Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (II)

Prin Hotărârea din 14 februarie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C-554/17, în procedura Rebecka Jonsson împotriva Société du Journal L’Est Républicain, Curtea a declarat că:

„Art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia, atunci când o parte nu obţine decât parţial câştig de cauză, instanţa naţională poate dispune ca fiecare dintre părţile la procedură să suporte sarcina propriilor cheltuieli de judecată sau poate repartiza aceste cheltuieli între părţi. Într‑o asemenea ipoteză, instanţa naţională rămâne în principiu liberă să repartizeze cuantumul cheltuielilor respective, cu condiţia ca normele de procedură naţionale privind repartizarea cheltuielilor de judecată în cadrul litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă să nu fie mai puţin favorabile decât normele de procedură care reglementează situaţii similare din dreptul intern, iar cerinţele procedurale legate de repartizarea acestor cheltuieli de judecată să nu determine persoanele interesate să renunţe la utilizarea acestei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, impunând solicitantului, atunci când acesta a avut în mare parte câştig de cauză, să suporte oricum cheltuielile sale de judecată sau o parte substanţială a acestora”.

Susţinătorii lui Boc îi exagerează grav calificările

Întâmplător am dat peste profilul de Wikipedia al lui Emil Boc. Am fost surprins să vad că Boc este prezentat ca “economist”. Am verificat apoi diverse CV-uri care se găsesc pe net şi, bineînţeles, nici vorbă, Boc nu este economist.

Mai era trecut “avocat”. Din nou, o minimă verificare infirmă şi această categorisire.

Probabil i-au făcut alţii profilul de Wikipedia. Probabil are sau a avut angajaţi (direct sau prin intermedul partidului) propagandişti (lucrători de PR, copywriter-i sau cum le-o zice), dar fie sunt de slabă calitate, fie sunt de rea-credinţă. Aş merge pe prima variantă, acum sunt vremuri în care orice saltimbanc mărunt se crede ditamai enciclopedul, iar dacă-ţi poţi scrie numele probabil eşti suficient de calificat pentru a scrie texte altora...

Mai în detaliu:

1. Emil Boc nu este avocat

Conform site-ului Baroului Cluj, “Boc Emil-av.stag.” este incompatibil începând cu 1 martie 2001. Asta înseamnă că la data incompatibilităţii era avocat stagiar, calitate conservată până în prezent.

Prin urmare, ca practician al dreptului, Emil Boc a ajuns doar până la nivelul de avocat stagiar. Nici măcar nu se dădea pe atunci examen pentru dobândirea calităţii, dacă bine ţin minte. Era suficient să-ţi găseşti un “maestru”.

De exemplu, eşti lucrător în metal, dar poţi fi ucenic, calfă sau meşter. Boc a ajuns – într-ale avocaturii – doar până la nivelul unui simplu aspirant, care avea voie să deruleze un număr foarte restrâns de atribuţii. Nu şi-a dat definitivatul în avocatură şi nu a devenit avocat, ci a rămas stagiar, ceea ce este în continuare ca la data la care incompatibilitatea a survenit.

2. Emil Boc nu este economist

Economistul este absolventul unei Facultăţi de ştiinţe economice, care a urmat cursurile unei astfel de facultăţi şi a promovat examenul de licenţă. Este o poziţie de studii superioare, iar Boc nu are studii economice superioare.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (I)

Prin Hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea), pronunţată în cauza C-627/17, în procedura ZSE Energia, a.s. împotriva RG, cu participarea: ZSE Energia CZ, s. r. o., Curtea a declarat că:

„1) Art. 3 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013, trebuie interpretat în sensul că noţiunea „părţi” vizează numai reclamantul şi pârâtul din litigiul principal.
2) Art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 861/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013, trebuie interpretate în sensul că un litigiu precum litigiul principal, în care reclamantul şi pârâtul îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în acelaşi stat membru în care se află instanţa sesizată nu intră în domeniul de aplicare al acestui regulament”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XIII)

Prin Hotărârea din 7 iulie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunţată în cauza C-7/21, în procedura LKW WALTER Internationale Transportorganisation AG împotriva CB, DF, GH, Curtea a declarat că:

„Art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru de care aparţine autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat, în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la respectivul art. 8 alin. 1, în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziţie, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit”.
Prin cele trei întrebări formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 8 alin. 1 din Regulamentul nr. 1393/2007 coroborat cu art. 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru de care aparţine autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat, în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la respectivul art. 8 alin. 1, în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziţie, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit.

Unde s-au evaporat zeci de milioane din Untold SRL?

După cum am arătat într-un material precedent, Untold 2022 a fost organizat de un SRL cu doar 400 de lei cifră de afaceri în 2021 (UNTOLD PRODUCTION S.R.L. - J12/5129/2021, CUI 45114420), care există doar din 26 Octombrie 2021. Înaintea acestei schimbări (neanunţate nici de organizatori, nici de sponsorii publici: primărie, consiliu judeţean, etc., care au continuat să transfere şi înspre noul venit mari resurse publice), în toţi anii anteriori, kitsch-ul sau festivalul Untold (după gustul fiecăruia) a fost organizat de UNTOLD SRL (J12/3105/2015, CUI 35113711).

