Cum să găsim puţin sens în haosul deciziilor lui Trump

Recunosc, e greu, pentru că abilitatea lui Trump de a reveni constant asupra propriilor decizii contrazice orice încercare de raţionalizare... Dar, totuşi, per ansamblu, America nu are neapărat reacţiile isterice şi emoţionale pe care comentatorii români i le atribuie în mod gratuit. Vorbim de cea mai mare putere mondială, ale cărei decizii sunt circumscrise dezideratului de păstrare a acestui statut şi de sporire a puterii. Atât. Restul sunt texte de propaganda, nimic mai mult. Americanii au următoarele provocări şi direcţii de acţiune (doar primele trei sunt esenţiale), constant de câţiva ani până şi sub senilul Biden şi administraţia democrată catastrofală:
1. America şi China. SUA aşteaptă ca bomba demografică chineză să termine cu totul economia respectivă. După calculele lor, chinezii nu au cum se salva şi în curând imensele capacităţi de producţie chinezeşti vor rămâne neocupate cu muncitori. De aici vine disperarea chineză de a implementa cât mai rapid soluţii de robotică şi automatizări, ceea ce nu ar trebui să fie suficient pentru a suplini penuria de muncitori şi nu ar putea contracara o eventual acţiune americană de îngreunare a exporturilor (um sunt recentele taxe vamale).
2. America şi Asia de Sud-Est. Ca urmare a acestei decuplări de China, SUA va trebui să îşi mărească semnificativ (mai mult de dublu) capacităţile de producţie pentru a prelua furnizarea de bunuri, partea de ofertă care va rămâne neacoperită de China. Acest proces este în plină desfăşurare dar unii estimează că nu se va putea realize efectiv înainte de 2100. De aceea atenţia SUA se îndreaptă hotărât spre Asia de Sud-Est, de unde speră să apară noi furnizori (Thailanda, Indonezia, Vietnam, Malaezia, alături de exportatoarele tradiţionale din zonă), care să preia golul lăsat de chinezi.
3. America şi Israel. Din motive de fundamentalism biblic cu care noi nu rezonăm şi nu le pricepem cum apar în conştiinţa americană, dar care există totuşi, SUA sunt calate pe protejarea nelimitată a Israelului ceea ce le fixează pe această zonă în mod permanent. În acest interes intră şi statele arabe.
4. America şi restul lumii (la nivel de atenţie periferică, marginal, neprioritară, indiferentă). Americanii au devenit recent independenţi energetic prin revoluţia tehnologiei de “fracking”, sunt cei mai mari producători agricoli mondiali (independenţă alimentară) şi au moneda mondială; plus o populaţie numeroasă şi înstărită şi o economie robustă per ansamblu. Nimeni altcineva nu se apropie de astfel de condiţii favorabile.
SUA vrea să îşi sporească legăturile cu America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, şi să ajute Europa să cadă mai repede, un continent cu probleme demografice destul de mari (Germania e fără scăpare, ca şi China), de unde au nevoie să fure industrii ca să suplinească ruptura de China (eforturile de separare a industriei europene de energia ieftină şi constantă rusească nu au neapărat motivaţia de pedepsire a ruşilor, cât pe cea de falimentare a producţiei industriale europene – mai ales germane – pentru a obliga firmele respective să se mute în SUA, cum multe au făcut-o deja, unde au energie ieftină şi piaţă de desfacere asigurată), un continent cu o atitudine nepotrivită faţă de singura ţară (Rusia) care ar putea într-un acces şi o conjunctură nefericită să oblitereze supremaţia americană odată cu întreg globul, un continent care se amestecă cu lecţii pseudo-morale şi operaţiuni subversive în interiorul Americii (susţinerea administraţiei Trump pentru Călin Georgescu nu vine dintr-o notorietate a acestuia sau din vreo calitate intrinsecă respectivului, ci pentru juxtapunerea cu situaţia lui Trump atacat intern şi dinspre europeni ca fiind un presupus agent rusesc). Pe scurt, europenii sunt percepuţi ca nişte leneşi vocali şi belicoşi, în plină pauperizare şi care nu-şi văd de propria decădere ci vor să-i ia continuu la rost pe cei care chiar contează.

