Prin hotărârea din 16 iunie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C 511/14, în procedura Pebros Servizi Srl împotriva Aston Martin Lagonda Ltd, Curtea a declarat că: „Condiţiile potrivit cărora, în cazul unei hotărâri pronunţate într o cauză judecată în lipsă, o creanţă este considerată „necontestată”, în sensul articolului 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, trebuie determinate în mod autonom, doar în temeiul acestui regulament“.
Prin întrebarea
preliminară, instanţa de trimitere solicita, în esenţă, să se stabilească dacă
condiţiile potrivit cărora, în cazul unei hotărâri pronunţate într o cauză
judecată în lipsă, o creanţă este considerată „necontestată”, în sensul
articolului 3 alin. 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie
determinate potrivit legii forului sau în mod autonom, doar în temeiul acestui
regulament.
În litigiul
principal, Pebros Servizi a chemat în judecată în faţa Tribunale di Bologna mai
multe societăţi, printre care figurează şi Aston Martin. Procedura dintre
Pebros Servizi şi Aston Martin în faţa instanţei menţionate s-a desfăşurat în
lipsa acesteia din urmă, deşi, potrivit deciziei de trimitere, citaţia i a fost
notificată în mod corespunzător şi i s-a oferit posibilitatea de a participa la
această procedură.
Prin hotărârea
din 24 ianuarie 2014, prin care s-a încheiat procedura respectivă, Tribunalul
din Bologna a obligat Aston Martin să plătească Pebros Servizi suma de 18.000
de euro, majorată cu dobânzile legale de la publicarea acestei hotărâri şi până
la momentul plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de
835 de euro şi de 9.500 de euro, cu titlu de taxe judiciare de timbru şi,
respectiv, onorarii ale avocaţilor, plus taxa pe valoarea adăugată şi alte
cotizaţii accesorii de securitate socială prevăzute de dreptul intern. Întrucât
nu a făcut obiectul unei căi de atac, hotărârea respectivă a rămas definitivă.
La 14 octombrie
2014, Pebros Servizi a sesizat Tribunalul din Bologna cu o cerere de
certificare a hotărârii menţionate ca titlu executoriu european, în sensul
Regulamentului nr. 805/2004, pentru a putea iniţia procedura de executare care
îi permitea recuperarea creanţei.
Instanţa de
trimitere a pus la îndoială aplicabilitatea Regulamentului nr. 805/2004 în
cauza principală, în măsura în care, în sistemul juridic italian, neînfăţişarea
la proces nu echivalează cu achiesarea pârâtului la cererea formulată împotriva
sa. În consecinţă, s-ar pune problema dacă pronunţarea unei hotărâri
defavorabile părţii judecate în lipsă poate fi asimilată pronunţării unei
hotărâri de obligare la plata unei creanţe necontestate.
În această
privinţă, instanţa menţionată a arătat că pot fi preconizate două interpretări
ale noţiunii „lipsa contestării”. Prima interpretare, sugerată de instanţa de
trimitere şi întemeiată pe dreptul naţional, ar exclude aplicarea
Regulamentului nr. 805/2004 dat fiind că procedura judecării în lipsă prevăzută
în ordinea juridică italiană nu ar echivala cu o necontestare a creanţei. În
schimb, potrivit celei de a doua interpretări, această noţiune, „lipsa
contestării”, ar fi definită în mod autonom în dreptul Uniunii şi ar cuprinde şi
neînfăţişarea la proces.
Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că potrivit jurisprudenţei sale constante,
din cerinţele atât ale aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât şi ale
principiului egalităţii, rezultă că termenii unei dispoziţii de drept al
Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru
a stabili sensul şi domeniul de aplicare ale acesteia trebuie, în mod normal,
să primească în întreaga Uniune Europeană o interpretare autonomă şi uniformă,
care trebuie efectuată ţinând seama de contextul prevederii şi de obiectivul
urmărit de reglementarea în cauză.
Din această
perspectivă, Curtea a constatat că Regulamentul nr. 805/2004 nu defineşte
noţiunea „creanţă necontestată” prin intermediul unei trimiteri la legislaţiile
statelor membre. Dimpotrivă, din interpretarea art. 3 din regulament în lumina
considerentului (5) al acestuia reiese că această noţiune este o noţiune
autonomă a dreptului Uniunii. Referirea la legislaţiile statelor membre care
figurează la art. 3 alin. 1 al doilea paragraf literele b) şi c) din regulament
nu are ca obiect elementele constitutive ale noţiunii menţionate, ci priveşte
elemente specifice ale aplicării sale.
Considerentul
(5) al aceluiaşi regulament enunţă că noţiunea „creanţe necontestate” ar trebui
să cuprindă toate situaţiile în care un creditor, în lipsa stabilită a oricărei
contestaţii din partea debitorului cu privire la natura şi la valoarea unei
creanţe pecuniare, a obţinut în special o hotărâre judecătorească împotriva
acestui debitor.
