„1) Art. 23 lit. c) din Regulamentul (CE) nr.
805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004
privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate,
trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „cazuri excepționale” cuprinsă în
această dispoziție vizează o situație în care continuarea procedurii de
executare a unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu
european atunci când debitorul a introdus în statul membru de origine o acțiune
împotriva acestei hotărâri judecătorești sau o cerere de rectificare ori de
retragere a certificatului de titlu executoriu european ar expune acest debitor
unui risc real de prejudiciu deosebit de grav, a cărui reparare ar fi, în cazul
anulării hotărârii judecătorești menționate sau al rectificării ori retragerii
certificatului de titlu executoriu, imposibilă sau extrem de dificilă. Această
noțiune nu face trimitere la circumstanțe legate de procedura jurisdicțională
îndreptată în statul membru de origine împotriva hotărârii judecătorești
certificate ca titlu executoriu european sau împotriva certificatului de titlu
executoriu european.
3) Art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu art. 11 din acesta trebuie interpretat în sensul că atunci când caracterul executoriu al unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, iar certificatul prevăzut la acest articol 6 alin. 2 a fost prezentat instanței din statul membru de executare, instanța respectivă este obligată să suspende, pe baza hotărârii menționate, procedura de executare inițiată în acest din urmă stat”.Prin intermediul primelor trei întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se interpreteze noțiunea de „cazuri excepționale”, în sensul art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, și în special dacă și în ce măsură împrejurările legate de procedura jurisdicțională îndreptată în statul membru de origine împotriva hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european sau împotriva certificatului de titlu executoriu european sunt relevante pentru stabilirea domeniului de aplicare al acestei noțiuni.
Prin a patra întrebare formulată, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă art. 23 din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că permite aplicarea simultană a măsurilor de limitare, de constituire a unei garanții sau de suspendare a executării pe care le prevede la literele a), b) și c).
Prin a cincea întrebare formulată, instanța de trimitere solicită, în esență, să se interpreteze art. 36 alin. 1 și art. 44 alin. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, cât privește efectele unei hotărâri pronunțate în statul membru de origine, prin care se dispune suspendarea forței executorii a unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată certificată ca titlu executoriu european, asupra procedurii de executare a acestei din urmă hotărâri, care a fost inițiată în statul membru de executare.
În litigiul principal, la data de 14 iunie 2019, Amtsgericht Hünfeld (Tribunalul Districtual din Hünfeld, Germania) a emis o somație de plată în privința Arik Air în vederea recuperării unei creanțe de 2.292.993,32 euro în beneficiul Lufthansa. În temeiul acestei somații, instanța menționată a emis, la 24 octombrie 2019, un titlu executoriu european și, la 2 decembrie 2019, un certificat de titlu executoriu european.
Un executor judecătoresc care își desfășoară activitatea în Lituania a fost sesizat de Lufthansa cu executarea acestui titlu executoriu în conformitate cu certificatul menționat.
Arik Air a formulat în fața Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main, Germania), în temeiul art. 10 din Regulamentul nr. 805/2004, o cerere având ca obiect retragerea certificatului de titlu executoriu european și încetarea executării silite a creanței, pentru motivul că actele de procedură i-ar fi fost notificate în mod nelegal de Amtsgericht Hünfeld (Tribunalul Districtual din Hünfeld), ceea ce a condus astfel la nerespectarea termenului de care dispunea pentru formularea opoziției împotriva somației de plată emise de această instanță.
Arik Air a prezentat de asemenea executorului judecătoresc în Lituania o cerere de suspendare a procedurii de executare până când instanța germană, sesizată de altfel în acest sens, pronunță hotărârea definitivă cu privire la cererea de retragere a certificatului de titlu executoriu european și la încetarea executării silite. Executorul judecătoresc menționat a refuzat să admită această cerere de suspendare, considerând că reglementarea națională relevantă nu prevedea posibilitatea de a solicita o suspendare întemeiată, precum în speță, pe faptul că o instanță din statul membru de origine a fost sesizată cu o acțiune împotriva deciziei care trebuie executată.