Primele doua capitole din "The London Job" by Regis Leon

Chapter 1

The first thing Jay Jones noticed when coming to his senses was a thundering continuous noise with no origin and no direction. He was encompassed by this annoying din as if it was a part of him. Next conscious sensation was a huge whirl he floated amidst. It was as if the world had liquefied and was spinning altogether with elusive shapes and no definite form. Gradually, the whirl become smaller and smaller until was confined to Jay’s head only. He started to feel the hard surface he was lying on face down. The noise also subsided to a bearable level and sounded like an engine purring. The world swirled no longer with him but the floor wasn’t still, it swayed and wobbled. It moved and so did Jay with it. Occasional bumps and turns here and there suggested to Jay he was in some kind of motoring vehicle traveling at moderate speed. No flashlight stops, no sudden stops: they must have already left the town and be in the countryside. He carefully opened briefly the available eye; yes, it looked like he was on the floor of a moving van. Pairs of feet in shoes, socks and trousers fringes were ranged just in front of his eye. The other eye touched the floor and couldn’t be opened without changing his body position. Jay didn’t try to. His hands were cuffed at the back and he knew the visible feet belonged to the men who attacked him. His nape was still sore.

He recalled hazily that he felt a blow to the back of his head out of the blue. They must have waited for him in the street when returning to the hotel. As soon as Jay passed the newsstand they attacked from behind, unnoticed and silent. ‘They are pros’, thought Jay. The poorly lighted street, the late hour with but a few of the passersby, the van already ready near the curb, chances were nobody saw the kidnapping. He wouldn’t be looked for the next few days and the only person who would be reporting to the police would be the hotel owner thinking he skipped the bill. Nobody talked in the van. If they saw him opening his eye, they didn’t care and said nothing.

Pentru cine se fraudează concursul de admitere în magistratură?

Bineînțeles, problema din aceste rânduri trebuie (încă) pusă într-o lumină ipotetică. Dacă există o fraudă în derulare la concursul de admitere în magistratură (25 iulie 2024 - 27 martie 2025), se face pentru cineva anume. Am putea să știm cu precizie doar dacă am avea acces la date care ne lipsesc și de care CSM ține cu dinții (decalajul în timp față de momentul respectiv este cauzat de demersurile multiple de intrare în posesia informațiilor necesare). Însă suspiciunile au o bază considerabilă.

La data de 13 august 2024, pe site-ul CSM a apărut următorul anunț nesemnat:

“Având în vedere problemele tehnice survenite în cursul procedurii de înscriere la concurs prin intermediul platformei informatice puse la dispoziție de Consiliul Superior al Magistraturii la adresa https://csmapp.csm.ro, semnalate în cursul zilelor de 12 și 13 august 2024, pentru a acorda posibilitatea înscrierii tuturor persoanelor care doresc să participe, termenul de înscriere se prelungește până la data de 19.08.2024 inclusiv.

Totodată, menționăm că în cazul persoanelor care nu au acces la internet sau nu dispun de mijloace tehnice pentru a realiza transmiterea documentelor în format online, precum și în cazul în care platforma informatică nu funcționează, cererile pentru înscrierea la concurs împreună cu actele necesare înscrierii se vor depune, personal sau prin mandatar cu procură specială, în același termen (19.08.2024), la orice tribunal sau, după caz, parchet de pe lângă tribunal”.

Ceva nu sună bine în acest anunț. Dacă exista o atare problemă, ajungea o prelungire de o zi – două. Să zicem două, pentru simetrie. Două zile cu (presupuse) probleme, două zile de (echitabilă) prelungire.

Dar prelungirea s-a făcut prin adăugarea a șase zile. De ce atât de mult? Să dea cuiva timp suficient să-și constituie dosarul de concurs? (Că e ceva de umblat, durează câteva zile bune). Dacă aveai dosarul gata și nu reușeai în cele două zile presupus problematice, reușeai fără îndoială în prima zi de funcționare a platformei. Sau, cel mult, în a doua zi.

Nota bene: nu era o penurie de candidați, ci dimpotrivă (aspect verificat și verificabil în continuare). Iar “nefuncționarea” platformei electronice putea foarte bine a fie auto-provocată.

Acest anunț modifică un calendar aprobat de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre. Este de principiu că modificarea unui act administrativ se face de emitentul acestuia, printr-un act similar. Nu există în acest caz.

