Prin
Hotărârea din 28 februarie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera
a doua), pronunţată în cauza C-579/17, în procedura BUAK Bauarbeiter-Urlaubs
- u. Abfertigungskasse împotriva Gradbeništvo Korana d.o.o., Curtea a declarat că:
„Art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012
al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind
competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă
şi comercială trebuie interpretat în sensul că o acţiune prin care se urmăreşte
obţinerea plăţii unei creanţe constituite din contribuţii suplimentare pentru
indemnizaţia de concediu plătit, deţinută de un organism colectiv de drept public
împotriva unui angajator, în temeiul detaşării într-un stat membru a unor
lucrători al căror loc de muncă obişnuit nu se află în acest stat membru sau în
cadrul punerii la dispoziţie de forţă de muncă în acest stat membru ori
împotriva unui angajator al cărui sediu este situat în afara teritoriului
statului membru respectiv în temeiul angajării de lucrători al căror loc de
muncă obişnuit se află în acelaşi stat membru, intră în domeniul de aplicare al
acestui regulament, în măsura în care modalităţile de exercitare a unei
asemenea acţiuni nu derogă de la normele de drept comun şi, în special, nu
înlătură posibilitatea instanţei sesizate de a verifica temeinicia datelor pe
care se bazează constatarea creanţei respective, aspect a cărui verificare este
de competenţa instanţei naţionale“.