Potrivit datelor fiscului, în bilanţul pe 2021 al Untold SRL apar venituri totale de 59 milioane lei şi o pierdere de 7.034.500 lei. Anterior lucrurile stau aşa:
- În 2020 pierdere de 10.457.444 lei, cifră de afaceri 1,3 milioane;
- În 2019 profit net de 1.747.993 lei, cifră de afaceri 90 milioane;
- În 2018 profit net de 7.015.547 lei, cifră de afaceri 68 milioane;
- În 2017 profit net de 4.388.532 lei, cifră de afaceri 59 milioane;
- În 2016 profit net de 3.479.601 lei, cifră de afaceri 35 milioane.
Prin urmare, pe 2020 şi 2021 pierderile sunt 7.034.500 plus 10.457.444 egal 17.491.944 lei. Ca atare, în locul profitului annual obişnuit de circa 4 milioane de lei, în ultimii doi ani apare o pierdere de 17 milioane şi jumătate. Raportat la medie, evidenţa consemnează 25 de milioane de lei evaporaţi în doi ani. Pe ce s-au dus aceşti bani?
Situaţia este cu atât mai curioasă cu cât Untold are deplin control asupra “artiştilor”, putând fi aduşi mulţi necunoscuţi care prestează pe bani puţini sau poate chiar gratuit, pentru portofoliu, transferurile publice s-au menţinut (exemplificativ, nici până în prezent nu se ştie dacă Untold îşi plăteşte – şi în ce cuantum – utilităţile consumate, iar consumurile sunt enorme), decorurile şi recuzita se cam recirculă, practic nu văd nici o raţiune pe bune pentru astfel de pierderi.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XII)

Prin Hotărârea din 2 iunie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şaptea), pronunţată în cauza C-196/21, în procedura SR împotriva EW, cu participarea: FB, CX, IK, Curtea a declarat că:

„Art. 5 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că, atunci când o instanţă dispune transmiterea unor acte judiciare către terţi care solicită să intervină în procedură, această instanţă nu poate fi considerată „solicitant”, în sensul acestei dispoziţii”.
Prin întrebarea formulată, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 5 alin. 2 din Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că o instanţă care dispune transmiterea unor acte judiciare către terţi care au solicitat să intervină în procedură trebuie considerată „solicitant”, în sensul acestei dispoziţii.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (VIII)

Prin Hotărârea din 15 septembrie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C-18/21, în procedura Uniqa Versicherungen AG împotriva VU, Curtea a declarat că:
„Art. 16, 20 şi 26 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2421 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2015, trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării unei reglementări naţionale, adoptată cu ocazia apariţiei pandemiei de COVID-19 şi care a întrerupt timp de aproximativ cinci săptămâni termenele procedurale în materie civilă, în privinţa termenului de 30 de zile acordat la art. 16 alin. 2 din acest regulament pârâtului pentru a formula opoziţie la o somaţie europeană de plată”.
Prin întrebarea formulată, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 16, 20 şi 26 din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei reglementări naţionale, adoptată cu ocazia apariţiei pandemiei de COVID-19 şi care a întrerupt timp de aproximativ cinci săptămâni termenele procedurale în materie civilă, în privinţa termenului de 30 de zile acordat la art. 16 alin. 2 din acest regulament pârâtului pentru a formula opoziţie la o somaţie europeană de plată.

Surprinzător: Untold 2022 a fost organizat de un SRL cu doar 400 de lei cifră de afaceri în 2021

După ce ani la rând kitsch-ul sau festivalul Untold (încadrare care depinde de gusturile proprii ale fiecăruia, ale mele se cunosc) a fost organizat de UNTOLD SRL (J12/3105/2015, CUI 35113711), iată că în 2022 intră în scenă o cu totul altă entitate, o persoană juridică diferită - UNTOLD PRODUCTION S.R.L. (J12/5129/2021, CUI 45114420). Bun, sediul social se găseşte la aceeaşi adresă din Cluj-Napoca, str. G-ral Eremia Grigorescu, probabil şi asociaţii sunt cam aceeaşi (verificaţi voi), dar consecinţele juridice nu sunt deloc neglijabile.
UNTOLD PRODUCTION S.R.L. este o societate înregistrată fiscal în data de 26 Octombrie 2021, iar potrivit site-ului Ministerului Finanţelor, a înregistrat în 2021 o cifră de afaceri netă de 400 de lei, un profit de 81 lei, la un număr de zero angajaţi.
Deşi este vorba despre o societate distinctă, nouă, fără mijloace fixe la finele lui 2021, în mod misterios recuzita Untold SRL, aparatura, marca de servicii, fondul de comerţ, au fost aceleaşi. Folosinţă acestora nu poate să aibă loc în mod gratuit, fără implicaţii nedorite. Sunt gata însă să pariez că aceia din spatele acestor entităţi nici măcar nu şi-au pus problema... Asta e, vremurile sunt cele care sunt.
Cel mai curios este însă faptul că autorităţile au tăcut mâlc cu privire la substituire şi au lăsat noii veniţi în aceleaşi privilegii colosale, discriminatorii faţă de tot restul agenţilor economici care nu se pot înfrupta nici pe departe în aceleaşi condiţii facile din resursele statului.