În urma unor diligențe, am aflat decidentul ar fi “comisia de organizare” care “a decis publicarea unui anunț privind prelungirea perioadei de înscriere”. Deci nu emitentul actului și-a modificat actul, ci altcineva a făcut-o.

Mai departe. Comisia de organizare este un organ administrativ. În lipsa unor prevederi contrare, toți membrii au un vot egal, iar adoptarea “deciziei” se face cu vot majoritar. Fugitiv am numărat 108 membri ai comisiei, fără să pretind acuratețea numărătorii, pe care o puteți verifica singuri (lecturând, în același timp, și interesanta componență a comisiei) pe site-ul CSM. Oare cum a votat domnul fochist? Dar domnii șoferi? Doamnele îngrijitor au fost de acord? Unde s-a ținut “ședința” organului administrativ în care hotărârea a fost adoptată? La așa comisie numeroasă, păi a trebuit spațiu, nu glumă… Cine i-a convocat? Secretarul general al CSM, Andreea Uzlău, și directorul INM, Simona Camelia Marcu, ca președinte și vicepreședinte de comisie? În ce modalitate?

Problema (teoretică) se complică pe măsură ce este privită mai îndeaproape. Sunt date care trebuie să fie cunoscute: 1. câți candidați s-au înscris în perioada “prelungită”? 2. câte “semnalări” de eventuale defecțiuni tehnice ale aplicației de concurs, în ultimele două zile ale termenului de înscriere, au avut loc, cui au fost adresate, la ce dată fiecare și în ce formă?

CSM spune: nu se dețin date (?!) despre numărul de candidați s-au înscris în perioada "prelungită"; presupusele semnalări de dificultăți tehnice ale aplicației de concurs ar fi fost efectuate atât telefonic, cât și în sistem de ticketing pe email, care s-ar afla colectate într-un inbox central, unde nu se găsesc însă prelucrate separat pe categorii de concursuri sau examene.

Poziția CSM este greu de crezut și inexplicabilă într-un registru obișnuit, de regularitate a procedurii administrative. Evident, puteau fi ușor identificate după dată (12 și 13 august 2024), semnalările, iar candidații peste termen, cu atât mai ușor.

Dacă există 5 înscrieri, de ce nu s-a specificat? Nu era nici o problemă. Dar dacă există una singură? Atunci avem o problemă, este vorba despre o modificare cu dedicație și putem să punem întrebarea (mai mult decât ipotetic): pentru cine se fraudează examenul de admitere în magistratură?

Tot astfel, dacă era 10 semnalări de nereguli, sau 7 sau 4, de ce e un secret? Dar dacă nu era nici una? Dacă există un singur candidat, “cu dedicație”, a cărui întreg dosarul de concurs, sau parte a acestuia, e ulterior datei limită (cea inițială, reală)? Dacă însă nu a fost o semnalare efectuată regular, ci o “pilă” pusă verbal sau telefonic sau în alt mod similar:

“Auzi, al lui cutare vrea și el să dea examenul, dar nu a apucat să-și facă dosarul. Hai să-l ajutăm…”

“Păi e ușor, că doar ne știm cu de-astea.”

Problema e că sprijinul pentru al lui cutare sigur nu se oprește aici. Al lui cutare este dus de mână până la capăt și parcat la locația pe care și-o cere. Că nu-l putem supăra pe cutare…

Din păcate, se naște întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o întreagă rețea, cine știe câte cazuri de aparținători de cutare acum și anterior? Cine să fie cutarele de acum?

The proof is in the pudding. O expresie englezească care ne spune că, uneori, adevărul poate fi identificat empiric. Adică, “pe văzute”. În cazul de față ar însemna că al lui cutare să fie un candidat atât de imposibil încât toți vor înțelege că a fost o fraudă, iar când vom putea pune o față budincii teoretice, adevărul să fie ușor vizibil. Cine o fi candidatul-budincă? 