Prin ordonanța din 9 aprilie 2020, Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main) a condiționat suspendarea executării titlului executoriu european din 24 octombrie 2019 de depunerea de către Arik Air a unei garanții în cuantum de 2 milioane de euro. Această instanță a arătat că, în lipsa plății acestei garanții, cererea de suspendare a acestui titlu nu va putea fi admisă, întrucât Arik Air nu a demonstrat că titlul menționat a fost emis în mod nelegal și nici că termenele pentru formularea opoziției au fost depășite fără să fi existat vreo culpă din partea sa.
Arik Air a introdus în fața Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas, Lituania) o acțiune împotriva deciziei executorului judecătoresc de a refuza suspendarea acestei proceduri de executare. Prin ordonanța din 11 iunie 2020, această instanță a respins acțiunea.
Prin ordonanța din 25 septembrie 2020, Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas, Lituania), pronunțându-se cu privire la apelul declarat de Arik Air, a anulat ordonanța pronunțată de Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas) din 11 iunie 2020 și a decis suspendarea procedurii de executare în cauză în așteptarea hotărârii definitive a instanței germane cu privire la cererile formulate de Arik Air. Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas) a considerat că, ținând seama de riscul unui prejudiciu disproporționat care poate rezulta din procedura de executare îndreptată împotriva Arik Air, introducerea unei căi de atac împotriva certificatului de titlu executoriu european în fața instanței din statul membru de origine constituia un temei suficient pentru suspendarea procedurii respective. Aceasta a apreciat de asemenea, contrar Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas), că, în lipsa unor informații care să confirme că garanția stabilită de instanța germană a fost achitată în acest stadiu al procedurii, nu exista niciun motiv pentru a considera că acestei din urmă instanțe îi revine sarcina de a se pronunța cu privire la temeinicia cererii de suspendare a actelor de executare.
Lufthansa a sesizat Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei), care este instanța de trimitere, cu un recurs împotriva ordonanței Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas) din 25 septembrie 2020. Instanța supremă lituaniană a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții întrebările preliminare.
Cu privire la primele trei întrebări
Curtea a reținut că, potrivit art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, în cazul în care debitorul a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul art. 19 din regulament, sau a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu art. 10 din regulament, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului, în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare. Această dispoziție nu conține nici o trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce privește sensul și domeniul de aplicare atribuit noțiunii de „cazuri excepționale”, așa încât, având în vedere atât cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și principiul egalității, această noțiune trebuie considerată o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 27 ianuarie 2022, Zinātnes parks, pct. 42 și jurisprudența acolo citată).
Faptul că art. 20 alin. 1 din Regulamentul nr. 805/2004 face trimitere la legislația statului membru de executare în ceea ce privește procedurile de executare nu poate infirma această constatare. Astfel, după cum arată și domnul avocat general la pct. 15 din concluzii, această trimitere nu aduce atingere dispozițiilor capitolului IV din regulamentul menționat și în special art. 23 din acesta, care stabilește condițiile unei limitări sau ale unei suspendări a procedurii de executare în ipoteza în care debitorul ar fi formulat o acțiune sau o cerere în statul membru de origine. Prin urmare, așa cum reiese din jurisprudența Curții, în vederea interpretării noțiunii de „cazuri excepționale”, în sensul art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie să se țină seama nu numai de modul de redactare a acestei dispoziții, ci și de contextul în care se înscrie și de obiectivele urmărite de actul din care face parte (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 9 octombrie 2019, BGL BNP Paribas, pct. 25 și jurisprudența acolo citată).
Curtea a observat că modul de redactare a art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, sugerează că, lăsând în același timp instanțelor judecătorești sau autorităților din statul membru de executare o marjă de apreciere în evaluarea necesității de a suspenda executarea unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, legiuitorul Uniunii a intenționat să încadreze această posibilitate prin constatarea existenței unor cazuri pe care le-a calificat drept „excepționale”, astfel încât această dispoziție trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 22 octombrie 2015, Thomas Cook Belgium, pct. 31 și jurisprudența acolo citată).