Cică Ucraina trage în soldaţii ruşi care trag în centrala nucleară din Zaporoje pe care tot ei o deţin...

Această ştire complet falsă datează de azi şi e redactată de marea agenţie de presă Reuters. Titlul (de pe msn.com, dar disponibil ca atare pe o grămadă de alte site-uri) este “Ukraine targets Russian soldiers threatening Europe's largest nuclear power plant”, adică “Ucraina ia la ţintă soldaţii ruşi care ameninţă cea mai mare centrală nucleară din Europa”.

Bineînţeles, centrala este ocupată de ruşi din 4 martie 2022, iar începând cu 12 martie este controlată de Rosatom. Ucrainenii sunt cei care o bombardează, cu artilerie, în speranţa producerii unei catastrofe. Ruşii nu-şi pot bombarda propria centrală, din care alimentează cu curent electric populaţia din zonele cucerite din Ucraina.

Propaganda ucraineană ne-a obişnuit deja cu ridicolul său. Dar faptul că agenţii de presă gen Reuters permit să fie folosite pentru o campanie mediatică falsă, concertată, constantă, este îngrijorător.

Ucrainenii sunt specialişti în a face ceva şi a da imediat vina pe ruşi pentru propria lor faptă. Foarte recent, ei au bombardat închisoarea din Yelenovka, Republica Populară Doneţk, ca să-i ucidă pe soldaţii ucraineni din Azov, încarceraţi acolo. Au atribuit imediat ruşilor această crimă de război, acuzaţia fiind de un ridicol extrem. În acelaşi registru sunt poveştile inventate cu fantoma din Kiev, însoţită de clipuri din jocurile video, sau cu soldaţii sfidători de pe Insula Şerpilor care au murit până la unul, dar în acelaşi timp s-au şi predat şi trăiesc fară probleme în captivitatea rusească...

Se facturează către SC Untold SRL folosinţa Splaiului Independenţei?

Dintr-o verificare personală în teren, am constatat că Splaiul Independenţei (dar şi alte străzi) e utilizat complet de SC Untold SRL, între podul Napoca şi podul Garibaldi. Există şi un comunicat al primăriei în acest sens.

Întrebarea este dacă proprietarul spaţiului, Municipiul Cluj-Napoca, percepe chirie şi dacă această chirie este nediscriminatorie, adică SC Untold SRL să nu fie tratat preferenţial faţă de restul.

Articolul 7 din Codul administrativ, intitulat “Principiul egalităţii” prevede că: “Beneficiarii activităţii autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice au dreptul de a fi trataţi în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie, corelativ cu obligaţia autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a trata în mod egal pe toţi beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege”.

SC Untold SRL utilziează Splaiul Independenţei pe post de parcare, fiind ocupat cu maşini ale vânzătorilor, utilaje de construcţie, materiale de construcţie, diverse autovehicule.

Prin urmare, spaţiul fiind folosit ca parcare, se impune tarifarea acestuia ca atare. Pentru acest calcul, este utilă existenţa tarifelor de parcare pentru zone similare, respective tariful din piaţa Mihai Viteazu, aflată în proximitate, care merge până la 369 de lei jumătate de oră tariful în centru la oră de vârf, hai să zicem o medie de 300 de lei pe oră, înmulţit cu 24 de ore rezultă 7200 lei pe zi pentru 15 mp, adică 480 de lei pe metru pătrat pe zi, respectiv 100 de dolari/mp. Dacă mie sau ţie primăria ne ia 100 de dolari pentru o zi pe un metro pătrat, e obligată să aplice SC Untold SRL acelaşi tratament cu cel aplicat nouă.

SC Untold SRL foloseşte cel puţin 10 hectare de stradă, adică 100.000 de metri pătraţi, care înmulţit cu 100 de dolari pe zi, tariful primăriei pentru zona respectivă, dau o chirie datorată de 10.000.000 dolari, pe zi, înmulţit cu numărul de zile, 4, egal 40 de milioane de dolari. Dar asta e un minim, pentru că o mulţime de zile SC Untold SRL foloseşte aceleaşi străzi ante- şi post- factum (inutil să mai atrag atenţia că şi pe acele zile trebuie percepută chirie în aceleaşi condiţii) şi pentru că estimarea mea cu privire la suprafaţă e în minus, fără îndoială, deoarece mai sunt străzi şi alei ocupate şi folosite. Deci SC Untold SRL trebuie să plătească la tariful perceput de primărie TUTUROR cetăţenilor, adică de la 40 de milioane de dolari în sus; bun, poate că plăteşte, dar încă nu ştim asta, pentru că primăria nu informează cetăţenii. Se ţin la mare secret contractele de închiriere şi facturile, sunt absolut convins pentru că se percepe o bagatelă de chirie, altfel se dezvăluiau fără probleme. O altă chestiune care ar trebui cunoscută de cetăţeni este dacă se facturează şi cât consumul de utilităţi sau primăria le suportă spre paguba noastră.