Jurisprudență CJUE recentă în materie de obținere de probe în Uniune (VII)

Prin Hotărârea din 16 mai 2024 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunțată în cauza C-222/23, în procedura “Toplofikatsia Sofia” EAD, Curtea a declarat că:

“1) Art. 62 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia se consideră că resortisanții unui stat membru care locuiesc în alt stat membru au domiciliul la o adresă care rămâne înregistrată întotdeauna în primul stat membru.
2) Art. 4 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretate în sensul că se opun ca o reglementare națională, astfel cum a fost interpretată de jurisprudența națională, să confere unei instanțe dintr-un stat membru competența de a emite o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că avea domiciliul, la data formulării cererii de somație de plată, pe teritoriul unui alt stat membru, în alte situații decât cele prevăzute în secțiunile 2-7 din capitolul II din acest regulament.
3) Art. 7 din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o instanță dintr-un stat membru, competentă să emită o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, să se adreseze autorităților competente și să utilizeze mijloacele puse la dispoziție de acest alt stat membru pentru a identifica adresa respectivului debitor în vederea notificării sau a comunicării acestei somații de plată”.

Afilierea de noi membri ai unei asociaţii sau fundaţii reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut şi nu este valabilă fără încuviinţarea judecătoriei

Prin decizia nr. 19 din 13 noiembrie 2023, pronunţată în Dosar nr. 2223/1/2023 al Îanltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii şi, în consecinţă, a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 35 şi 95 din Legea nr. 69/2000, coroborate cu art. 6, 33 şi 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu art. 8 din Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 954/2000, că:

„Afilierea de noi membri ai unei fundaţii sportive reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut, în sensul dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Drepturile ce rezultă din calitatea de membru sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor a modificării de statut constând în afilierea de noi membri.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Deşi decizia se referă în dispozitivul citat doar la fundaţii, din considerente rezultă cu prisosinţă că soluţia este valabilă şi în privinţa asociaţiilor.

Decizia este de o importanţă extrem de mare, mai ales într-un oraş ca acesta, în care scrupulozitatea instanţei era departe de a fi cea necesară. S-au admis modificări de acte constitutive pe simple tabele de semnături, informe şi ilizibile de multe ori, ale unor indivizi care se pretindeau membri şi pentru care nu exista nici o concordanţă cu actul constitutiv iniţial.

De la data acestei decizii, orice înscriere de membri într-o asociaţie trebuie să urmeze un curs documentar urmăribil de la constituire. Tot astfel, orice modificare în organele de conducere efectuată între timp şi neînregistrată la judecătorie este, cum spune Înalta Curte, nulă absolut.

Extrag aici – nesistematizat şi fără explicaţii – paragrafe a căror lectură demonstrează ceea ce Înalta Curte a decis, cu caracter obligatoriu. Lectura lor este suficientă pentru înţelegerea problematicii, decizia făcând inexistente toate modificările pe hârtie, interne, neînregistrate, ale asociaţiilor şi fundaţiilor.

De ce privesc cu circumspectie situatia curioasa de la Biroul Electoral al judetului Cluj

Ca preşedinte al biroului electoral al judeţului Cluj a fost desemnat (de către sine) Gaga Ioan, câştigător al procedurii, trăgător la sorţi şi preşedintele tribunalului.

Se pune problema dacă nu cumva ar fi o nelegalitate, sub aspectul, în principal, al absenţei tragerii la sorţi, lipsind elementul alea. Nu am datele necesare, însă se pare că tragerea la sorţi ar fi fost înlocuită cu o procedură de liste individuale (fix de câte o persoană înscrisă) pentru fiecare poziţie, în locul unei urne comune. Astfel, Gaga ar fi fost singur pe lista pentru „tragerea la sorţi”, ceea ce nu este de natură să asigure caracterul aleatoriu al procedurii („Alegerea se face dintre cei care își exprimă opțiunea pentru acest lucru, iar eu am fost singurul care m-am înscris”, a declarat Gaga...”). Nu există aşadar tragere la sorţi şi nici un carcater aleatoriu; lipseşte însăşi tragerea la sorţi prevăzută de lege, apărând în loc o simplă (auto)desemnare.

Cetăţenii nici măcar nu-şi pot pune problema că tragerea la sorţi ar putea fi ocolită până într-acolo încât să lipsească. E un rezultat absurd al oricărui demrs de interpretare...

Sunt apoi regulile din materia instituţiei conflictului de interese, care are o aplicabilitate foarte largă, posibil să acopere şi situaţii de acest gen. Judecătorul desemnat pentru preşedinţia biroului electoral judeţean stă să câştige o sumă importantă de bani. În 2020, Gaga P. Ioan apare cu suma de 15.680 lei încasată ca preşedinte BEJ Cluj 2020. La această sumă consistentă se pot adauga posibilul pontaj şi salariu integral de la instanţa de judecată, precum şi o eventuală încuviinţare de degravare parţială de activitatea de judecător la tribunal, practicată uneori.

