în general un avantaj de 3 la 1, dar care merge până la 10 la 1 în oraşe.

Bineînţeles, ucrainenii continuă să se ascundă prin şcoli şi spitale, unde îşi plasează piesele de artilerie şi cazărmile. Cu cea mai mare consecvenţă, ucrainenii urmăresc distrugerea bazei industriale a Donbasului. Nu numai că se ascund acolo de câte ori au ocazia iar luptele nivelează structurile economice, ca în Mariupol sau Lisichansk, dar sistematic le şi bombardează de-a dreptul; ruşii, din păcate, nu răspund cu aceeaşi monedă, atacând doar fabricile legate de armată şi chiar şi pe alea doar rareori.

Trebuie ţinut seama şi de alte dificultăţi din teren: luptele se dau în mare parte prin pădurile Republicii Populare Doneţk sau printre civili, ruşii sunt în inferioritate numerică, soldaţii ucraineni fiind mai mulţi în Doneţk şi beneficiind de numeroase fortificaţii construite în ani de zile, cum sunt cele din zona Avdeevka, pe care ruşii nu au atacat-o încă tocmai din acest motiv şi de unde ucrainenii bombardează zilnic civilii capitalei Doneţk.

Pe lângă propaganda deşanţată, ucrainenii nu se dau în lături de la înscenări de jos nivel. Ei tocmai au distrus penitenciarul din Yelenovka, într-un atac cu peste 50 de prizonieri ucraineni morţi, foşti combatanţi din Azov, menit să-i intimideze pe cei care ar mai vrea să se predea.

Ruşii continuă cu atitudinea lor ambiguă şi în continuare nu echipează deloc armatele celor două republici, mai ales a Doneţkului, nu le dau echipamente de vedere pe noapte, drone, puşti pentru lunetişti, fiind o mare lipsă. Practic, fac aproape ca în 2014-2015, când nu le-au dat chiar nimic. Trupele republicilor sunt printre cele mai bune pe câmpul de luptă şi duc greul luptelor în multe zone; totodată, grupul de contractori Wagner sunt în general tot localnici, preponderent din Lugansk.

În continuare mai există speranţe la o ofensivă mai largă, care să vizeze cel puţin Harkov-ul, Nikolaev-ul şi Odesa, dar mai ales din cauza ucrainenilor şi a celor care îi împing de la spate. O victorie rusească şi un teritoriu cât mai mare pacificat îndepărtează spectrul unui război nuclear, spre care agresivitatea neoconilor americani, belicozitatea autodistructivă a europenilor şi ezitările de tot felul ale lui Putin ne împing periculos de mult.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de obţinere de probe în Uniune (V)

Prin Hotărârea din 9 septembrie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şasea), pronunţată în cauzele conexate C-208/20 şi C-256/20, în procedurile “Toplofikatsia Sofia” EAD, “CHEZ Elektro Bulgaria” AD, “Agentsia za control na prosrocheni zadalzhenia” EOOD şi “Toplofikatsia Sofia” EAD, Curtea a declarat că:
“1) Art. 1 alin. 1 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unei situaţii în care o instanţă dintr-un stat membru caută adresa, într-un alt stat membru, a unei persoane căreia trebuie să îi fie notificată o hotărâre judecătorească.
...”.
Prin întrebarea formulată, cea care vizează regulile de obţinere de probe, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 20 alin. 2 lit. a) TFUE coroborat cu art. 47 alin. 2 din cartă, principiile nediscriminării şi echivalenţei, precum şi art. 1 alin. 1 lit. a) din Regulamentul nr. 1206/2001, trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care, în temeiul reglementării unui stat membru, instanţele acestuia sunt obligate să caute din oficiu adresa, în acest stat membru, a persoanelor cărora trebuie să li se comunice un act judiciar, aceste instanţe sunt de asemenea obligate, atunci când rezultă că o persoană căreia trebuie să îi fie notificată o hotărâre judecătorească are domiciliul într-un alt stat membru, să caute informaţii privind adresa persoanei respective la autorităţile competente ale acestui din urmă stat membru.

Ce s-a întâmplat cu zborul MH17

Una dintre putinele imagini disponibile pe Internet cu ramasita din epava, zona cabinei.

În Olanda este pe cale să se pronunţe o soluţie într-o farsă judiciară grosolană. Este vorba despre procesul penal referitor la prăbuşirea zborului MH17 al Malaysia Airlines de la Amsterdam înspre Kuala Lumpur, la 17 iulie 2014. Rămăşiţele avionului s-au împrăştiat pe un teritoriu deţinut de Republica din Donetsk şi probabil a fost lovit în spaţiul aerian corespunzător zonei controlate la sol de separatişti, care însă nu aveau nici un fel de control în aer (nici antiaeriană, nici aviaţie). Numai în ziua respectivă se înregistraseră în zonă circa 160 de zboruri comerciale.