Line-up îndoielnic la Untold şi în acest an

Iarăşi nu vine Armin van Buuren, nu vine nici Martin Garrix, însă apar în program o grămadă de români. Unii inclusiv fără amprentă pe Internet sau cu cu o mie-două de urmăritori pe Facebook...

Surorile Oşoianu (foto), care sunt nelipsite de la Untold, vor fi chiar pe Main Stage. Astfel, dacă nu ai reuşit să le vezi anul acesta la cântare în satul Feşteliţa, ai marea şansă să le vezi acum în Cluj.

DJ Snow, MC Agent, autohtoni.

Dj Snow şi MC Agent (agentul are 1,4 mii urmăritori pe facebook). Dj Snow este şi el unul dintre cei “peste 200 de artiști naționali și internaționali de top”. Ai putut să-i vezi anul acesta în satul Belceşti. Dar poate i-ai ratat....

Şi cine vine, vine pe sponci: David Guetta o oră şi jumătate, Alok şi Dmitri Vegas & Like Mike câte o oră şi un sfert, nici unul nu închide ziua, nici unul în ziua închiderii.

Miroase a plastic (sau a pipi şi motorină?), deşi mulţi şi-au tras denumiri străineze. Cel puţin următorii sunt români la festivalul cu “peste 200 de artiști naționali și internaționali de top”: Surorile Oşoianu, Inna, Partydul Kiss FM, Irina Rimes, David Ciente, Dirty Nano, Damian & Brothers, Almud, BUG Mafia, Pascal Junior (toţi ăştia pe Main Stage!), DigitaLove, Mike Kross, Kataa, Marius Onuc, Just 2, Maryo, Cotoraci, Kaisser, DJ Andi, Arias, Paul Damixie, Maestros del Ritmo, John Trend, Jay Ko, Vladimir, CDJ Cristian-Daniel, Albin Kaczka, Cucugram, Deny, Adrian Funk, Andreea Esca, Otravă, Andi Moisescu, Adrian Saguna, Mihai V, MoonSound, Andre Rizo, Maya, Chris Hype, DJ Dark, Mentol, Vali Bărbulescu, Lucian Bărbulescu, Nusha, Raldum, AlbWho, Andrew Dum, Adrian Eftimie, Optick, Simina Grigoriu, Sesiune, Kozo, Raresh, Mira, sEEn Vybe, Dave Andres, Persic, Mihai Popoviciu, Nico Stojan, Marwan, Paul Soll, Akos, Bross, Groove Hustlaz, Aldaris, S-T-Phan, Marko Glass, Bvcovia, Macanache, Paraziţii, Şuie Paparude, DJ Snow, MC Agent, Aqila Atak, Rava, Albertnbn, Nane, Deliric, Silent Strike, YNY Sebi, El Nino, Killa Fonic, Connect-R, Johny Romano, Grasu XXL, Guess Who, Arkanian, Azrael Golden, Zannidache, Ian, Culese din cartier, Dj Shiver, Claudiu Adam, Nicolauss, Starpicker, Men-D, Bogdan Vix, Airborn, The WLT, Mahony, Raresh, Cosmin, DJ Moshu, Alex Tripon, Dacian T, Szanto Denis, Kamil, DJ Antenna, Liquid, Dj Serginio, MC Lucas, Adrian Pelin, Trip Engineer, Iridon Brothers, Armonia Djs, Mirror Djs, Dan T, MC Zedho, Aurik, Dj Shiver, Dj Pappa M, MC Dylma, Giulia, etc.

Dacă nu ai reuşit să-i prinzi pe unii la zilele a ceva orăşele, ai unde să-i vezi acum. Mulţi sunt chiar clujeni şi avem chiar şi unul din Gherla, Cristian Balazs zis Cristian B...

gherlainfo.ro ne spune ca Cristian Balazs a facut saltul de la petreceri private la Untold

Evident, nu am nimic împotriva băştinaşilor, dar poate pretinde acest festival ca e ceva nemaipomenit?

Pe scurt despre cum mai stau lucrurile pe frontul din Donbas

După eliberarea completă a Republicii Populare Lugansk (3 iulie 2022), avântul pare să fi încetinit în Donbas. Totuşi, după câteva zile de odihnă, ofensiva a continuat cu succes, fiind eliberat Seversk-ul şi, astfel, calea spre marile oraşe Slavyansk şi Kramatorsk este liberă. Luptele au ajuns la marginea oraşului (semnificativ) Artemovsk, iar după căderea acestuia, localităţile primei rezistenţe din 2014, Slavyansk şi Kramatorsk, pot fi atacate direct.

