În continuare, câteva rânduri din încheierea civilă a şedinţei camerei de consiliu din data de 27
ianuarie 2015, dosar nr. 629/1285/2012 al Curţii de Apel Cluj, care se referă
la relaţia naş-fin ca temei al abţinerii de la judecarea cauzei.
În
urma deliberării, constată că prin declaraţiile de abţinere formulate de
doamnele judecător A şi B se învederează următoarele:
Potrivit
declaraţiei de abţinere formulată în cauză, doamna judecător A, judecător al
Curţii de Apel Cluj, declară că se abţine de la judecarea cauzei înregistrată
sub nr.629/1285/2012. Se arată că este incompatibilă să judece această pricină
datorită relaţiilor de prietenie cu fiul unuia din membrii Composesoratului X,
implicat direct în raportul juridic constituit de această entitate cu SC G. S.A.
Astfel,
doamna judecător doreşte să înlăture orice suspiciune de lipsă de obiectivitate
care ar putea plana asupra activităţii de judecată pe care ar desfăşura-o în
această cauză.
Faptul
că tatăl naşului doamnei judecător este membru al Composesoratului X şi a
încasat retribuţii în baza raportului juridic constituit de această entitate cu
SC G. S.A. ar putea da naştere unor speculaţii cu privire la obiectivitatea sa.
Pentru
a se realiza protecţia dreptului la o instanţă neutră în accepţiunea evocată de
art. 6 din CEDO, pentru a asigura imparţialitatea funcţională a instanţei, dat
fiind că aparenţele ar putea căpăta în percepţia publică o importanţă
deosebită, se solicită să se încuviinţeze declaraţia de abţinere.
În
drept, se invocă dispoziţiile art. 25 şi art. 9 din Hotărârea nr. 328/2005 a
C.S.M.
Potrivit
declaraţiei de abţinere formulată în cauză, doamna judecător B, judecător al
Curţii de Apel Cluj, declară că se abţine de la judecarea cauzei înregistrată
sub nr. 629/1285/2012.
Doamna
judecător doreşte să înlăture orice suspiciune de lipsă de obiectivitate care
ar putea plana asupra activităţii de judecată pe care ar desfăşura-o în această
cauză. Doamna judecător l-a întâlnit pe naşului colegei sale de birou într-un
cadru privat de câteva ori.
Faptul
că tatăl naşului colegei sale de birou, este membru al Composesoratului X
entitate implicată în această procedură ar putea da naştere unor speculaţii cu
privire la obiectivitatea sa.
Pentru
a se realiza protecţia dreptului la o instanţă neutră în accepţiunea evocată de
art. 6 din CEDO, pentru a asigura imparţialitatea funcţională a instanţei, dat
fiind că aparenţele ar putea căpăta în percepţia publică o importanţă
deosebită, se solicită să se încuviinţeze declaraţia de abţinere.
În
drept, se invocă dispoziţiile art. 25 şi art. 9 din Hotărârea nr. 328/2005 a
C.S.M.
Analizând
declaraţiile de abţinere formulate, Curtea reţine că noţiunea de lipsă de
imparţialitate nu este definită în dreptul nostru, însă conceptul cunoaşte o
analiză extensivă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar
potrivit instanţei de la Strasbourg (Dumitru
Popescu v. România (nr. 2), 2007,
Vermeire v. Belgia, 1991), iar prevederile Convenţiei fac parte integrantă
din ordinea juridică internă a statelor semnatare, statul, prin instanţele de
judecată, având obligaţia de a asigura efectul deplin al normelor acesteia,
asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia
naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acestora de către legiuitor.
Prin
urmare, instanţa naţională este obligată să ţină cont de prevederile Convenţiei
ca şi cum acestea ar face parte integrantă din ordinea juridică internă şi să
le aplice ca atare, prioritar şi direct, inclusiv sub aspectul jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului care detaliază conţinutul drepturilor
fundamentale cuprinse în Convenţie.
Curtea
Europeană a mai decis că este însă suficient să se constate că imparţialitatea
instanţei căreia îi revenea decizia asupra „temeiniciei acuzării“, să poată
apărea ca subiect de îndoială, pentru a fi trasă concluzia încălcării art. 6
alin. 1 din Convenţie, sub aspectul lipsei de imparţialitate (Piersack). Potrivit Piersack v. Belgia, 26 octombrie 1984, dacă în mod normal
imparţialitatea se defineşte prin absenţa prejudecăţilor sau a părerilor
preconcepute, ea poate, mai ales în baza art. 6 alin. 1 din Convenţie, să fie
apreciată în diferite moduri. Se poate astfel distinge între un demers
subiectiv încercând să determine ce gândea un anumit judecător într-o asemenea
împrejurare şi un demers obiectiv care încearcă să stabilească dacă el oferea
garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă.
Criteriul
obiectiv presupune (Thorgeirson v.
Islanda, 1992) a se analiza dacă există fapte determinate şi verificabile
care pot ridica îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului,
independent de comportamentul său personal. Curtea a subliniat şi aici că
pentru acest demers, chiar şi aparenţele contează, aparenţe necesare pentru a
nu afecta încrederea publică pe care într-o societate democratică trebuie să o
inspire instanţele judecătoreşti.
În
speţă, nu numai că au fost învederate relaţii de prietenie sau sociale, dar,
mai mult decât atât, tatăl naşului doamnei judecător A este membru al
Composesoratului X şi a încasat retribuţii în baza raportului juridic
constituit de această entitate cu SC G. SA, împrejurare care, în plan
spiritual, echivalează cu o relaţie laică de rudenie.
Chiar
dacă în privinţa d-nei judecător B au fost învederate doar relaţii de ordin
social, calitatea de coleg de birou şi complet cu d-na judecător A, alăturate
chestiunii factuale reprezentată de întâlniri ocazionale la evenimente sociale
private, pot fi de natură să prefigureze suspiciuni în aşteptările părţii în
materie de imparţialitate a instanţei, împotriva cărora se impune protejarea atât
a d-nei judecător, cât şi a dezideratului justiţiei seen to be done.
Având
în vedere toate aceste împrejurări şi temeiuri, Curtea a considerat că, în
speţa concretă dedusă judecăţii, poate exista o îndoială cu privire la aparenţa
de imparţialitate a completului alcătuit din judecătorii care se abţin, iar
demersului lor de abţinere trebuie să i se dea curs prin admiterea cererii în
baza art. 26 C .
pr. civ., astfel cum Curtea a procedat.