Aşadar, este legală participarea ca şi candidat (şi încă unic) a persoanei care face operaţiunea de care depinde eventualul folos (material)?

Un alt semn de întrebare ar fi legat de poziţia de preeminenţă a trăgătorului faţă de potenţialii candidaţi la lista de trageri. În opinia mea, consider că prezenţa pe lista de extrageri este obligaţie de serviciu pentru magistraţii de la tribunal (nu şi de la alte instanţe sau parchete). Dar chiar dacă ar fi legală decuparea până la nivelul unei singure persoane, înscrierea preşedintelui este de natură să timoreze, chiar dacă nu neapărat făţiş, ci insidios, restul potenţialilor participanţi la extragere. Trăgătorul are poziţia, de exemplu, de preşedinte al comisiei de evaluare a activităţii judecătorilor tribunalului alături de alte pârghii administrative, care îi pot face pe doritori să se gândească de două ori...

Din nou despre proiectul "The Riviera Caper"

Revin asupra subiectului cărții de aventuri pe care o scriu în engleză și care poate fi accesată – gratuit – pe Substack. Am ajuns la 8 capitole publicate cu un total de 12.000 de cuvinte, din cele 40 preconizate, care ar trebui să însumeze cel puțin 60.000 de cuvinte. Prin urmare, a cincea parte din roman există deja.

Pe scurt, este vorba despre recuperarea unei brățări bizantine pierdute sau furate, printr-o lovitură îndrăzneață (specifică subgenului literar “caper”), la limita legii sau chiar dincolo de aceasta. Acțiunea se petrece în sudul Franței, pe Riviera franceză. Jumătate din carte va fi dedicată descrierii personajelor principale și enunțării problemei, cealaltă jumătate încercărilor de soluționare a problemei și succesului (lovitura propriu-zisă).

Bineînțeles, romanul este momentan într-o formă de primă scriere, draft, și necesită încă editare (corectură), dar nivelul e acceptabil din punctul meu de vedere și nu va suferi mari modificări. Nu vor fi schimbări în firul epic, ci doar corijări de stil, gramatică și exprimare. Ca o curiozitate, în cazul autorilor de limbă engleză (nu știu românii cum procedează), corectura/editarea se face îndeobște de către alte persoane.

Cartea în curs nu a fost încă promovată în nici un fel, activitate care va avea loc probabil după ce trec de jumătatea lucrării.

UTIL: Procedura cererilor de valoare redusă

Una dintre procedurile sumare reglementate de Noul cod de procedură civilă este cea privitoare la cererile de valoare redusă. Nu-mi propun mai mult decât a prezenta schematic elementele de bază ale acestei proceduri, ca un mic îndrumar pentru cei care vor să recurgă la aceasta, deci fără nici o pretenție științifică, ci doar ca o postare cu un caracter practic, aplicat.

Sedes materiae

Titlul X “Procedura cu privire la cererile de valoare redusă” din Codul de procedură civilă; Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Domeniu de aplicare (art. 1.026 alin. 1 NCPC)

Procedura se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.

Doi ani de război – Rusia v. Ucraina

În această dimineață se împlinesc exact doi ani de când Rusia a invadat părți din Ucraina, pentru a-i proteja pe etnicii ruși și pentru a combate atacul ucrainean iminent asupra regiunilor separatiste Donețk și Lugansk - atât cat mai ramăsese din ele localnicilor.

Trăsătura proeminentă a debutului conflagrației este incredibila distanță între realitate și percepția celor doi actori: Vestul (Ucraina este doar mâna înarmată a NATO prin care se urmărește degradarea capacităților militare ruse prin utilizarea cărnii de tun străine, adică ucrainene) și Rusia. Fiecare parte a fost de la început cantonată într-o premisă greșită: Vestul – că Rusia va sucomba economic în curând dacă este sancționată; Rusia – că Ucraina nu va lupta și va accepta un compromis onorabil, negociat (împiedicat, se pare, de BoJo, a doua sa lovitură de anvergură după Brexit).