Ucrainenii vor să ţină Slavyansk şi Kramatorsk până la finele lui august, ceea ce pare oarecum fezabil - dar cu mari costuri umane, dar nu vor reuşi să aducă recruţii care acum se antrenează şi nici să-i echipeze corespunzător. Şi în Slavyansk şi în Kramatorsk au săpat tranşee prin parcuri, au construit fortificaţii, aşteptându-se la lupte de stradă. Cei în poziţie defensivă fortificată au în general un avantaj de 3 la 1, dar care merge până la 10 la 1 în oraşe.

Bineînţeles, ucrainenii continuă să se ascundă prin şcoli şi spitale, unde îşi plasează piesele de artilerie şi cazărmile. Cu cea mai mare consecvenţă, ucrainenii urmăresc distrugerea bazei industriale a Donbasului. Nu numai că se ascund acolo de câte ori au ocazia iar luptele nivelează structurile economice, ca în Mariupol sau Lisichansk, dar sistematic le şi bombardează de-a dreptul; ruşii, din păcate, nu răspund cu aceeaşi monedă, atacând doar fabricile legate de armată şi chiar şi pe alea doar rareori.

Trebuie ţinut seama şi de alte dificultăţi din teren: luptele se dau în mare parte prin pădurile Republicii Populare Doneţk sau printre civili, ruşii sunt în inferioritate numerică, soldaţii ucraineni fiind mai mulţi în Doneţk şi beneficiind de numeroase fortificaţii construite în ani de zile, cum sunt cele din zona Avdeevka, pe care ruşii nu au atacat-o încă tocmai din acest motiv şi de unde ucrainenii bombardează zilnic civilii capitalei Doneţk.

Pe lângă propaganda deşanţată, ucrainenii nu se dau în lături de la înscenări de jos nivel. Ei tocmai au distrus penitenciarul din Yelenovka, într-un atac cu peste 50 de prizonieri ucraineni morţi, foşti combatanţi din Azov, menit să-i intimideze pe cei care ar mai vrea să se predea.

Ruşii continuă cu atitudinea lor ambiguă şi în continuare nu echipează deloc armatele celor două republici, mai ales a Doneţkului, nu le dau echipamente de vedere pe noapte, drone, puşti pentru lunetişti, fiind o mare lipsă. Practic, fac aproape ca în 2014-2015, când nu le-au dat chiar nimic. Trupele republicilor sunt printre cele mai bune pe câmpul de luptă şi duc greul luptelor în multe zone; totodată, grupul de contractori Wagner sunt în general tot localnici, preponderent din Lugansk.

În continuare mai există speranţe la o ofensivă mai largă, care să vizeze cel puţin Harkov-ul, Nikolaev-ul şi Odesa, dar mai ales din cauza ucrainenilor şi a celor care îi împing de la spate. O victorie rusească şi un teritoriu cât mai mare pacificat îndepărtează spectrul unui război nuclear, spre care agresivitatea neoconilor americani, belicozitatea autodistructivă a europenilor şi ezitările de tot felul ale lui Putin ne împing periculos de mult.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de obţinere de probe în Uniune (V)

Prin Hotărârea din 9 septembrie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şasea), pronunţată în cauzele conexate C-208/20 şi C-256/20, în procedurile “Toplofikatsia Sofia” EAD, “CHEZ Elektro Bulgaria” AD, “Agentsia za control na prosrocheni zadalzhenia” EOOD şi “Toplofikatsia Sofia” EAD, Curtea a declarat că:
“1) Art. 1 alin. 1 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unei situaţii în care o instanţă dintr-un stat membru caută adresa, într-un alt stat membru, a unei persoane căreia trebuie să îi fie notificată o hotărâre judecătorească.
...”.
Prin întrebarea formulată, cea care vizează regulile de obţinere de probe, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 20 alin. 2 lit. a) TFUE coroborat cu art. 47 alin. 2 din cartă, principiile nediscriminării şi echivalenţei, precum şi art. 1 alin. 1 lit. a) din Regulamentul nr. 1206/2001, trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care, în temeiul reglementării unui stat membru, instanţele acestuia sunt obligate să caute din oficiu adresa, în acest stat membru, a persoanelor cărora trebuie să li se comunice un act judiciar, aceste instanţe sunt de asemenea obligate, atunci când rezultă că o persoană căreia trebuie să îi fie notificată o hotărâre judecătorească are domiciliul într-un alt stat membru, să caute informaţii privind adresa persoanei respective la autorităţile competente ale acestui din urmă stat membru.

Ce s-a întâmplat cu zborul MH17

Una dintre putinele imagini disponibile pe Internet cu ramasita din epava, zona cabinei.

În Olanda este pe cale să se pronunţe o soluţie într-o farsă judiciară grosolană. Este vorba despre procesul penal referitor la prăbuşirea zborului MH17 al Malaysia Airlines de la Amsterdam înspre Kuala Lumpur, la 17 iulie 2014. Rămăşiţele avionului s-au împrăştiat pe un teritoriu deţinut de Republica din Donetsk şi probabil a fost lovit în spaţiul aerian corespunzător zonei controlate la sol de separatişti, care însă nu aveau nici un fel de control în aer (nici antiaeriană, nici aviaţie). Numai în ziua respectivă se înregistraseră în zonă circa 160 de zboruri comerciale.