În aceste condiții, este necesar să se deducă din utilizarea de către legiuitorul Uniunii a noțiunii de „cazuri excepționale” că acesta nu a intenționat să limiteze domeniul de aplicare al art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004 doar la situațiile de forță majoră ce rezultă, ca regulă generală, din evenimente imprevizibile și invincibile provenite dintr‑o cauză străină debitorului.
Ținând seama de aceste elemente textuale, este necesar să se considere că posibilitatea de a suspenda procedura de executare a unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european trebuie rezervată cazurilor în care continuarea executării ar expune debitorul unui risc real de prejudiciu deosebit de grav a cărui reparare ar fi imposibilă sau extrem de dificilă în cazul soluționării favorabile a acțiunii sau a cererii introduse de acesta în statul membru de origine.
În plus, din interpretarea art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004 rezultă că existența unei proceduri jurisdicționale inițiate de debitor în statul membru de origine, fie în scopul contestării unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, fie în scopul solicitării rectificării sau retragerii unui certificat de titlu executoriu european, constituie o condiție prealabilă examinării de către instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare a existenței unor cazuri excepționale pentru suspendarea eventuală a executării acestui titlu.
În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie observat că, în economia acestui regulament, eliminarea procedurii de exequatur, prevăzută la art. 5, se întemeiază pe o repartizare netă a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile din statul membru de origine și cele din statul membru de executare, însoțită de cerințe care trebuie respectate atât în cadrul procedurii care conduce la adoptarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată, cât și la executarea acestei hotărâri. Această repartizare a competențelor decurge din faptul că creanța și titlul executoriu european care o constată sunt stabilite în temeiul dreptului statului membru de origine, în timp ce procedura de executare este reglementată, conform art. 20 din regulament, de legea statului membru de executare. Astfel, în statul membru de origine, certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată ca titlu executoriu european este supusă respectării standardelor minime prevăzute în capitolul III din Regulamentul nr. 805/2004. În această privință, în temeiul art. 18 din regulament, nerespectarea acestor standarde poate fi remediată numai în fața instanțelor judecătorești sau a autorităților din acest stat.
În ceea ce le privește, instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare, în cadrul competenței care le este conferită prin art. 20 din Regulamentul nr. 805/2004, sunt abilitate să examineze existența unor elemente care să justifice refuzul executării, în temeiul art. 21 alin. 1 din regulament, sau limitarea ori suspendarea executării în conformitate cu art. 23 din regulamentul menționat.
Cu toate acestea, nicio contestație privind hotărârea judecătorească pronunțată în statul membru de origine sau certificarea acesteia ca titlu executoriu european nu poate fi supusă aprecierii acestor instanțe judecătorești sau autorități. Astfel, după cum reiese din art. 21 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004, interpretat în lumina considerentului 18 al acestuia, încrederea reciprocă între statele membre în administrarea justiției în fiecare dintre ele trebuie să conducă la posibilitatea ca orice instanță judecătorească dintr-un stat membru să poată considera că sunt îndeplinite toate condițiile certificării ca titlu executoriu european, așa încât hotărârea judecătorească privind o creanță necontestată sau certificarea acesteia să nu poată face în niciun caz obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.
Reiese, așadar, din economia Regulamentului nr. 805/2004 că instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare nu sunt competente să examineze, nici direct, nici indirect, în cadrul unei cereri de suspendare a procedurii de executare, o atare hotărâre judecătorească pronunțată în statul membru de origine sau certificarea sa ca titlu executoriu european.
Având în vedere această repartizare a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile statului membru de origine și cele din statul membru de executare, efectuată prin Regulamentul nr. 805/2004, instanțele judecătorești sau autoritățile din statul membru de executare dispun de o marjă de apreciere limitată în ceea ce privește aprecierea circumstanțelor în temeiul cărora este posibilă admiterea unei cereri de suspendare a executării. Astfel, în cadrul examinării unei asemenea cereri și pentru a stabili caracterul excepțional al cazurilor invocate de debitor în susținerea ei, aceste instanțe judecătorești sau autorități trebuie să se limiteze, după ce au constatat existența unei acțiuni sau a unei cereri în statul membru de origine, în sensul art. 23 din regulament, să evalueze comparativ interesele în cauză, și anume interesul creditorului de a obține executarea imediată a hotărârii judecătorești privind creanța sa, și cel al debitorului de a evita prejudicii deosebit de grave și ireparabile sau prejudicii dificil de reparat, pentru a identifica echilibrul adecvat urmărit de articolul respectiv. În cadrul acestei examinări, este exclus ca instanțele judecătorești sau autoritățile menționate să efectueze vreo apreciere, chiar și prima facie, a temeiniciei acțiunii sau a cererii introduse de debitor în statul membru de origine.