Versiunea oficială (contrafăcută) este că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată de un sistem Buk, complex adus de la Kursk, din Rusia, şi trasă de separatiştii din Donetsk.

Sunt indicaţi ca implicaţi în aducerea sistemului Buk Igor Girkin (“Strelkov” – Trăgătorul) şi încă 3 persoane. Strelkov, pensionar de armată, un aventurier apropiat al preşedintelui Crimeii, Serghei Axionov, era la acel moment comandantul militar şi un lider proeminent, după ce organizase apărarea oraşului Slavyansk, prima rezistenţă serioasă în faţa armatei ucrainene invadatoare. Cu puţin timp înainte de evenimentul MH17, Strelkov comandase retragerea până în capitala Donetsk, pentru regrupare. Apărătorii au fost întâmpinaţi în capitală de un val de hotărâre şi entuziasm popular care a galvanizat efortul de război al proaspetei republici.

Varianta oficială pretinde că racheta a explodat 4 metri deasupra vârfului avionului şi spre stânga cabinei piloţilor (cockpit), împroşcând avionul cu fragmente de focos.

Bineinteles, partea de sus a cabinei, cu presupusa densitate mare de srapnel, lipseste cu desavarsire, fiind exclusiv un efort de imaginatie.

Am văzut pe net atunci imagini proaspete, nu mai sunt disponibile acum, se vorbea despre exact ce scriu aici, iar imaginile erau elocvente. Dar au fost şterse, cum ştearsă a fost (inclusiv din Der Spiegel), de exemplu, declaraţia ostaticei elberată din Azovstal care a spus (am văzut pe CNN) că ei au vrut să plece, că ştiau de coridoarele umanitare, dar că au fost împiedicaţi de batalionul Azov.

Mi-am adus aminte acum de acele poze, citind un thriller de Stephen Leather “Black Ops”. Adevărul e bun oriunde îl găseşti, chiar şi într-un roman de acţiune... Iată pasajul care mi-a atras atenţia:

‘Is that right? He blames Putin for shooting the plane down?’
Shepherd nodded.
Harper grinned as he stamped down hard on the accelerator. ‘He couldn’t be more wrong.’
‘What, you think the Ukrainians did it again?’
‘It was never the Ukrainians. And it wasn’t a missile.’
‘You know something, Lex, or is this one of your conspiracy theories?’
Harper’s grin widened. ‘Saying something is a conspiracy theory doesn’t mean it’s not true. Some theories are true, some aren’t. Sometimes conspiracies happen and sometimes they don’t. Did you see the photographs of the wreckage? Along with those lovely shots of the local peasants looting through the luggage?’
‘Sure.’
‘Then you’ll have seen that the damage to the cockpit was side on. You could see the holes.’
‘Sure. Shrapnel damage from the missile.’
‘Except that an SA-11 anti-aircraft missile doesn’t strike side on or from below. It arcs above the target and then homes in from above. You know that as well as I do. They’re designed to target fast-moving fighter jets, so they don’t target the cockpit or the engines, they zoom in and explode about twenty meters above the target, blasting out red hot metal everywhere. The whole plane would have been peppered with holes – but it wasn’t. The damage was focused on where the pilot was.’
‘But the plane was blown apart.’
‘It was pressurized. You shoot a pressurized plane and it explodes. Bang! But the only place showing shrapnel damage was the cockpit. So how come there were holes in the cockpit? I’ll tell you why. Machine-gun fire. From a jet. Thirty-millimeter caliber, probably.’
‘Lex, why would a fighter shoot down a passenger jet?’
‘Who installed the Ukrainian government?’ Harper took his right hand off the wheel and held it up to stop Shepherd before he could answer. ‘Obama, that’s who. America pulls the strings.’
‘So the Ukrainians shot the plane down for the Americans?’
Harper put his hand back on the wheel and shook his head. ‘It was a CIA plane, but flying out of the Ukraine. The Yanks run the Ukraine and can do what they want in the country’s airspace. A CIA jet went up and Bob’s your uncle. The plane is shot down and before the wreckage even stopped smoldering the US was accusing the Russians of supplying the Ukrainian rebels with a Buk system. They get to damn the rebels and the Russians at the same time. Turned the whole world against them. It was the perfect black flag operation.’
‘And do you have proof?’
‘The damage pattern on the fuselage of the jet for one. And contacts’.

Prin urmare, a fost mitraliată cabina piloţilor dintr-un alt avion, cu gloanţe de calibrul 30 milimetri, cel mai probabil, rafală eventual însoţită de salve de tun cu proiectile cu fragmentaţie. Rezultă foarte clar din urmele lăsate pe carcasa MH17.

Gaurile sunt specifice urmelor lasate de gloante, rotunde si cu margini fine.

