Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (III)

Prin hotărârea din 17 decembrie 2015 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunţată în cauza C-300/14, în procedura Imtech Marine Belgium NV împotriva Radio Hellenic SA, Curtea a declarat că: „1) Art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, citit în lumina articolului 288 TFUE, trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre obligaţia de a institui în dreptul intern o procedură de revizuire, astfel cum este prevăzută la articolul 19 menţionat.

Despre psihopaţi

Motto: „De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte?”

Prof. dr. Aurel Romila (medic psihiatru), interviu acordat pentru Formula As

Am remarcat acest interviu al profesorului Romilă cu ceva vreme în urmă, în acest an, şi l-am postat pe pagina mea de facebook. Ca o coincidenţă fericită, venea într-un moment în care fusesem introdus în subiect de nişte observaţii proprii, empirice, directe, conştientizate într-o matrice coerentă prin lectura câtorva studii americane care au răzbătut până în presa mainstream, iar acum concluziile lor sunt atât de comune încât aproape că nu mai există canal de pe Youtube care să nu conţină şi un material dedicat lor.

Cea mai mare pensie din Romania pare a fi o frauda

Conform presei, un fost angajat la penitenciare si fost sef al Penitenciarului Colibasi, Gheorghe Balasoiu, este pensionarul din Romania care primeste cei mai multi bani din partea statului. Pensia sa lunara a fost stabilita la 34.000 de lei, adica aproximativ 8.000 de euro. Mai mult chiar, la inceputul lui 2015, cand pensiile publice s-au majorat cu 5%, Balasoiu a profitat cel mai mult, ajungand la o pensie de 360 de milioane de lei vechi, ceea ce pe un an intreg inseamna nu mai putin decat 100.000 euro. Ridicolul situatiei este intarit si de salariul pe care il avea Balasoiu, in perioda in care era sef de penitenciar. Conform declaratiei de avere, Balasoiu primea un venit anual de 21.085 lei, adica 1.757 de lei pe luna, aproximativ 400 de euro, adica de 20 de ori mai putin decat pensia incasata!

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (II)

Prin hotărârea din 5 decembrie 2013 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a noua), pronunţată în cauza C‑508/12, în procedura Walter Vapenik împotriva Josef Thurner, Curtea a declarat că: „Art. 6 alin. 1 lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie interpretat în sensul că nu se aplică contractelor încheiate între două persoane care nu desfăşoară activităţi comerciale sau profesionale“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate

Prin hotărârea din 16 iunie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C 511/14, în procedura Pebros Servizi Srl împotriva Aston Martin Lagonda Ltd, Curtea a declarat că: „Condiţiile potrivit cărora, în cazul unei hotărâri pronunţate într o cauză judecată în lipsă, o creanţă este considerată „necontestată”, în sensul articolului 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, trebuie determinate în mod autonom, doar în temeiul acestui regulament“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (VI)

Prin hotărârea din 13 decembrie 2012 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera întâi), pronunţată în cauza C‑215/11, în procedura Iwona Szyrocka împotriva SiGer Technologie GmbH, Curtea a declarat că:

„1) Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată trebuie interpretat în sensul că reglementează în mod exhaustiv condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de somaţie europeană de plată.

În temeiul articolului 25 din regulamentul amintit şi sub rezerva condiţiilor menţionate la acest articol, instanţa naţională păstrează libertatea de a determina valoarea cheltuielilor de judecată potrivit modalităţilor prevăzute de dreptul său naţional, cu condiţia ca aceste modalităţi să nu fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile unor situaţii similare supuse dreptului intern şi să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

2) Articolul 4 şi articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca reclamantul să solicite, în cadrul cererii de somaţie europeană de plată, dobânzile pentru perioada dintre data exigibilităţii lor şi data plăţii creanţei principale.

3) Atunci când pârâtul este somat să plătească reclamantului dobânzi scadente până la data plăţii creanţei principale, instanţa naţională rămâne liberă să aleagă modalităţile concrete de a completa formularul de somaţie europeană de plată, care figurează în anexa V la Regulamentul nr. 1896/2006, în măsura în care formularul astfel completat permite pârâtului, pe de o parte, să înţeleagă fără niciun dubiu decizia potrivit căreia trebuie să plătească dobânzile scadente până la data plăţii capitalului şi, pe de altă parte, să identifice clar rata dobânzii, precum şi data începând de la care se solicită aceste dobânzi“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (V)

Prin hotărârea din 10 martie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua), pronunţată în cauza C‑94/14, în procedura Flight Refund Ltd împotriva Deutsche Lufthansa AG, Curtea a declarat că: „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările în care o instanţă este sesizată cu o procedură, cum este procedura principală, privind desemnarea unei instanţe competente teritorial din statul membru de origine a somaţiei europene de plată şi examinează, în împrejurările menţionate, competenţa internaţională a instanţelor din acest stat membru de a soluţiona o procedură contencioasă referitoare la creanţa aflată la originea unei astfel de somaţii de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziţie în termenul prevăzut în acest scop:

- întrucât Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată nu furnizează indicaţii cu privire la puterile şi la obligaţiile acestei instanţe, respectivele aspecte de procedură rămân, potrivit articolului 26 din regulamentul menţionat, reglementate de legislaţia naţională a acelui stat membru;

- Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială impune ca problema competenţei internaţionale a instanţelor din statul membru de origine a somaţiei europene de plată să fie soluţionată prin aplicarea normelor de procedură care permit să se garanteze efectul util al dispoziţiilor acestui regulament şi dreptul la apărare, indiferent dacă instanţa de trimitere sau o instanţă pe care aceasta din urmă o desemnează ca instanţă competentă teritorial şi material să se pronunţe cu privire la o creanţă cum este cea în discuţie în litigiul principal, în temeiul procedurii civile de drept comun, se pronunţă asupra acestei probleme;

- în ipoteza în care o instanţă cum este instanţa de trimitere se pronunţă cu privire la competenţa internaţională a instanţelor din statul membru de origine a somaţiei europene de plată şi decide în sensul existenţei unei asemenea competenţe în lumina criteriilor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001, acest din urmă regulament şi Regulamentul nr. 1896/2006 obligă instanţa respectivă să interpreteze dreptul naţional în sensul că acesta din urmă îi permite să identifice sau să desemneze o instanţă competentă teritorial şi material să soluţioneze această procedură şi

- în ipoteza în care o instanţă cum este instanţa de trimitere decide în sensul lipsei unei asemenea competenţe internaţionale, instanţa menţionată nu are obligaţia de a reexamina din oficiu, prin analogie cu articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006, această somaţie de plată“.