În al treilea rând, necesitatea unei interpretări stricte a noțiunii de „cazuri excepționale” este susținută de interpretarea teleologică a art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004.
Astfel, după cum rezultă din art. 1 coroborat cu considerentul 8 al regulamentului, acesta urmărește să asigure libera circulație în special a hotărârilor judecătorești privind creanțele necontestate, accelerarea și simplificarea executării lor în alt stat membru decât cel în care s-a pronunțat hotărârea. Având în vedere acest obiectiv, se impune de asemenea interpretarea strictă a condițiilor care împiedică executarea imediată a acestor hotărâri judecătorești, prevăzute la art. 21 și 23 din regulament.
Cu privire la a patra întrebare
Curtea a reținut că, sub titlul „Suspendarea sau limitarea executării”, art. 23 din Regulamentul nr. 805/2004 enumeră măsurile care pot fi dispuse de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de executare, la cererea debitorului, și anume limitarea procedurii de executare la măsuri asigurătorii, condiționarea executării de constituirea unei garanții sau suspendarea executării în cazuri excepționale.
Din modul de redactare a acestui articol rezultă că măsurile pe care le prevede sunt legate prin conjuncția „sau”, care, în anumite versiuni lingvistice, poate avea un sens alternativ sau cumulativ (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Autoservizi Giordano, C-513/18, pct. 24 și jurisprudența acolo citată). Prin urmare, utilizarea acestei conjuncții nu indică intenția legiuitorului Uniunii în ceea ce privește posibilitatea unei aplicări simultane a măsurilor prevăzute la art. 23 din Regulamentul nr. 805/2004.
În schimb, economia respectivului articol și domeniul de aplicare al măsurilor pe care le prevede permit să se considere că nu este posibilă aplicarea simultană a măsurii de suspendare a procedurii de executare, prevăzută la art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, pe de o parte, și a măsurii de limitare a acestei proceduri, prevăzută la art. 23 lit. a), sau a măsurii, prevăzută la art. 23 lit. b), ce constă în obligarea creditorului să constituie o garanție, pe de altă parte.
Ca atare, suspendarea procedurii de executare, dispusă la cererea debitorului în conformitate cu art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, se opune, având în vedere efectele imediate asupra continuării acestei proceduri, posibilității de a o limita la măsuri asigurătorii în sensul art. 23 lit. a) din regulament. În ceea ce privește obligația creditorului de a constitui o garanție, în temeiul art. 23 lit. b) din regulament, aceasta este prevăzută pentru a putea proceda imediat la executarea creanței în cauză, ceea ce exclude în mod logic aplicarea simultană a măsurii de suspendare a executării. Cu toate acestea, nu este exclus ca instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare să poată impune creditorului furnizarea unei garanții ca o condiție pentru punerea în aplicare a măsurilor de executare cu caracter exclusiv asigurătoriu.
Cu privire la a cincea întrebare
Curtea a observat că deși a cincea întrebare vizează formal interpretarea art. 36 alin. 1 și a art. 44 alin. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, această a cincea întrebare trebuie înțeleasă ca privind interpretarea art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004.
Din art. 6 alin. 1 din regulament rezultă că certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată ca titlu executoriu european este supusă mai multor condiții, printre care cea stabilită la art. 6 alin. 1 lit. a) din regulament, care se raportează la caracterul executoriu al acestei hotărâri în statul membru de origine. Conform art. 11 din regulament, certificatul de titlu executoriu european nu produce efecte decât în limitele forței executorii a hotărârii.
Din aceste dispoziții reiese că un titlu executoriu european nu poate produce efecte juridice în cazul în care forța executorie a hotărârii judecătorești astfel certificate a fost suspendată în statul membru de origine.