Foarte greșite ambele, dar Rusia a ieșit în avantaj: nu a intrat în colaps economic, în pofida sabotajului din interior derulat destul de fățiș de guvernatoarea dementă a băncii centrale a Rusiei; contrabanda cu resurse energetice a umplut visteria statului rus; industria de armament a înflorit, la fel și alte sectoare au beneficiat de autarhie; poziția pe câmpul de luptă, dacă nu grozavă, e cel puțin acceptabilă. Singura care a pierdut e Ucraina, cu armata decimată, economia prăbușită și populația fugită. Asta îți aduce Vestul.

În termeni militari, trăsătură definitorie o reprezintă imensa schimbare de paradigmă, războiul a devenit unul de drone, mai ales aeriene, dar ucrainenii au și drone (de fapt, roboți) marine bune, iar ambele experimentează cu drone/roboți tereștri.

Rusia a consumat cantități colosale de armament lăsate de Uniunea Sovietică (de remarcat calitatea acestuia, extraordinară). Ce bine au prins acum rezervele de mii de tancuri, inclusiv modele atât de vechi ca T-54/55, utilizate ca piese de artilerie și în fortificații...

Iar dacă artileria este “zeul războiului”, păi obuzierele tractate D-30 sunt arma preferată a acestuia (sau obuzierul-tun D-20). Utilizate pe scară largă de ambele armate, s-au dovedit devastatoare pe câmpul de luptă.

Părerea mea este că o victorie rusească este singura care poate îndepărta pericolul unui război mondial, în mod automat și nuclear. Pentru niște demenți megalomani din Vest, suntem încă într-o zonă de risc.

Rusia trebuie să încerce în perioada următoare fie un atac pe direcția Zaporoje, fie să revină la Kupyansk și Izium, ca să atace aglomerația urbană Slavyansk-Kramatorsk, o fortăreață de zece ori mai puternică decât, bunăoară, Avdeevka sau Artemovsk (Bakhmut). Mult de muncă încă. Sau poate un colaps brusc al frontului să resolve dintr-o dată toate problemele?

Vă invit pe Substack, pentru romanul meu de aventuri în limba engleză “The Riviera Caper”

Puteți citi în foileton acest roman la regisleon.substack.com. Regis Leon este pseudonimul meu pentru prezentul proiect.

Puteți să vă abonați (gratis) pentru a primi capitolele pe mail, pe măsură ce se vor publica. Nu pot garanta o frecvență anume, dar țintesc cel puțin un capitol la 1-2 săptămâni. Alternativ, puteți să mă urmăriți pe facebook la Regis Leon, unde de asemenea voi posta fiecare nou capitol.

Aventura este plasată în sudul Franței, sper să alcătuiască o lectură agreabilă. Aștept sugestii și accept chiar eventuale corecturi!

Eșecul lui Kalvin Phillips la Manchester City nu demonstrează nimic

West Ham United l-a împrumutat pe Kalvin Phillips de la Manchester City până la finele sezonului 2023-2024.

Kalvin Phillips (28 de ani) a fost selecționat la naționala Angliei de 31 de ori, inclusiv pentru UEFA Euro 2020 și 2022 FIFA World Cup. La Manchester City însă, nu a reușit să joace constant. Acest aspect nu diminuează cu nimic calitatea sa personală ca jucător. El nu a eșuat la City. Pur și simplu, nu I s-a găsit un rol în angrenajul unei echipe plină de mijlocași străluciți. City îi are pe Foden, De Bruyne sau Grealish (un jucător mult subapreciat, într-un mod curios), toți fotbaliști de mare calitate. Phillips este un jucător pe care o echipă trebuie să se alcătuiască, el este piesa centrală. La City însă, sunt mai mulți candidați, iar introducerea lui pe un post care să i se potrivească însemna refacerea din temelii a sistemului de joc. Nu a fost cazul, astfel de riscuri nu sunt asumate de nimeni în prezent.

Nu l-am văzut de multe ori pe Kalvin Phillips jucând, dar un fotbalist se recunoaște ca atare de la primul meci vizionat. Foarte mari fotbaliști ca Waddle, Francescoli, Caniggia, Gascoigne, nu au avut neapărat cariere mari la cluburi. Dar, din nou, asta nu le diminuează cu nimic calitatea fotbalistică.