Versiunea oficială (contrafăcută) este că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată de un sistem Buk, complex adus de la Kursk, din Rusia, şi trasă de separatiştii din Donetsk.

Sunt indicaţi ca implicaţi în aducerea sistemului Buk Igor Girkin (“Strelkov” – Trăgătorul) şi încă 3 persoane. Strelkov, pensionar de armată, un aventurier apropiat al preşedintelui Crimeii, Serghei Axionov, era la acel moment comandantul militar şi un lider proeminent, după ce organizase apărarea oraşului Slavyansk, prima rezistenţă serioasă în faţa armatei ucrainene invadatoare. Cu puţin timp înainte de evenimentul MH17, Strelkov comandase retragerea până în capitala Donetsk, pentru regrupare. Apărătorii au fost întâmpinaţi în capitală de un val de hotărâre şi entuziasm popular care a galvanizat efortul de război al proaspetei republici.

Varianta oficială pretinde că racheta a explodat 4 metri deasupra vârfului avionului şi spre stânga cabinei piloţilor (cockpit), împroşcând avionul cu fragmente de focos.

Bineinteles, partea de sus a cabinei, cu presupusa densitate mare de srapnel, lipseste cu desavarsire, fiind exclusiv un efort de imaginatie.

Am văzut pe net atunci imagini proaspete, nu mai sunt disponibile acum, se vorbea despre exact ce scriu aici, iar imaginile erau elocvente. Dar au fost şterse, cum ştearsă a fost (inclusiv din Der Spiegel), de exemplu, declaraţia ostaticei elberată din Azovstal care a spus (am văzut pe CNN) că ei au vrut să plece, că ştiau de coridoarele umanitare, dar că au fost împiedicaţi de batalionul Azov.

Mi-am adus aminte acum de acele poze, citind un thriller de Stephen Leather “Black Ops”. Adevărul e bun oriunde îl găseşti, chiar şi într-un roman de acţiune... Iată pasajul care mi-a atras atenţia:

‘Is that right? He blames Putin for shooting the plane down?’
Shepherd nodded.
Harper grinned as he stamped down hard on the accelerator. ‘He couldn’t be more wrong.’
‘What, you think the Ukrainians did it again?’
‘It was never the Ukrainians. And it wasn’t a missile.’
‘You know something, Lex, or is this one of your conspiracy theories?’
Harper’s grin widened. ‘Saying something is a conspiracy theory doesn’t mean it’s not true. Some theories are true, some aren’t. Sometimes conspiracies happen and sometimes they don’t. Did you see the photographs of the wreckage? Along with those lovely shots of the local peasants looting through the luggage?’
‘Sure.’
‘Then you’ll have seen that the damage to the cockpit was side on. You could see the holes.’
‘Sure. Shrapnel damage from the missile.’
‘Except that an SA-11 anti-aircraft missile doesn’t strike side on or from below. It arcs above the target and then homes in from above. You know that as well as I do. They’re designed to target fast-moving fighter jets, so they don’t target the cockpit or the engines, they zoom in and explode about twenty meters above the target, blasting out red hot metal everywhere. The whole plane would have been peppered with holes – but it wasn’t. The damage was focused on where the pilot was.’
‘But the plane was blown apart.’
‘It was pressurized. You shoot a pressurized plane and it explodes. Bang! But the only place showing shrapnel damage was the cockpit. So how come there were holes in the cockpit? I’ll tell you why. Machine-gun fire. From a jet. Thirty-millimeter caliber, probably.’
‘Lex, why would a fighter shoot down a passenger jet?’
‘Who installed the Ukrainian government?’ Harper took his right hand off the wheel and held it up to stop Shepherd before he could answer. ‘Obama, that’s who. America pulls the strings.’
‘So the Ukrainians shot the plane down for the Americans?’
Harper put his hand back on the wheel and shook his head. ‘It was a CIA plane, but flying out of the Ukraine. The Yanks run the Ukraine and can do what they want in the country’s airspace. A CIA jet went up and Bob’s your uncle. The plane is shot down and before the wreckage even stopped smoldering the US was accusing the Russians of supplying the Ukrainian rebels with a Buk system. They get to damn the rebels and the Russians at the same time. Turned the whole world against them. It was the perfect black flag operation.’
‘And do you have proof?’
‘The damage pattern on the fuselage of the jet for one. And contacts’.

Prin urmare, a fost mitraliată cabina piloţilor dintr-un alt avion, cu gloanţe de calibrul 30 milimetri, cel mai probabil, rafală eventual însoţită de salve de tun cu proiectile cu fragmentaţie. Rezultă foarte clar din urmele lăsate pe carcasa MH17.

Gaurile sunt specifice urmelor lasate de gloante, rotunde si cu margini fine.