În acest context, art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004 prevede că, în cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s-a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forței executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanței de origine, utilizând formularul-tip prevăzut în anexa IV la acest regulament.
În consecință, atunci când caracterul executoriu al hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare este obligată să suspende procedura de executare inițiată în acest stat în cazul prezentării certificatului prevăzut la art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004.
3) Art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu art. 11 din acesta trebuie interpretat în sensul că atunci când caracterul executoriu al unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, iar certificatul prevăzut la acest articol 6 alin. 2 a fost prezentat instanței din statul membru de executare, instanța respectivă este obligată să suspende, pe baza hotărârii menționate, procedura de executare inițiată în acest din urmă stat”.Prin intermediul primelor trei întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se interpreteze noțiunea de „cazuri excepționale”, în sensul art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, și în special dacă și în ce măsură împrejurările legate de procedura jurisdicțională îndreptată în statul membru de origine împotriva hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european sau împotriva certificatului de titlu executoriu european sunt relevante pentru stabilirea domeniului de aplicare al acestei noțiuni.
Prin a patra întrebare formulată, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă art. 23 din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că permite aplicarea simultană a măsurilor de limitare, de constituire a unei garanții sau de suspendare a executării pe care le prevede la literele a), b) și c).
Prin a cincea întrebare formulată, instanța de trimitere solicită, în esență, să se interpreteze art. 36 alin. 1 și art. 44 alin. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, cât privește efectele unei hotărâri pronunțate în statul membru de origine, prin care se dispune suspendarea forței executorii a unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată certificată ca titlu executoriu european, asupra procedurii de executare a acestei din urmă hotărâri, care a fost inițiată în statul membru de executare.
În litigiul principal, la data de 14 iunie 2019, Amtsgericht Hünfeld (Tribunalul Districtual din Hünfeld, Germania) a emis o somație de plată în privința Arik Air în vederea recuperării unei creanțe de 2.292.993,32 euro în beneficiul Lufthansa. În temeiul acestei somații, instanța menționată a emis, la 24 octombrie 2019, un titlu executoriu european și, la 2 decembrie 2019, un certificat de titlu executoriu european.
Un executor judecătoresc care își desfășoară activitatea în Lituania a fost sesizat de Lufthansa cu executarea acestui titlu executoriu în conformitate cu certificatul menționat.
Arik Air a formulat în fața Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main, Germania), în temeiul art. 10 din Regulamentul nr. 805/2004, o cerere având ca obiect retragerea certificatului de titlu executoriu european și încetarea executării silite a creanței, pentru motivul că actele de procedură i-ar fi fost notificate în mod nelegal de Amtsgericht Hünfeld (Tribunalul Districtual din Hünfeld), ceea ce a condus astfel la nerespectarea termenului de care dispunea pentru formularea opoziției împotriva somației de plată emise de această instanță.
Arik Air a prezentat de asemenea executorului judecătoresc în Lituania o cerere de suspendare a procedurii de executare până când instanța germană, sesizată de altfel în acest sens, pronunță hotărârea definitivă cu privire la cererea de retragere a certificatului de titlu executoriu european și la încetarea executării silite. Executorul judecătoresc menționat a refuzat să admită această cerere de suspendare, considerând că reglementarea națională relevantă nu prevedea posibilitatea de a solicita o suspendare întemeiată, precum în speță, pe faptul că o instanță din statul membru de origine a fost sesizată cu o acțiune împotriva deciziei care trebuie executată.
Prin ordonanța din 9 aprilie 2020, Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main) a condiționat suspendarea executării titlului executoriu european din 24 octombrie 2019 de depunerea de către Arik Air a unei garanții în cuantum de 2 milioane de euro. Această instanță a arătat că, în lipsa plății acestei garanții, cererea de suspendare a acestui titlu nu va putea fi admisă, întrucât Arik Air nu a demonstrat că titlul menționat a fost emis în mod nelegal și nici că termenele pentru formularea opoziției au fost depășite fără să fi existat vreo culpă din partea sa.
