Prin decizia
civilă nr. 9721 din 22 noiembrie 2012, dosar nr. 1065/100/2011 (pe care am
motivat-o), de respingere a recursului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice
Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 1542 din 13.03.2012 a Tribunalului
Maramureş, Curtea de Apel Cluj a statuat că autovehiculele anterior
înmatriculate în Norvegia au acelaşi regim fiscal la înmatricularea în România,
din punct de vedere al taxei de primă înmatriculare, ca şi cele provenite din
Uniunea Europeană. Considerentele deciziei sunt valabile mutatis mutandis atât
în cazul celorlalte taxe auto, respectiv taxa de poluare şi taxa pe emisiile
poluante provenite de la autovehicule, cât şi pentru celelalte două state SEE
ne-membre UE, Islanda şi Liechtenstein.
Curtea a
suplimentat argumentaţia tribunalului din hotărârea atacată prin adăugarea
elementelor de specificitate impuse de situaţia particulară a existenţei unei
înmatriculări anterioare nu într-un stat membru al Uniunii Europene, ipoteza
cea mai frecventă, ci într-unul AELS, respectiv Norvegia, caz în care sunt
aplicabile stipulaţii din Acordul SEE.
Acordul privind
Spaţiul Economic European cuprinde ţările Uniunii Europene, precum şi Norvegia,
Islanda, Liechtenstein. A fost înfiinţat în 1 ianuarie 1994 (participarea
Liechtenstein a fost amânată până la 1 mai 1995), în urma acordului semnat la
data de 2 mai 1992, ca o modalitate de integrare între statele Asociaţiei
Europene de Liber Schimb (AELS) şi Comunitatea Europeană (ulterior, Uniunea
Europeană). La momentul actual se compune din cele 27 state membre ale Uniunii
Europene (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danmarca, Estonia,
Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irelanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia,
Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit) şi trei state din Asociaţia Europeană
de Liber Schimb, respectiv Norvegia, Islanda, Liechtenstein; a patra ţară AELS,
Elveţia, a decis să rămână în afara Spaţiului Economic European.
Prin această
înţelegere se permite celor trei ţări AELS să participle la piaţa internă a
Uniunii Europene fără a avea calitatea de stat membru; ele sunt obligate să
adopte toată legislaţia comunitară referitoare la piaţa unică, cu excepţia
reglementărilor în materie de agricultură şi pescuit.
Acordul privind
Spaţiul Economic European, astfel cum a fost amendat prin Protocolul de
ajustare din 17 martie 1993, Decizia Consiliului Spaţiului Economic European
nr. 1/95 din 10 martie cu privire la intrarea în vigoare a Acordului privind Spaţiul Economic European
Area pentru Principatul Liechtenstein, Acordul privind participarea Republicii
Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei,
Sloveniei şi Slovaciei în SEE din 14 octombrie 2003, Acordul privind
participarea Bulgariei şi României în SEE din 25 iulie 2007, Acordul între
Uniunea Europeană, Islanda, Norvegia şi Liechtenstein cu privire la mecanismul
financiar al SEE pentru perioada 2009-2014, stipulează în Partea a II-a, Cap. 1
Principii de bază, la art. 14 că nici o parte contractantă nu va impune, direct
sau indirect, produselor altei părţi contractante nici o taxare internă, de
nici un fel, mai mare decât cea impusă direct sau indirect produselor autohtone
similare.
Potrivit art. 6
alin. 6 din Tratatul de aderare, Bulgaria şi România se angajează să adere,
prin chiar acest act, la Acordul privind Spaţiul Economic European, în
conformitate cu articolul 128 din acest acord, potrivit căruia un stat care
devine membru UE are obligaţia de a solicita aderarea la SEE. Ca urmare a
aderării simultane a României şi Bulgariei şi la Acordul SEE odată cu aderarea
la Uniunea Europeană, au încetat acordurile de liber schimb încheiate de ţările
AELS cu România şi Bulgaria începând cu data aderării, dată de la care
acordurile de liber schimb au fost înlocuite cu Acordul privind Spaţiul
Economic European (în raport cu Norvegia, Islanda, Liechtenstein), respectiv cu
acorduri bilaterale între Elveţia şi Uniunea Europeană.