Această ipoteză mi se pare mult mai credibilă decât varianta pur fantezistă că separatiştii din Donetsk au luat un sistem Buk de apărare antiaeriană din Kursk, l-au transportat în Donbas şi s-au apucat să doboare avionul de pasageri. Cine le dădea sistemul din Rusia? Strelkov era prins până peste cap în ostilităţi, avea el timp să se plimbe prin Kursk? Era încă comandant, situaţia pe front era dificilă. Sunt 500 de kilometri în linie dreaptă, nici nu era posibil fizic aducerea unui sistem Buk.

Dar decisivă este vechea întrebare: Cui prodest? Ce ar fi câştigat separatiştii? Absolut nimic, e atât de ridicol încât e clar că nimeni nu s-ar fi gândit vreodată la aşa o absurditate...

Remarcaţi că din imagine lipseşte taman partea de deasupra cabinei pe care “reconstituirea” o pretinde ciuruită de şrapnel...

Încă un detaliu: înregistrarea din cutia neagră se termină brusc, semn că a fost ştearsă. Dacă era vorba despre explozia unei rachete şi de impactul fragmentelor cu cabina, acestea s-ar fi auzit în înregistrare şi nu trebuiau şterse, ci păstrate. Nu are sens ştergerea decât dacă se referă la rafale de mitralieră.

Vladimir Putin nu pare conducătorul pe care Rusia îl merită

Am schiţat deja câteva idei în sprijinul tezei că Vladimir Putin acţionează nu doar greşit, ci chiar periculos şi ridicol. Le adaug acum încă două elemente noi, recente, semnificative.

Primul este aderarea Suediei şi Finlandei la NATO. Cele două state au rămas deoparte până acum din respect pentru Rusia, ca să nu o provoace, iar acum o trolează pe faţă. Ce face Putin în faţa acestei băscălii nordice? El pretinde că e de bine că cei doi trolli au intrat în NATO, pentru că se vor convinge acum (retroactiv) că Rusia nu are nimic cu ele, că nu constituie o ameninţare. Deci preocuparea lui de căpătâi este să convingă lumea că nu reprezintă o ameninţare, în loc de contrariul...

A ajuns ca Rusia să fie trolată până şi de preşedintele Kazakhstanului, pe care l-a salvat de curând de la o revoluţie colorată pusă la cale de americani. Kazakhstanul este o ţară care deznaţionalizează şi discriminează etnicii ruşi (la un moment dat 15% din populaţie) de ani de zile. Ei bine, preşedintele resepctiv – chiar la Forumul Economic Internaţional din Saint Petersburg – a anunţat că nu este de acord cu intervenţia în Donbas.

Al doilea eveniment este retragerea de pe Insula Şerpilor. Ruşii nu s-au retras de frică sau pentru pierderi, ci pentru că Putin are un reflex instantaneu de a se scuza când e acuzat. A fost de ajuns ca europenii să insiste cât de cât că Ucraina nu poate exporta cereale datorită prezentei ruseşti pe Insula Şerpilor ca Putin sa cedeze, din nou, într-un mod devenit clasic. Bineînţeles, menţinerea insulei are sens numai dacă Odesa este atacată puternic cu rachete şi artilerie, dacă artileria şi lansatoarele de rachete ucrainene sunt distruse de ruşi, dacă obiectivele militare de acolo sunt desemnate ca ţinte. Însă Odesa a fost cruţată de Putin de multă vreme deja, într-o manieferă auto-defetistă care aminteşte de retragerile “în semn de bunăvoinţă” din vaste teritorii ocupate în oblast-urile Chernigov şi Sumy, nu doar din zona Kievului, întinderi care trebuiau menţinute fie şi doar pentru protecţia marilor oraşe ruse din apropiere.

Acest individ care subordonează obiective militare încercărilor sale penibile de a face Rusia să pară mică şi inutilă, care a lăsat şi lasă etnicii ruşi din afara graniţelor să fie deznaţionalizaţi pe faţă, inclusiv în state minuscule şi fantomă precum cele baltice sau Republica Moldova (unde, deşi semnificativi numeric, nu se pot folosi de limba proprie, nu au dreptul la educaţie, presă şi TV în limba maternă etc.), este acelaşi care, reamintesc, a menţinut în funcţie guvernatoarea sabotoare a băncii centrale ruse care a făcut ce a făcut şi a reuşit să o prindă războiul cu peste jumătate din averea Rusiei în aur şi devize în bănci străine, de unde a fost, comod, convenabil şi instantaneu, confiscată, a continuat să plătească datoria externă, chiar şi neprietenilor, pentru a demonstra că Rusia “respectă dreptul de proprietate” care sieşi îi este negat (o gogomănie incredibilă), şi care nu a confiscat spre despăgubire activele străine din Rusia.

Cedarea nelimitată din partea Rusiei, în condiţii externe favorabile sau nu dintre cele mai rele - Xi îi este favorabil, iar Biden e mai puţin nebun decât mulţi alţi politicieni americani şi decât oricare dintre păcălicii belicoşi europeni – este cât se poate de ridicolă, inutilă şi periculoasă.

