Potrivit art.
262 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat
prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie
2005, cu modificările şi completările ulterioare, vicepreşedintele curţii de
apel răspunde de organizarea întâlnirilor trimestriale (care pot fi organizate
şi pe domenii de specializare) ale judecătorilor din cadrul curţii şi al
instanţelor din circumscripţia acesteia, în care vor fi dezbătute problemele de
drept care au generat o practică neunitară, la care poate fi invitat şi
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
Problemele de
drept care au generat o practică neunitară sunt analizate, în prealabil, de
către vicepreşedintele instanţei ori de judecătorul delegat de preşedintele
instanţei, care va prezenta un studiu asupra acestora, cu referire şi la
practica judiciară a altor instanţe, în care, în mod obligatoriu, îşi va expune
opinia motivată, studiu ce se supune dezbaterii judecătorilor.
În cazul în care
întâlnirile trimestriale se organizează pe domenii de specializare, sunt
invitaţi şi judecători din cadrul secţiei de specialitate a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, în scopul discutării problemelor de practică neunitară la
nivel naţional (art. 263 din Regulament).
Regulamentul
este cât se poate de explicit când precizează că:
1. Sunt obiect
al întâlnirilor trimestriale numai problemele de drept care au generat o
practică neunitară (în alte proceduri şi cu alte ocazii, se pot discuta
variante de interpretare a unor texte legale noi, în colective de judecători,
sau practica instanţelor de control judiciar). Prin urmare, pentru ca
întâlnirea profesională să aibă obiect, trebuie neapărat să existe o practică
neunitară, adică, pe de o parte, hotărâri judecătoreşti (irevocabile) –
jurisprudenţă, care, pe de altă parte, cuprind soluţii diferite, diferenţa
fiind generată de probleme de drept. Din această perspectivă, nu pot fi
dezbătute chestiuni existente în dosare pendinte şi nici chestiuni teoretice
asupra cărora instanţele de judecată încă nu s-au pronunţat.
2. Problemele de
drept respective sunt analizate, în prealabil, de către vicepreşedintele
instanţei ori de judecătorul delegat de preşedintele instanţei. Analiza trebuie
să stabilească în prealabil încadrarea posibilelor probleme în tiparul
prestabilit de lege pentru a putea forma obiect al întâlnirilor profesionale.
3.
Vicepreşedintele instanţei ori de judecătorul delegat de preşedintele
instanţei, după ce stabileşte aptitudinea problemelor de drept de a constitui
obiect al întâlnirilor, trebuie să realizeze şi prezinte un studiu asupra
acestora, care să facă referire şi la practica judiciară a altor instanţe, şi
în care, în mod obligatoriu, îşi va expune opinia motivată. Cantitatea de muncă
necesară pentru 2 şi 3 a fost avută în vedere de legiuitor când a permis
scutirea de o parte din activitatea de judecată; ca un dublu premiu pentru
acelaşi lucru, există şi o remuneraţie suplimentară ataşată funcţiei de
conducere; cu atât mai mult evenutala inexistenţă a activităţilor respective ar
apărea ca fiind complet nejustificată.
4. Studiul, cu
conţinutul prezentat mai sus, se supune dezbaterii judecătorilor, nu votării,
adoptării, sau altfel consacrării prin forme exterioare a unui “rezultat”, care
ar genera pericolul de a se ajunge eventual la impunerea unor soluţii
judecătorilor, contrar atributului acestora de independenţă; o practică unitară
se poate impune numai prin instituţia recursului în interesul legii.