Arik Air a introdus în fața Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas, Lituania) o acțiune împotriva deciziei executorului judecătoresc de a refuza suspendarea acestei proceduri de executare. Prin ordonanța din 11 iunie 2020, această instanță a respins acțiunea.
Prin ordonanța din 25 septembrie 2020, Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas, Lituania), pronunțându-se cu privire la apelul declarat de Arik Air, a anulat ordonanța pronunțată de Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas) din 11 iunie 2020 și a decis suspendarea procedurii de executare în cauză în așteptarea hotărârii definitive a instanței germane cu privire la cererile formulate de Arik Air. Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas) a considerat că, ținând seama de riscul unui prejudiciu disproporționat care poate rezulta din procedura de executare îndreptată împotriva Arik Air, introducerea unei căi de atac împotriva certificatului de titlu executoriu european în fața instanței din statul membru de origine constituia un temei suficient pentru suspendarea procedurii respective. Aceasta a apreciat de asemenea, contrar Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas), că, în lipsa unor informații care să confirme că garanția stabilită de instanța germană a fost achitată în acest stadiu al procedurii, nu exista niciun motiv pentru a considera că acestei din urmă instanțe îi revine sarcina de a se pronunța cu privire la temeinicia cererii de suspendare a actelor de executare.
Lufthansa a sesizat Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei), care este instanța de trimitere, cu un recurs împotriva ordonanței Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas) din 25 septembrie 2020. Instanța supremă lituaniană a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții întrebările preliminare.
Cu privire la primele trei întrebări
Curtea a reținut că, potrivit art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, în cazul în care debitorul a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul art. 19 din regulament, sau a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu art. 10 din regulament, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului, în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare. Această dispoziție nu conține nici o trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce privește sensul și domeniul de aplicare atribuit noțiunii de „cazuri excepționale”, așa încât, având în vedere atât cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și principiul egalității, această noțiune trebuie considerată o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 27 ianuarie 2022, Zinātnes parks, pct. 42 și jurisprudența acolo citată).
Faptul că art. 20 alin. 1 din Regulamentul nr. 805/2004 face trimitere la legislația statului membru de executare în ceea ce privește procedurile de executare nu poate infirma această constatare. Astfel, după cum arată și domnul avocat general la pct. 15 din concluzii, această trimitere nu aduce atingere dispozițiilor capitolului IV din regulamentul menționat și în special art. 23 din acesta, care stabilește condițiile unei limitări sau ale unei suspendări a procedurii de executare în ipoteza în care debitorul ar fi formulat o acțiune sau o cerere în statul membru de origine. Prin urmare, așa cum reiese din jurisprudența Curții, în vederea interpretării noțiunii de „cazuri excepționale”, în sensul art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie să se țină seama nu numai de modul de redactare a acestei dispoziții, ci și de contextul în care se înscrie și de obiectivele urmărite de actul din care face parte (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 9 octombrie 2019, BGL BNP Paribas, pct. 25 și jurisprudența acolo citată).
Curtea a observat că modul de redactare a art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, sugerează că, lăsând în același timp instanțelor judecătorești sau autorităților din statul membru de executare o marjă de apreciere în evaluarea necesității de a suspenda executarea unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, legiuitorul Uniunii a intenționat să încadreze această posibilitate prin constatarea existenței unor cazuri pe care le-a calificat drept „excepționale”, astfel încât această dispoziție trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 22 octombrie 2015, Thomas Cook Belgium, pct. 31 și jurisprudența acolo citată).
În aceste condiții, este necesar să se deducă din utilizarea de către legiuitorul Uniunii a noțiunii de „cazuri excepționale” că acesta nu a intenționat să limiteze domeniul de aplicare al art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004 doar la situațiile de forță majoră ce rezultă, ca regulă generală, din evenimente imprevizibile și invincibile provenite dintr‑o cauză străină debitorului.
Ținând seama de aceste elemente textuale, este necesar să se considere că posibilitatea de a suspenda procedura de executare a unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european trebuie rezervată cazurilor în care continuarea executării ar expune debitorul unui risc real de prejudiciu deosebit de grav a cărui reparare ar fi imposibilă sau extrem de dificilă în cazul soluționării favorabile a acțiunii sau a cererii introduse de acesta în statul membru de origine.
