Potrivit art. 6
alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare
a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34 2006 privind atribuirea contractelor
de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii: „Perioada
de valabilitate a ofertelor, prevăzută în anunţul/invitaţia de participare şi
în documentaţia de atribuire, trebuie să fie stabilită astfel încât să se
întindă până la momentul încheierii contractului/acordului-cadru. Atunci când
stabileşte perioada de valabilitate a ofertelor, autoritatea contractantă va
lua în considerare estimările privind perioada necesară pentru analiza şi
evaluarea ofertelor, perioada necesară pentru verificările legate de aceste
activităţi, precum şi perioada legală prevăzută pentru rezolvarea eventualelor
contestaţii. Fără a afecta prevederile art. 93 alin. (3) şi asumându-şi
implicaţiile prevederilor art. 97 alin. (4) lit. b), autoritatea contractantă
are obligaţia de a solicita prelungirea valabilităţii ofertelor, precum şi,
după caz, a garanţiei de participare, în situaţii excepţionale care impun o
astfel de prelungire”.
Textul art. 6
alin. 2 fraza I din hotărâre prevede expres că perioada de valabilitate a
ofertelor, prevăzută în anunţul/invitaţia de participare şi în documentaţia de
atribuire, trebuie să fie stabilită astfel încât să se întindă până la momentul
încheierii contractului/acordului-cadru. Perioada de valabilitate a ofertelor
este o cerinţă impusă de documentele întocmite de autoritatea contractantă;
ofertantul trebuie să se conformeze, prin oferta depusă, la această cerinţă prevăzută
în anunţul/invitaţia de participare şi în documentaţia de atribuire. Prin
urmare, perioada de valabilitate a ofertelor este impusă unilateral de
autoritatea contractantă şi ea nu depinde de voinţa participantului, ţinut să
respecte şi această cerinţă.
Din cele trei
fraze ale art. 6 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, primele două
vorbesc despre valabilitatea ofertei, iar cea de-a treia adaugă şi garanţia de
participare, cea care interesează în prezenta notă. Regulile referitoare la
valabilitatea ofertei sunt aplicabile şi valabilităţii garanţiei de participare,
deoarece aceasta se emite ţinând cont de durata ofertei. În consecinţă, decizia
autorităţii privitoare la latura temporală a ofertei influenţează direct
dimensionarea în timp a garanţiei, iar ubi
eadem est ratio, eadem solutio esse debet, normele din primele două fraze
referitoare la valabilitatea în timp a ofertei trebuie aplicate corespunzător
şi duratei garanţiei de participare.
Potrivit
primelor două frazele ale alin. 2 al art. 6 din Hotărârea Guvernului nr.
925/2006, perioada de valabilitate a ofertelor trebuie să fie stabilită astfel
încât să se întindă până la momentul încheierii contractului/acordului-cadru,
iar atunci când stabileşte perioada de valabilitate a ofertelor, autoritatea
contractantă va lua în considerare estimările privind perioada necesară pentru
analiza şi evaluarea ofertelor, perioada necesară pentru verificările legate de
aceste activităţi, precum şi perioada legală prevăzută pentru rezolvarea
eventualelor contestaţii. Astfel, textul instituie în sarcina autorităţii
contractante obligaţia de stabili o astfel de durată a ofertei (implicit, a garanţiei
de depus) încât să acopere întreaga perioadă până la momentul încheierii
contractului/acordului-cadru. Obligaţia este una de rezultat, astfel cum
rezultă din fraza a II-a a art. 6 alin. 2, potrivit căreia atunci când
stabileşte perioada de valabilitate a ofertelor, autoritatea contractantă va
lua în considerare estimările privind perioada necesară pentru analiza şi
evaluarea ofertelor, perioada necesară pentru verificările legate de aceste
activităţi, precum şi perioada legală prevăzută pentru rezolvarea eventualelor
contestaţii (se subînţelege, ubi lex non
distinguit, inclusiv perioada soluţionării judiciare subsecvente
contestaţiilor). Prin urmare, întreg riscul stabilirii perioadei valabilităţii
garanţiei incumbă autorităţii, care nu poate descalifica un participant care a
respectat perioada stabilită. Faptul că autoritatea contractantă are obligaţia
de a solicita prelungirea valabilităţii ofertelor, precum şi, după caz, a
garanţiei de participare, în situaţii
excepţionale care impun o astfel de prelungire, nu poate fi interpretat în
sensul că autoritatea este exonerată de obligaţia de a calcula o perioadă
suficientă şi de riscul calculului (deoarece s-ar ajunge la înlăturarea
obligaţiei însăşi, în substanţa ei), ci doar că numai în acele alte situaţii
decât cele cu privire la care autoritatea este ţinută să le prevadă prin calcul
este posibilă solicitarea prelungirii, acele alte situaţii trebuind în plus,
cumulativ, să fie excepţionale. În acest sens, într-o soluţie recentă de speţă
(decizia civilă nr. 3233/06.04.2015, pronunţată în dosarul nr. 693/33/2014 al
Curţii de Apel Cluj), s-a reţinut că autoritatea nu a prezentat astfel de
situaţii excepţionale nici prin adresa atacată, nici în faţa consiliului, nici
în instanţă, simpla durată a unei proceduri judiciare - cale atât de uzuală
încât aproape constituie o regulă în domeniul derulării achiziţiilor - nefiind
nici măcar o împrejurare în afara elementelor pe care autoritatea trebuie să le
ia în calcul, necum una de excepţie.
Ca atare, autoritatea contractantă solicitantă care descalifică un participant pentru că nu a prelungit garanţia de participare se prevalează de propria culpă, respectiv nerespectarea obligaţiei care îi incumbă conform dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, iar sancţiunea conduitei autorităţii constă în nerecunoaşterea dreptului autorităţii de a descalifica participantul pentru nereuşita de prelungire a valabilităţii garanţiei de participare.
Ca atare, autoritatea contractantă solicitantă care descalifică un participant pentru că nu a prelungit garanţia de participare se prevalează de propria culpă, respectiv nerespectarea obligaţiei care îi incumbă conform dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, iar sancţiunea conduitei autorităţii constă în nerecunoaşterea dreptului autorităţii de a descalifica participantul pentru nereuşita de prelungire a valabilităţii garanţiei de participare.