UK judgment threatens cross-border insolvency arrangements

The UK Supreme Court has rejected the test that the Supreme Court of Canada has enunciated for recognizing and enforcing foreign judgments. Yesterday’s decision in Rubin v. Eurofinance (in full, here) comes in the context of a request for enforcement of a judgment from the US Federal Bankruptcy Court for the Southern District of New York. The $10 million award was based on fraudulent conveyances and transfers. But the judgment was in default of appearance, meaning that the defendant, who was not a US resident, had not submitted to the jurisdiction of the US court.

English law holds that the country’s courts will not enforce foreign judgments against defendants who are not resident of the court pronouncing the judgment  and who do not submit to the jurisdiction of that court. The UK Supreme Court rejected the argument that the rule should be expanded in the context of insolvency proceedings.

In doing so, the UK Supreme Court explicitly rejected the “real and substantial connection” test approved by the Supreme Court of Canada as the test for Canadian courts to use in deciding whether to recognize and enforce foreign judgments. ”There is no support in England for [the real and substantial connection] approach except in the field of family law,” the UK court stated in refusing to recognize the US judgment.

Câteva observaţii referitoare la întâlnirile trimestriale ale judecătorilor din cadrul curţii de apel şi instanţelor din circumscripţia acesteia

Potrivit art. 262 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, vicepreşedintele curţii de apel răspunde de organizarea întâlnirilor trimestriale (care pot fi organizate şi pe domenii de specializare) ale judecătorilor din cadrul curţii şi al instanţelor din circumscripţia acesteia, în care vor fi dezbătute problemele de drept care au generat o practică neunitară, la care poate fi invitat şi procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

Problemele de drept care au generat o practică neunitară sunt analizate, în prealabil, de către vicepreşedintele instanţei ori de judecătorul delegat de preşedintele instanţei, care va prezenta un studiu asupra acestora, cu referire şi la practica judiciară a altor instanţe, în care, în mod obligatoriu, îşi va expune opinia motivată, studiu ce se supune dezbaterii judecătorilor.

În cazul în care întâlnirile trimestriale se organizează pe domenii de specializare, sunt invitaţi şi judecători din cadrul secţiei de specialitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în scopul discutării problemelor de practică neunitară la nivel naţional (art. 263 din Regulament).

Regulamentul este cât se poate de explicit când precizează că:

1. Sunt obiect al întâlnirilor trimestriale numai problemele de drept care au generat o practică neunitară (în alte proceduri şi cu alte ocazii, se pot discuta variante de interpretare a unor texte legale noi, în colective de judecători, sau practica instanţelor de control judiciar). Prin urmare, pentru ca întâlnirea profesională să aibă obiect, trebuie neapărat să existe o practică neunitară, adică, pe de o parte, hotărâri judecătoreşti (irevocabile) – jurisprudenţă, care, pe de altă parte, cuprind soluţii diferite, diferenţa fiind generată de probleme de drept. Din această perspectivă, nu pot fi dezbătute chestiuni existente în dosare pendinte şi nici chestiuni teoretice asupra cărora instanţele de judecată încă nu s-au pronunţat.

2. Problemele de drept respective sunt analizate, în prealabil, de către vicepreşedintele instanţei ori de judecătorul delegat de preşedintele instanţei. Analiza trebuie să stabilească în prealabil încadrarea posibilelor probleme în tiparul prestabilit de lege pentru a putea forma obiect al întâlnirilor profesionale.

3. Vicepreşedintele instanţei ori de judecătorul delegat de preşedintele instanţei, după ce stabileşte aptitudinea problemelor de drept de a constitui obiect al întâlnirilor, trebuie să realizeze şi prezinte un studiu asupra acestora, care să facă referire şi la practica judiciară a altor instanţe, şi în care, în mod obligatoriu, îşi va expune opinia motivată. Cantitatea de muncă necesară pentru 2 şi 3 a fost avută în vedere de legiuitor când a permis scutirea de o parte din activitatea de judecată; ca un dublu premiu pentru acelaşi lucru, există şi o remuneraţie suplimentară ataşată funcţiei de conducere; cu atât mai mult evenutala inexistenţă a activităţilor respective ar apărea ca fiind complet nejustificată.

4. Studiul, cu conţinutul prezentat mai sus, se supune dezbaterii judecătorilor, nu votării, adoptării, sau altfel consacrării prin forme exterioare a unui “rezultat”, care ar genera pericolul de a se ajunge eventual la impunerea unor soluţii judecătorilor, contrar atributului acestora de independenţă; o practică unitară se poate impune numai prin instituţia recursului în interesul legii.

John Terry's defence for his racial slur was "improbable, implausible and contrived"

As I have told it here, John Terry was guilty of racism.  The Football Association have released the written reasons behind the independent panel's decision to ban Chelsea captain John Terry for four games and fine him £220,000 for using racist language towards QPR defender Anton Ferdinand.

The 63-page document concluded that there was "no credible basis" for Terry's defence that the words "fucking black cunt" were used as a forceful rejection. Read the full written reasons here.
The commission found there was no dispute that racially sensitive words were used by John Terry but added that had they been used by way of forceful rejection/inquiry then they would be "not enough for him to be found guilty of misconduct in this particular case".

In evidence provided to the FA, Anton Ferdinand made "no reference to colour, race or ethnicity" which was consistent with other statements made regarding what happened on the pitch. He maintained there were no words beginning with "b" that might have been misunderstood by Mr Terry as being "black".

Terry's decision not to give evidence denied the Commission the opportunity to test his theory, given that his credibility "had its limitations" in terms of the extent to whether an acquittal would have been possible given a different burden of proof.

That Mr Ferdinand did not accuse Mr Terry of racially abusing him and did not use the word "black" or any words in reference to race. The report said: "We are driven to conclude not just that it is 'highly unlikely' that Mr Ferdinand accused Mr Terry on the pitch of using these words, but that he did not."

That Mr Terry did not hear, and could not have believed, understood or misunderstood Mr Ferdinand to have used the word "black", or any word(s) that might have suggested that he was accusing Mr Terry of racially abusing him.

That Mr Cole did not hear, and could not have believed, understood or misunderstood Mr Ferdinand to have used the word "black" or any other word beginning with the word "B‟ that had any reference to, or context with, skin colour, race or ethnicity.

That in the brief time that it took Mr Ferdinand to advance up the pitch towards Mr Terry, it is improbable that the focus of Mr Ferdinand's abuse and insults of Mr Terry would have changed so quickly from an allegation of an affair, to one involving skin colour, or race.

Apart from the initial phase of the incident as a whole, Mr Terry and Mr Ferdinand were never closer to one another than an estimated distance of 19 metres. Given the noise of the compact Loftus Road stadium that "it is unlikely that Terry would have heard anything that Ferdinand may have been saying".