În plus, din interpretarea art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004 rezultă că existența unei proceduri jurisdicționale inițiate de debitor în statul membru de origine, fie în scopul contestării unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, fie în scopul solicitării rectificării sau retragerii unui certificat de titlu executoriu european, constituie o condiție prealabilă examinării de către instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare a existenței unor cazuri excepționale pentru suspendarea eventuală a executării acestui titlu.
În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie observat că, în economia acestui regulament, eliminarea procedurii de exequatur, prevăzută la art. 5, se întemeiază pe o repartizare netă a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile din statul membru de origine și cele din statul membru de executare, însoțită de cerințe care trebuie respectate atât în cadrul procedurii care conduce la adoptarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată, cât și la executarea acestei hotărâri. Această repartizare a competențelor decurge din faptul că creanța și titlul executoriu european care o constată sunt stabilite în temeiul dreptului statului membru de origine, în timp ce procedura de executare este reglementată, conform art. 20 din regulament, de legea statului membru de executare. Astfel, în statul membru de origine, certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată ca titlu executoriu european este supusă respectării standardelor minime prevăzute în capitolul III din Regulamentul nr. 805/2004. În această privință, în temeiul art. 18 din regulament, nerespectarea acestor standarde poate fi remediată numai în fața instanțelor judecătorești sau a autorităților din acest stat.
În ceea ce le privește, instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare, în cadrul competenței care le este conferită prin art. 20 din Regulamentul nr. 805/2004, sunt abilitate să examineze existența unor elemente care să justifice refuzul executării, în temeiul art. 21 alin. 1 din regulament, sau limitarea ori suspendarea executării în conformitate cu art. 23 din regulamentul menționat.
Cu toate acestea, nicio contestație privind hotărârea judecătorească pronunțată în statul membru de origine sau certificarea acesteia ca titlu executoriu european nu poate fi supusă aprecierii acestor instanțe judecătorești sau autorități. Astfel, după cum reiese din art. 21 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004, interpretat în lumina considerentului 18 al acestuia, încrederea reciprocă între statele membre în administrarea justiției în fiecare dintre ele trebuie să conducă la posibilitatea ca orice instanță judecătorească dintr-un stat membru să poată considera că sunt îndeplinite toate condițiile certificării ca titlu executoriu european, așa încât hotărârea judecătorească privind o creanță necontestată sau certificarea acesteia să nu poată face în niciun caz obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.
Reiese, așadar, din economia Regulamentului nr. 805/2004 că instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare nu sunt competente să examineze, nici direct, nici indirect, în cadrul unei cereri de suspendare a procedurii de executare, o atare hotărâre judecătorească pronunțată în statul membru de origine sau certificarea sa ca titlu executoriu european.
Având în vedere această repartizare a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile statului membru de origine și cele din statul membru de executare, efectuată prin Regulamentul nr. 805/2004, instanțele judecătorești sau autoritățile din statul membru de executare dispun de o marjă de apreciere limitată în ceea ce privește aprecierea circumstanțelor în temeiul cărora este posibilă admiterea unei cereri de suspendare a executării. Astfel, în cadrul examinării unei asemenea cereri și pentru a stabili caracterul excepțional al cazurilor invocate de debitor în susținerea ei, aceste instanțe judecătorești sau autorități trebuie să se limiteze, după ce au constatat existența unei acțiuni sau a unei cereri în statul membru de origine, în sensul art. 23 din regulament, să evalueze comparativ interesele în cauză, și anume interesul creditorului de a obține executarea imediată a hotărârii judecătorești privind creanța sa, și cel al debitorului de a evita prejudicii deosebit de grave și ireparabile sau prejudicii dificil de reparat, pentru a identifica echilibrul adecvat urmărit de articolul respectiv. În cadrul acestei examinări, este exclus ca instanțele judecătorești sau autoritățile menționate să efectueze vreo apreciere, chiar și prima facie, a temeiniciei acțiunii sau a cererii introduse de debitor în statul membru de origine.