Această ipoteză mi se pare mult mai credibilă decât varianta pur fantezistă că separatiştii din Donetsk au luat un sistem Buk de apărare antiaeriană din Kursk, l-au transportat în Donbas şi s-au apucat să doboare avionul de pasageri. Cine le dădea sistemul din Rusia? Strelkov era prins până peste cap în ostilităţi, avea el timp să se plimbe prin Kursk? Era încă comandant, situaţia pe front era dificilă. Sunt 500 de kilometri în linie dreaptă, nici nu era posibil fizic aducerea unui sistem Buk.

Dar decisivă este vechea întrebare: Cui prodest? Ce ar fi câştigat separatiştii? Absolut nimic, e atât de ridicol încât e clar că nimeni nu s-ar fi gândit vreodată la aşa o absurditate...

Remarcaţi că din imagine lipseşte taman partea de deasupra cabinei pe care “reconstituirea” o pretinde ciuruită de şrapnel...

Încă un detaliu: înregistrarea din cutia neagră se termină brusc, semn că a fost ştearsă. Dacă era vorba despre explozia unei rachete şi de impactul fragmentelor cu cabina, acestea s-ar fi auzit în înregistrare şi nu trebuiau şterse, ci păstrate. Nu are sens ştergerea decât dacă se referă la rafale de mitralieră.

Vladimir Putin nu pare conducătorul pe care Rusia îl merită

Am schiţat deja câteva idei în sprijinul tezei că Vladimir Putin acţionează nu doar greşit, ci chiar periculos şi ridicol. Le adaug acum încă două elemente noi, recente, semnificative.

Primul este aderarea Suediei şi Finlandei la NATO. Cele două state au rămas deoparte până acum din respect pentru Rusia, ca să nu o provoace, iar acum o trolează pe faţă. Ce face Putin în faţa acestei băscălii nordice? El pretinde că e de bine că cei doi trolli au intrat în NATO, pentru că se vor convinge acum (retroactiv) că Rusia nu are nimic cu ele, că nu constituie o ameninţare. Deci preocuparea lui de căpătâi este să convingă lumea că nu reprezintă o ameninţare, în loc de contrariul...

A ajuns ca Rusia să fie trolată până şi de preşedintele Kazakhstanului, pe care l-a salvat de curând de la o revoluţie colorată pusă la cale de americani. Kazakhstanul este o ţară care deznaţionalizează şi discriminează etnicii ruşi (la un moment dat 15% din populaţie) de ani de zile. Ei bine, preşedintele resepctiv – chiar la Forumul Economic Internaţional din Saint Petersburg – a anunţat că nu este de acord cu intervenţia în Donbas.

Al doilea eveniment este retragerea de pe Insula Şerpilor. Ruşii nu s-au retras de frică sau pentru pierderi, ci pentru că Putin are un reflex instantaneu de a se scuza când e acuzat. A fost de ajuns ca europenii să insiste cât de cât că Ucraina nu poate exporta cereale datorită prezentei ruseşti pe Insula Şerpilor ca Putin sa cedeze, din nou, într-un mod devenit clasic. Bineînţeles, menţinerea insulei are sens numai dacă Odesa este atacată puternic cu rachete şi artilerie, dacă artileria şi lansatoarele de rachete ucrainene sunt distruse de ruşi, dacă obiectivele militare de acolo sunt desemnate ca ţinte. Însă Odesa a fost cruţată de Putin de multă vreme deja, într-o manieferă auto-defetistă care aminteşte de retragerile “în semn de bunăvoinţă” din vaste teritorii ocupate în oblast-urile Chernigov şi Sumy, nu doar din zona Kievului, întinderi care trebuiau menţinute fie şi doar pentru protecţia marilor oraşe ruse din apropiere.

Acest individ care subordonează obiective militare încercărilor sale penibile de a face Rusia să pară mică şi inutilă, care a lăsat şi lasă etnicii ruşi din afara graniţelor să fie deznaţionalizaţi pe faţă, inclusiv în state minuscule şi fantomă precum cele baltice sau Republica Moldova (unde, deşi semnificativi numeric, nu se pot folosi de limba proprie, nu au dreptul la educaţie, presă şi TV în limba maternă etc.), este acelaşi care, reamintesc, a menţinut în funcţie guvernatoarea sabotoare a băncii centrale ruse care a făcut ce a făcut şi a reuşit să o prindă războiul cu peste jumătate din averea Rusiei în aur şi devize în bănci străine, de unde a fost, comod, convenabil şi instantaneu, confiscată, a continuat să plătească datoria externă, chiar şi neprietenilor, pentru a demonstra că Rusia “respectă dreptul de proprietate” care sieşi îi este negat (o gogomănie incredibilă), şi care nu a confiscat spre despăgubire activele străine din Rusia.

Cedarea nelimitată din partea Rusiei, în condiţii externe favorabile sau nu dintre cele mai rele - Xi îi este favorabil, iar Biden e mai puţin nebun decât mulţi alţi politicieni americani şi decât oricare dintre păcălicii belicoşi europeni – este cât se poate de ridicolă, inutilă şi periculoasă.