După cum reiese
din decizia de trimitere, Aston Martin, în calitate de debitor informat în mod
corespunzător şi căruia i s-a oferit posibilitatea de a participa la procedura
judiciară, a rămas inactivă pe tot parcursul acestei proceduri, neparticipând
în nici un moment la aceasta. Pentru acest motiv, în cauza judecată în lipsă a
fost pronunţată o hotărâre împotriva sa, astfel încât situaţia acestei
societăţi intră în sfera art. 3 alin. 1 al doilea paragraf litera b) din
Regulamentul nr. 805/2004, în temeiul căruia o creanţă este considerată
necontestată în cazul în care „debitorul nu i s-a opus niciodată, în
conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul
procedurii judiciare”.
Considerentul
(6) al din regulament precizează, în această privinţă, că lipsa de obiecţii din
partea debitorului, astfel cum se prevede la ar. 3 alin. 1 lit. b), poate lua
forma unei neprezentări la o şedinţă de judecată sau a faptului de a nu da curs
unei invitaţii făcute de instanţă de a notifica în scris intenţia de a se apăra
în cauza respectivă.
În consecinţă, o
creanţă poate fi considerată „necontestată”, în sensul art. 3 alin. 1 al doilea
paragraf lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, dacă debitorul nu acţionează în
nici un mod pentru a se opune acesteia, nedând curs invitaţiei adresate de
instanţă de a notifica în scris intenţia de a se apăra în cauza respectivă sau
neprezentându-se la şedinţa de judecată.
Prin urmare, Curtea
a reţinut că împrejurarea că, în temeiul dreptului italian, pronunţarea unei
hotărâri defavorabile părţii judecate în lipsă nu echivalează cu pronunţarea
unei hotărâri de obligare la plata unei creanţe necontestate, este irelevantă
în ceea ce priveşte răspunsul care trebuie dat la întrebarea adresată de
instanţa de trimitere. Trimiterea expresă la normele de procedură ale statului
membru, prevăzută la art. 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul
nr. 805/2004, vizează nu consecinţele juridice ale neînfăţişării debitorului la
proces, acestea făcând obiectul unei calificări autonome în temeiul acestui
regulament, ci priveşte exclusiv modalităţile procedurale potrivit cărora
debitorul se poate opune în mod eficace creanţei.
Regulamentul nr.
805/2004 stabileşte doar standarde minime de procedură, necesare pentru
respectarea dreptului la apărare al debitorului judecat în lipsă, fără a
rezolva însă toate aspectele contestării creanţei, cum ar fi, mai ales, forma
unui act de contestare, organele implicate în procedura de contestare sau
termenele aplicabile. În consecinţă, în fiecare stat membru, debitorul trebuie
să procedeze la o asemenea contestare, în conformitate cu normele de procedură
civilă în vigoare.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte standardele minime de procedură enunţate în capitolul III din regulament, aceste standarde, a căror respectare este necesară, în temeiul art. 6 alin. 1 lit. c) din regulament, pentru ca o hotărâre judecătorească privind o creanţă necontestată pronunţată într-un stat membru să fie certificată ca titlu executoriu european, urmăresc să garanteze, în conformitate cu considerentul (12) al aceluiaşi regulament, ca debitorul să fie informat, în timp util şi astfel încât să îşi poată pregăti apărarea, pe de o parte, cu privire la acţiunea în justiţie introdusă împotriva sa, precum şi cu privire la condiţiile participării sale active la procedură în vederea contestării creanţei în cauză şi, pe de altă parte, cu privire la consecinţele neparticipării la aceasta. În cazul special al unei hotărâri pronunţate într-o cauză judecată în lipsă, în sensul art. 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, standardele minime de procedură respective urmăresc să asigure existenţa unor garanţii suficiente privind respectarea dreptului la apărare.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte standardele minime de procedură enunţate în capitolul III din regulament, aceste standarde, a căror respectare este necesară, în temeiul art. 6 alin. 1 lit. c) din regulament, pentru ca o hotărâre judecătorească privind o creanţă necontestată pronunţată într-un stat membru să fie certificată ca titlu executoriu european, urmăresc să garanteze, în conformitate cu considerentul (12) al aceluiaşi regulament, ca debitorul să fie informat, în timp util şi astfel încât să îşi poată pregăti apărarea, pe de o parte, cu privire la acţiunea în justiţie introdusă împotriva sa, precum şi cu privire la condiţiile participării sale active la procedură în vederea contestării creanţei în cauză şi, pe de altă parte, cu privire la consecinţele neparticipării la aceasta. În cazul special al unei hotărâri pronunţate într-o cauză judecată în lipsă, în sensul art. 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, standardele minime de procedură respective urmăresc să asigure existenţa unor garanţii suficiente privind respectarea dreptului la apărare.