În al treilea rând, necesitatea unei interpretări stricte a noțiunii de „cazuri excepționale” este susținută de interpretarea teleologică a art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004.
Astfel, după cum rezultă din art. 1 coroborat cu considerentul 8 al regulamentului, acesta urmărește să asigure libera circulație în special a hotărârilor judecătorești privind creanțele necontestate, accelerarea și simplificarea executării lor în alt stat membru decât cel în care s-a pronunțat hotărârea. Având în vedere acest obiectiv, se impune de asemenea interpretarea strictă a condițiilor care împiedică executarea imediată a acestor hotărâri judecătorești, prevăzute la art. 21 și 23 din regulament.
Cu privire la a patra întrebare
Curtea a reținut că, sub titlul „Suspendarea sau limitarea executării”, art. 23 din Regulamentul nr. 805/2004 enumeră măsurile care pot fi dispuse de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de executare, la cererea debitorului, și anume limitarea procedurii de executare la măsuri asigurătorii, condiționarea executării de constituirea unei garanții sau suspendarea executării în cazuri excepționale.
Din modul de redactare a acestui articol rezultă că măsurile pe care le prevede sunt legate prin conjuncția „sau”, care, în anumite versiuni lingvistice, poate avea un sens alternativ sau cumulativ (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Autoservizi Giordano, C-513/18, pct. 24 și jurisprudența acolo citată). Prin urmare, utilizarea acestei conjuncții nu indică intenția legiuitorului Uniunii în ceea ce privește posibilitatea unei aplicări simultane a măsurilor prevăzute la art. 23 din Regulamentul nr. 805/2004.
În schimb, economia respectivului articol și domeniul de aplicare al măsurilor pe care le prevede permit să se considere că nu este posibilă aplicarea simultană a măsurii de suspendare a procedurii de executare, prevăzută la art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, pe de o parte, și a măsurii de limitare a acestei proceduri, prevăzută la art. 23 lit. a), sau a măsurii, prevăzută la art. 23 lit. b), ce constă în obligarea creditorului să constituie o garanție, pe de altă parte.
Ca atare, suspendarea procedurii de executare, dispusă la cererea debitorului în conformitate cu art. 23 lit. c) din Regulamentul nr. 805/2004, se opune, având în vedere efectele imediate asupra continuării acestei proceduri, posibilității de a o limita la măsuri asigurătorii în sensul art. 23 lit. a) din regulament. În ceea ce privește obligația creditorului de a constitui o garanție, în temeiul art. 23 lit. b) din regulament, aceasta este prevăzută pentru a putea proceda imediat la executarea creanței în cauză, ceea ce exclude în mod logic aplicarea simultană a măsurii de suspendare a executării. Cu toate acestea, nu este exclus ca instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare să poată impune creditorului furnizarea unei garanții ca o condiție pentru punerea în aplicare a măsurilor de executare cu caracter exclusiv asigurătoriu.
Cu privire la a cincea întrebare
Curtea a observat că deși a cincea întrebare vizează formal interpretarea art. 36 alin. 1 și a art. 44 alin. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, această a cincea întrebare trebuie înțeleasă ca privind interpretarea art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004.
Din art. 6 alin. 1 din regulament rezultă că certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată ca titlu executoriu european este supusă mai multor condiții, printre care cea stabilită la art. 6 alin. 1 lit. a) din regulament, care se raportează la caracterul executoriu al acestei hotărâri în statul membru de origine. Conform art. 11 din regulament, certificatul de titlu executoriu european nu produce efecte decât în limitele forței executorii a hotărârii.
Din aceste dispoziții reiese că un titlu executoriu european nu poate produce efecte juridice în cazul în care forța executorie a hotărârii judecătorești astfel certificate a fost suspendată în statul membru de origine.
În acest context, art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004 prevede că, în cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s-a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forței executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanței de origine, utilizând formularul-tip prevăzut în anexa IV la acest regulament.
În consecință, atunci când caracterul executoriu al hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare este obligată să suspende procedura de executare inițiată în acest stat în cazul prezentării certificatului prevăzut la art. 6 alin. 2 din Regulamentul nr. 805/2004.