Phillips e un jucător care nu pune un picior greșit, ca să folosesc o expresie englezească foarte potrivită aici dar care sună cam gol în românește. Nu face o mișcare în plus sau greșită, dirijează jocul în mare viteză și întotdeauna cu mișcarea potrivită. Asta nu e ușor deloc. Dar numai într-un colectiv care performează și numai dacă e folosit în rolul portivit. Nu a avut de multe ori astfel de prilejuri, dar când le-a avut, nu le-a ratat. Sper că West Ham să-i dea ocazia potrivită și să-și ridice nivelul de joc suficient pentru a beneficia pe deplin de aportul unui jucător de excepție.

Discuția actuală despre Bogdan Buta este un nou atac la Boc al mafiei administrative locale

Din capul locului precizez că aceste rânduri nu au nici o legătură cu pedofilia și alternatismul, pe care le dezaprob personal (fără să mă intereseze neapărat, în același timp, înclinațiile altora, bineînțeles, de vârstă legală), fiind mai aproape de hater decât de liberal în domeniu. Dar astea nu au nici o pertinență în ceea ce spun aici. Mă interesează strict modul de procedare al poliției, acela de a se sesiza din oficiu pe baza unor informații electronice – reale sau doctorite, indiferent – publicate pe un site.

Părerea mea este că vorbim despre o similaritate care merge până la identitate cu mecanica cazului Saioc. Este o repetiție și o amplificare a cazului Saioc, pe aceleași motive și pe aceeași filieră; cu aceiași actori și cu același beneficiar. Mai fin, mai camuflat, dar, în esență, de aceeași natură și cu același sens.

Teoria mea este că în primărie există o mafie cumplită care l-a despuiat de atribuții și putere pe Emil Boc, confiscându-i-le concertat prin multiple abuzuri și ilegalități, structură atât de îndrăzneață încât, atunci când – în sfârșit și pe alocuri – primarul cere legalitate, ei trec la curentarea lui violentă. Această mafie are conexiuni interinstituționale și delapidează patrimonii și bugete publice imense și trafică atribuții de putere din diferite domenii. Adică, practic, conduce Clujul, rămânând cât poate în anonimat.

Această mafie este în realitate responsabilă și pentru monstruozitatea administrativă care se repetă în fiecare an în favoarea Untold, dar este suficient de abilă încât să-l asimileze public pe Boc (aflat la înaintare) cu Buta. Tot ei încearcă din răsputeri acum să împingă problematica înspre Boc, exagerând alăturarea cu Buta.

Pe aceste premise și în această cheie trebuie citită sesizarea din oficiu. Bogdan Buta e în siguranță, juridic vorbind, chiar dacă ar fi vinovat. Nu are cum să eșueze, nu există probe care să stea în picioare în eventualitatea unor proceduri judiciare. Dar sesizarea din oficiu a poliției ajută pe autorul site-ului sub aspectul dezvăluirii de convorbiri, mesaje și înregistrări private. Pentru că, să ne înțelegem, aducerea lor la cunoștința altora, cu atât mai mult a publicului, ar cam fi o problema...

Educaţia medicală continuă (EMC) – medicii trebuie să fie protejaţi de eventuale nelegalităţi

Sedes materiae pentru "educaţia medicală continuă" este Decizia Colegiului Medicilor din România nr. 12 din 29 iunie 2018 privind reglementarea sistemului naţional de educaţie medicală continuă, a criteriilor şi normelor de acreditare a furnizorilor de educaţie medicală continuă, precum şi a sistemului procedural de evaluare şi creditare a activităţilor de educaţie medicală continuă adresate medicilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 6 august 2018, adoptată în baza art. 414 (atribuţiile colegiului medicilor), 422 (atribuţiile Consiliului naţional al colegiului medicilor) şi 439 (obligativitatea medicilor de pregătire medicală continuă) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Categoriile de beneficiari ai pensiilor speciale

Iată care sunt actele normative care prevăd pensii speciale (invariabil camuflate sub denumirea de pensii “de serviciu”). În fiecare caz în parte, trimiterea se face la forma în vigoare, nu este nevoie să fie menționate modificările (inclusiv eventualele republicări).

Acte normative pentru bugetarii “speciali”:

- Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor (anterior Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor);

- Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice;

- Legea nr. nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi;

- Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale;

- Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curții Constituționale;

- Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (militarii – inclusiv jandarmi și personal din serviciile de informații; polițiștii; funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare);

- Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar;

- Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României;

- Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România.