Is Russia really losing the conflict in Ukraine?

The Western media (true for the Romanian media, also) ranges from suggesting this possibility to outright proclaiming it. Yet, on the battlefield, the Russians are very close to sieging Kramatorsk and Slavyansk, the only big cities in Donbas remaining under the Ukrainians.

But the battleground success can be very misleading. I noticed before, in several articles on this blog, including when analyzing the inane 28-point “peace” plan drafted by some Russian imbeciles living large and impersonating “elites” in a country that deserves much better, that Russia’s leadership’s frame of mind is not conducive to victory, but to self-defeat and self-ruin.

Russia set out to demilitarize Ukraine and that should still be the goal. Any fighting capability that remains in Ukraine is bound to be used by the West to attack Russia on and on in the future. Yet Russia is self-confiding itself to the narrow framework of a “measured response”, a reply, a “retaliation” in kind, instead of taking concrete actions to defeat and occupy Ukraine, the only outcome for them at this moment.

The Russians have come to accept attacks on their civilian targets as commonplace in this conflict. The Ukrainians do not hide that their drone campaigns are destined to terrorize the Russians into revolting against their rulers and force them into conceding. But the said rulers limit themselves to half measures and parodic actions.

The burning of Russia’s private logistics, such as Wildberries and Ozon is not a small matter. Russia has a huge territory and real difficulties in hauling merchandise from one place to another, due to geographical constraints. Any distortion further adds to such hardships. Moreover, the distribution chains and the industrial chains are fragile, if they break it could take years to rebuild, if ever. Russia, instead of turning into an economic autarchy, is more and more resorting to smuggling, which clearly is not the answer.

These are not postcard victories for Ukraine, images to be served by the propaganda for a stupid Western audience. These are feats that really bite the ordinary Russian, whom their cretin elites count on remaining docile… For how long?

Clearly, the weaknesses in Russia’s conduct of the war (“special military operation”, please…) that I alluded to before, have not subsided but have amplified.

Emil Boc, acest Nicanor Alvarado de Răchițele

Nicanor Alvarado este dictatorul arhetipal, inventat sau distilat – cine spune că nu e/a fost real?! - de Garcia Marquez în “Toamna patriarhului”, care guvernează prin puterea cuvântului său și, uneori, prin autoritatea incontestabilă a propriei sale prezențe fizice (ceea ce, evident, nu se aplică aici…).

Și Boc diktează verbal, ferindu-se de cuvântul scris, dar la modul parodic și pițigăiat care i se potrivește apariției sale lipsite de anvergură, de substanță și cu o competență incertă. Să ne amintim cum recent a interzis verbal arborarea sportivă a steagului Rusiei, operațiune pentru care nu are nici o competență, nici chiar dacă dădea interdicția în scris.

Acum, tot verbal, Nicanor prilejuiește untold folosința unor spații publice ultracentrale și masive, plătite cu zero lei.

De esența actului administrativ (contra arbitrariului) este caracterul scris, pentru a se putea verifica motivele și, cel mai important, temeiul legal, adică articolul, alineatul și actul normativ care dă voie emitentului să dispună ceea ce dispune.

Nu sunt singurele cazuri de comandament verbal (și neacoperit de lege). Îmi amintesc fapta, nu însă și circumstanțele concrete. Mi-a rămas în memorie pentru că atunci și acolo m-a frapat desconsiderarea flagrantă a funcționalității poziției de primar și am descoperit paralela cu Nicanor Alvarado (ceea ce transpune Clujul în postura de dictatură tipică sud-americană, de republică bananieră, de deficit imens de democrație…). Ei bine, Boc a venit în consiliul local să țină un substitut de conferință de presă, în care a anunțat un diktat verbal (primul pe care l-am remarcat, or fi fost anterior și altele, sunt sigur, dar nu-l urmăresc, puțin mă interesează individul) cum că de atunci încolo se face X. Cum am zis, nu-mi amintesc ce anume X urma să se facă, dar sunt convins că angajații l-au făcut ca și cum le era sub nas în scris, că doar a zis “șefu’ ăl mare” (așa îi zic ăștia, vă vine să credeți sau nu).

Tipic pentru Cluj, nici un presar nu a înțeles enormitatea diktatului verbal. Trist pentru Cluj, nici un consilier local nu a priceput enormitatea încălcării dreptului administrativ. Nici atunci, nici acum.

Cum asigură diminutivul dictator pentru untold folosința Splaiului Independenței (unde ăia își pun inclusiv scenă), Aleii Stadionului, str. G. Coșbuc, spațiilor publice din jurul polivalentei și stadionului și dintre ele, complet gratis, fără un ban? Simplu. Neasumânu-și în scris și în drept ceea ce le asigură verbal și în fapt.

Nicanor dă o dispoziție în scris, este cea descrisă în comunicatul primăriei intitulat “Reorganizarea circulației în zona stadionului Cluj Arena”, prin care se anunță unele “restricții de circulație”. În teorie, închiderea circulației este nediscriminatorie neexistând exceptări de la închidere, nici una, de nici un fel.

Dar această dispoziție nu constituie pentru untold (și pentru nimeni) un titlu locativ, un drept locativ (de folosință) transmis. Nu au nici un drept conferit, zero. De altfel nimeni nu poate da bunul public gratis, că ar fi delapidare.

Și totuși, în fapt untold folosește discreționar (și, repet, gratuit) câteva hectare de spații publice betonate, centrale, pe care le este interzis, ca oricărui alt cetățean, să se găsească…

Mai mult decât atât, în mod ciudat, jandarmeria și poliția locală le protejează folosința ilegală, folosul tras din patrimoniul public, fără contraechivalent, transferul de resursă. În plus, spațiile publice folosite fără titlu sunt îngrădite și apărate de PP Protect. Niște privați care pun în executare (selectiv) o deciziei administrativă? Nicăieri decât în Cluj.

De aici rezultă că există niște dispoziții verbale, precise, pentru ca sub prtextul străveziu al “interzicerii” circulație să se asigure în fapt folosința (gratuită) de către untold a hectare de spațiu public betonat.

Am insistat să întreb de ce anumite mașini trec de barierele PP Protect, deși nu există nici o exceptare asumată în scris și cu temei legal, și un funcționar de la locală mi-a arătat convins un panou pe care scrie tot ce trebuie. Este cel din fotografie, emană exclusiv de la untold și nu are nici o valoare juridică în afară de faptul că demonstrează înstăpânirea lor pe bunul public, ocrotită de forța publică deturnată de la menirea sa.