Pagini

luni, 15 iunie 2015

Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (VIII)


După cum am văzut şi din scurtul istoric expus, după cum cunoaştem din experienţa practică de zi de zi, cursul valutar reprezintă o realitate mişcătoare, un element imprevizibil cel puţin ca dimensiune concretă, dacă nu chiar şi ca tendinţă. Problema volatilităţii atrage necesitatea conexă a aproximării cursului pentru perioada previzibilă. Dacă cunoaşterea exactă nu este posibilă, de un real folos este o prognoza eficientă, care să nu se abată prea mult de la valorile efective ce le va lua viitorul curs spot (cotaţia la vedere sau cursul spot reprezintă rata de schimb prezentă dintre două monede).
Nu este posibilă identificarea şi utilizarea unei metode sigure pe prognoză a evoluţiei cursului valutar, analiza trebuind să cuprindă numeroase elemente şi să dea rezultate, inevitabil, extrem de îndoielnice. În general, sunt luate în calcul studierea factorilor economici de bază (fundamentals) şi modelarea matematică a evoluţiei cursului.
Abordarea factorilor de bază, în principal economici, dar şi politici şi sociali, se referă la toate variabilele care pot determina puterea unei economii la un moment anume în viitor. Deşi acestea sunt numeroase, cele mai importante sunt ratele dobânzilor şi cursul valutar actual, toate celelalte fiind analizate în raport de acestea şi prin prisma valorii lor concrete.
În general, economiştii (cel puţin în mediul academic, conectat acum la practică mult mai mult decât în trecut) împartăşesc o credinţă în eficienţa pieţei şi consideră că piaţa reflectă pe deplin şi în mod prompt toată informaţia relevantă. Toate modelele elaborate în vederea analizei evoluţiei cursului valutar suferă de pe urma acestei premise categorice şi cam subţiri. Un mare specialist în materie, atât pe baze teoretice, cât mai ales practice, validat de anumite succese de răsunet, George Soros, a afirmat relativ recent exact opusul şi anume faptul că între realitate şi percepţia generală despre realitate există un dezacord, numit de el reflexivitate, observaţie care i-a permis să se detaşeze de dogmele cu care lucrau ceilalţi şi să identifice eventuale dezechilibre care să poată fi speculate pe piaţa valutară internaţională. Prin urmare, cu această observaţie că premisa de la care porneşte nu este întru-totul imună la obiecţiuni, principalul element care determină cursul spot viitor, pe lângă cel actual este cursul forward (cotaţia la termen), determinat la rândul lui de ratele dobânzilor celor două monede pe acelaşi orizont de timp. Ideea este că pornind de la cursul spot actual şi ratele dobânzilor monedelor de comparat, până la reperul temporal viitor, câştigul trebuie să fie aproximativ acelaşi, egalitatea fiind asigurată tocmai de eficienţa pieţei care se adaptează la aceste informaţii şi arbitrează orice diferenţă până la momentul în care aceasta devine nesustenabilă şi se adaptează în tiparul pe care-l trasează cursul spot şi dobânda. Astfel, cursul spot viitor tinde să fie cursul forward acum stabilit, acest curs la termen funcţionând astfel ca un estimator nedeplasat al viitoarei cotaţii la vedere.
Există chiar şi studii consistente care pretind că pe anumite perioade, mai lungi, de timp, media erorilor de estimare generate de cursul forward ca predictor converg înspre zero, ceea ce indică faptul că, în general, cursul forward poate fi considerat o bună metodă de estimare. Devierile estimaţiei făcute de cursul forward pot avea două explicaţii. Una dintre ele este că aşteptările pieţei nu sunt raţionale şi că aceasta nu are eficienţa care i s-a atribuit atât timp. O altă explicaţie insistă asupra faptului că aversiunea la risc cauzează ca diferenţa ratelor dobȃnzii să subestimeze modificările subsecvente ale cursului valutar, ceea ce presupune ca deplasarea din cursul forward să ia forma unei subevaluări a mişcărilor subsecvente ale cursului spot.
Dacă existenţa deplasării este acceptată, gradul pe care aceasta îl îmbracă în concret nu este, totuşi, mare, iar cursul forward pare să aibă o deplasare foarte mică faţă de viitorul curs spot. Cei mai mulţi participanţi la piaţa valutară internaţională cunosc faptul că banca care afisează cotaţiile nu se gȃndeşte în mod normal la evoluţia viitoare a cursului valutat, ci este preocupată numai de diferenţa ratelor dobȃnzii la depozitele în valută. Banca nu se preocupă de faptul că respectivul curs forward ar putea avea ca efect determinarea viitorului curs spot, însă eficienţa cursului pentru prognostic nu ţine de băncile care, individual şi urmărind diferenţa ratelor dobȃnzii, acţionează în acest fel; puterea predictivă trebuie atribuită pieţei ca întreg şi nu actorilor ei individuali.
Utilitatea cursului forward ca estimator pentru viitorul curs spot a rezistat şi la verificări empirice, nu perfect, dar mai bine ca alte metode, concluzia de ansamblu fiind că o prognoză eficientă fie nu este în realitate posibilă, fie că nu poate depăşi acurateţea estimării dată de cursul forward, neexistând o soluţie practică mult mai bună decât anticipările colective ale pieţei cuprinse în cursul la termen.