Nu aşa se duce un război împotriva trollilor "palyanitsia"

Am avertizat de la început că nu sunt un fan Putin: tipul ăsta nu poate sta în fruntea unui popor glorios, a unui stat bogat şi a unei mari armate. Criza ucraineană este urmarea directă a incompetenţei sale din 2014-2015, când nu doar că nu a ajutat cu nimic mişcarea spontană, populară, naţional-identitară a ruşilor din Doneţk şi Lugansk (şi a celor din Odessa şi Kharkov, de fapt, unde represiunile criminale au împiedicat însă poporul să se organizeze) ca reacţie la revoluţia colorată orchestrată de americani (pe modelul classic încercat în Georgia şi ţările primăverii arabe), izbutită până la nivel de lovitură de stat, ci, dimpotrivă, într-un gest cretin (şi caracteristic) i-a obligat (printr-un şantaj urât) să semneze o pace mincinoasă care a permis la 35.000 de soldaţi ucraineni (singura armată de care Ucraina mai dispunea atunci), înconjuraţi la Debaltsevo, să plece acasă cu armele în mână. Evident, ucrainenii nu sunt de nici un fel de încredere, au semnat, au scăpat, au râs şi au început o agresiune constantă de şapte ani de zile care ar fi trebuit să culmineze cu invadarea Donbasului, preîntâmpinată de declanşarea intervenţiei ruseşti.

Populaţia etnic rusă din întreaga jumătate de est a Ucrainei, aproape jumătate din întreaga ţară, a fost supusă unui proces de deznaţionalizare violent şi nu fără oarecare succes. Limba rusă a fost interzisă nu numai în şcoli şi administraţie, dar şi oriunde în public, clasic fiind trucul cu “palyanitsa”. Cuvântul “palyanitsia” înseamnă pâine (vreo legătură cu ardelenescul “palaneţ” – plăcintă din aluat de pâine?) în limba ucraineană, iar un vorbitor de rusă are dificultăţi reale în a pronunţa cuvântul. Greşita pronunţare atrăgea întotdeauna o agresiune fizică.

Ucrainenii sunt mândri de găselniţa lor...

Agresiunea fizică a dat roade rapide şi neaşteptate. Au fost îndoctrinate şi dezrădăcinate în viteză inclusiv regiuni masiv pro-ruse, cum sunt Harkov şi Odessa. Fără îndoială, abordarea e mult mai bună decât delirul istoric cu care Putin şi-a justificat intervenţia. E adevărat că genetic ucrainenii şi ruşii sunt totuna, mai ales cei din Est, şi că statalitatea istorică a ruşilor a început cu Kievul, dar pe cine mai interesează când trecutul e juxtapus unui pumn de fier? Întotdeauna violenţa convinge înaintea argumentaţiei, mai ales istorice. Bine zice înţelepciunea populară, sunt mai aproape dinţii decât părinţii...
Acesta este contextul în care conflictul din Ucraina trebuie plasat. În continuarea evenimentelor premergătoare, poziţiile celor două state implicate nu s-au schimbat. 

Banca centrală a Rusiei, impostură sau sabotaj?

Elementul de informaţie că ruşii au fost surprinşi de sancţiuni cu jumătate din rezervele proprii în mâini străine este de-a dreptul şocant. Plasarea rezervelor în afara ţării, mai ales după sancţiunile din 2014 şi după ce a păţit Venezuela, este o dovadă fie de prostie crasă, fie de sabotaj din interior. Economistul american Paul Craig Roberts, intervievat de Mike Whitney (doi autori exponenţiali din cadrul proiectului lui Ron Unz) înclină spre versiunea sabotajului şi o explică convingător. Interviul este util din mai multe puncte de vedere, economistul american făcând câteva observaţii juste, cea mai importantă fiind aceea că la teritoriul, resursele, inteligenţa şi tehnologia pe care Rusia le are, nici un contact cu exteriorul nu este necesar. În plus, dispunând de resurse energetice proprii, Rusia nu are nevoie nici de monedă străină.

Russia Today: so much for the “Putin’s propaganda bullhorn”

The Russian television channel Russia Today, once reputed as the “Putin’s propaganda bullhorn” (as per John Kerry, the then Secretary of State) fails rather miserably not only in promoting the Russian perspective but in merely presenting an unbalanced view.

Let me clarify from the beginning: I believe Russia’s counterattack on Ukraine to be a just war. I followed closely on the Internet the 2014-2015 war in Donbass, for which there were available a considerable amount of information, including lots of front line videos. It was clear to me and anybody following the events that the locals won the war. Not only there were no Russian troops on the ground, but I doubt Russia offered any weaponry. In an enthusiastic patriotic uprising, the people of Donetsk and Lugansk defended themselves successfully. They had the Ukrainian army surrounded at Debaltsevo and at this precise moment the West began to woo Putin in order to save the army from certain extinction. Putin caved in, forced Donetsk People’s Republic and Lugansk People’s Republic (victorious on the battlefield) to sign the Minsk Accord, let the Ukraine army surrounded in Debaltsevo go and give back territory conquered. It is conceivable that DNR and LNR could have gone at least to Kiev. They had momentum and the full sympathy of the Russians in Ukraine.