Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de respectare a dreptului la apărare în procedura administrativă

Prin hotărârea din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C‑298/16, în procedura Teodor Ispas, Anduţa Ispas împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, Curtea a declarat că: “Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unor proceduri administrative de inspecţie şi de stabilire a bazei de impunere a taxei pe valoarea adăugată, un particular trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice, la cerere, informaţiile şi documentele care se găsesc în dosarul administrativ şi care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informaţii şi documente”.

Interviu acordat Mediafax, integral

Reporter: Cum apreciaţi actuala situaţie din justiţia din România? Care este situaţia reală din sistem?

Sergiu Leon Rus: În opinia mea, justiţia din România suferă de o lipsă cronică de competenţă şi de un mare dezinteres, în pofida asigurării unor condiţii materiale întru-totul excepţionale şi aflate la un maxim istoric. Nu cred că se oferă publicului şi cetăţenilor ţării calitatea necesară, iar banalităţile şi platitudinile sunt prezente în activităţi. Nivelul de exprimare în scris lasă foarte mult de dorit, într-o profesie care lucrează cu peniţa; dacă nu aveţi altă ocazie de observare este suficientă o lectură a diverşilor magistraţi care se erijează în comunicatori din interior – veţi găsi o “comoară” de locuri comune, stereotipuri şi repetiţii, în general într-o notă tragică şi revendicativă care vrea să convingă atât de magnitudinea absconsă a propriilor activităţi, cât şi de greutatea colosală a acestora.

Inspectia Judiciara la Ministerul Justitiei, numai daca se ia totul de la zero

Ministrul Justitiei propune mai multe modificari pentru legile justitiei, dintre care doua raspund necesitatii reale de responsabilizare a corpului magistratilor. Nimic nu este mai evident in justitie decat lipsa de raspundere a judecatorilor si procurorilor, atat in penal, cat si in disciplinar, indeosebi a celor care ar trebui sa investigheze aceste aspecte si care s-au obisnuit de ani de zile sa acopere in bloc fraudele, falsurile, abuzurile voite ale magistratilor. Acoperirea se realizeaza, bineinteles, prin fraude, falsuri si abuzuri inca si mai mari decat cele acoperite.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (IV)

Prin hotărârea din 9 martie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua), pronunţată în cauza C‑484/15, în procedura Ibrica Zulfikarpašić împotriva Slaven Gajer, Curtea a declarat că: „1) Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie interpretat în sensul că, în Croaţia, notarii, atunci când acţionează în cadrul competenţelor ce le sunt conferite prin dreptul naţional în procedurile de executare silită în temeiul unui „înscris constatator al creanţei”, nu se încadrează în sfera noţiunii „instanţă judecătorească” în sensul acestui regulament.

2) Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că o ordonanţă de executare adoptată în Croaţia de un notar în temeiul unui „înscris constatator al creanţei” şi care nu a făcut obiectul unei contestaţii nu poate fi certificată ca titlu executoriu european din moment ce nu priveşte o creanţă necontestată în sensul art. 3 alin. 1 din acest regulament“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (IX)

Prin Hotărârea din 2 martie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea), pronunţată în cauza C-354/15, în procedura Andrew Marcus Henderson împotriva Novo Banco SA, Curtea a declarat că:

Despre incredibila, completa şi surprinzătoarea inutilitate a comisiei Macovei II în privinţa arhivei SIPA

Din capul locului precizez că situaţia SIPA şi „doi ş-un sfert” (înfiinţare şi funcţionare fără lege – act normativ emis de Parlament şi fără control parlamentar al activitaţii – raport anual) – denumiri pe care le păstrez în toate referirile, chiar şi din perioade în care jocul acronimelor era altul – reprezintă nu numai o sfidare la adresa statului de drept, ci chiar mai mult decât atât, o fraudă sistematică şi masivă a aparatului de stat în dauna drepturilor individuale. Din această perspectivă, magistraţii care au colaborat ca delatori, turnatori, comanditari, simbriaşi, cunoscând bine ceea ce fac, iar ulterior au emis în fiecare an declaraţii false pe proprie răspundere că nu ar fi făcut-o, trebuie traşi la răspundere, inclusiv penală. Că se va întâmpla astfel, este incert; se pare că există o politică concertată de omerta sub aceste aspecte, care poate veni chiar de la CSAT. Aceste chestiuni le-am mai spus pe ici, pe colo, şi fără îndoială că vor fi închegate într-un ansamblu mai unitar şi coerent, sub formă de articol, când le va veni vremea; pentru necesităţile rândurilor de faţă constituie doar o utilă introducere în temă asupra contextului de legalitate şi constituţionalitate – în care, este bine să avem în vedere tot timpul – nu se încadrează.

Interviul acordat publicatiei Grai de Cluj

Ieri, 31.01.2017.

Grai de Cluj: Domnule judecator, in calitate de presedinte al „Asociatiei Judecatorilor din Romania” ati adoptat o pozitie publica foarte ferma impotriva dezincriminarii infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu. Ati omis insa sa va exprimati asupra celuilalt proiect de ordonanta de urgenta, cel referitor la gratiere!

Dezincriminarea abuzului în serviciu instaurează dictatura fărădelegii

Prin Proiectul Ordonanței de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, aflat în dezbatere publică până azi, 24 ianuarie 2017 inclusiv, în temeiul art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, se propune modificarea art. 297 și 298 din Codul penal în sensul realizării unei dezincriminări a infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu până la un anumit prag, dezincriminare parţială în aparenţă, însă aproape completă în practică având în vedere pragul stabilit foarte sus.