Am avertizat de la început că nu sunt un fan Putin: tipul ăsta nu poate sta în fruntea unui popor glorios,
a unui stat bogat şi a unei mari armate. Criza ucraineană este urmarea directă
a incompetenţei sale din 2014-2015, când nu doar că nu a ajutat cu nimic
mişcarea spontană, populară, naţional-identitară a ruşilor din Doneţk şi
Lugansk (şi a celor din Odessa şi Kharkov, de fapt, unde represiunile criminale
au împiedicat însă poporul să se organizeze) ca reacţie la revoluţia colorată
orchestrată de americani (pe modelul classic încercat în Georgia şi ţările
primăverii arabe), izbutită până la nivel de lovitură de stat, ci, dimpotrivă, într-un
gest cretin (şi caracteristic) i-a obligat (printr-un şantaj urât) să semneze o
pace mincinoasă care a permis la 35.000 de soldaţi ucraineni (singura armată de
care Ucraina mai dispunea atunci), înconjuraţi la Debaltsevo, să plece acasă cu
armele în mână. Evident, ucrainenii nu sunt de nici un fel de încredere, au
semnat, au scăpat, au râs şi au început o agresiune constantă de şapte ani de
zile care ar fi trebuit să culmineze cu invadarea Donbasului, preîntâmpinată de
declanşarea intervenţiei ruseşti.
Populaţia etnic
rusă din întreaga jumătate de est a Ucrainei, aproape jumătate din întreaga
ţară, a fost supusă unui proces de deznaţionalizare violent şi nu fără oarecare
succes. Limba rusă a fost interzisă nu numai în şcoli şi administraţie, dar şi
oriunde în public, clasic fiind trucul cu “palyanitsa”. Cuvântul “palyanitsia” înseamnă
pâine (vreo legătură cu ardelenescul “palaneţ” – plăcintă din aluat de pâine?) în
limba ucraineană, iar un vorbitor de rusă are dificultăţi reale în a pronunţa
cuvântul. Greşita pronunţare atrăgea întotdeauna o agresiune fizică.
 |
| Ucrainenii sunt mândri de găselniţa lor... |
Agresiunea
fizică a dat roade rapide şi neaşteptate. Au fost îndoctrinate şi dezrădăcinate
în viteză inclusiv regiuni masiv pro-ruse, cum sunt Harkov şi Odessa. Fără
îndoială, abordarea e mult mai bună decât delirul istoric cu care Putin şi-a
justificat intervenţia. E adevărat că genetic ucrainenii şi ruşii sunt totuna,
mai ales cei din Est, şi că statalitatea istorică a ruşilor a început cu
Kievul, dar pe cine mai interesează când trecutul e juxtapus unui pumn de fier?
Întotdeauna violenţa convinge înaintea argumentaţiei, mai ales istorice. Bine
zice înţelepciunea populară, sunt mai aproape dinţii decât părinţii...
Acesta este contextul în care conflictul din Ucraina trebuie plasat. În continuarea evenimentelor premergătoare, poziţiile celor două state implicate nu s-au schimbat.
Acesta este contextul în care conflictul din Ucraina trebuie plasat. În continuarea evenimentelor premergătoare, poziţiile celor două state implicate nu s-au schimbat.