Rusia şi-a trimis noile tancuri T-14 Armata în Ucraina

Noile tancuri T-14 Armata au început să fie folosite de Rusia în războiul din Ucraina. Nu este vorba despre o premieră, deaorece se pare că tancurile Armata au fost testate deja în războul din Siria.

Aceste tancuri sunt utilizate împotriva poziţiilor forţelor ucrainene, ca piese de artilerie (tancurile sunt, practic, tunuri autopropulsate), pentru bombardament, şi nu sunt folosite în operaţiuni de asalt sau în luptă contra altor tancuri. Evident, nu vor să le expună prea mult.
Tancurile T-14 Armata, care pot atinge o viteză maximă de 80 de kilometri pe oră, sunt dotate cu protecţie suplimentară pe părţile laterale şi au o turelă fără prezenţă umană. Echipajul controlează tancul dintr-o capsulă blindată izolată, localizată în partea din faţă a corpului tancului.
Nu se ştie câte exemplare din tancul T-14 deţine Rusia, însă se crede că doar câteva zeci. Un ordin masiv de 2.500 de tancuri a fost plasat în 2015 şi ar fi trebuit îndeplinit până în 2020, însă scadenţa a fost împinsă până în 2025 şi nu e sigur că această cantitate imensă va fi realizată.
Tancurile sunt echipamente extreme de versatile pe câmpul de luptă, unde se poate găsi loc pentru o varietate de astfel de maşinării. Astfel, ruşii folosesc până şi vechile T-54/T-55, încă foarte utile, care sunt utilizate în fortificaţii, instalate în tranşee, având o rază de bătaie mai bună ca unele tancuri moderne.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XIV)

Prin Ordonanţa din 5 mai 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şasea), pronunţată în cauza C-346/21, în procedura ING Luxemburg, Curtea a declarat că:

“1) Art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că impune ca destinatarul unui act judiciar care trebuie comunicat sau notificat într-un stat membru să fie informat, în orice circumstanţe, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea acestui act, inclusiv atunci când actul este însoţit de o traducere într-o limbă înţeleasă de destinatar sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care trebuie să se efectueze notificarea sau comunicarea.
2) Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care prevede nulitatea notificării unui act judiciar într-un alt stat membru în cazul în care ea s-a efectuat fără ca destinatarul acestui act să fi fost informat, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea actului respectiv atunci când nu este redactat sau nu este însoţit de o traducere în una dintre limbile indicate la art. 8 alin. 1 din regulamentul menţionat, indiferent dacă această reglementare naţională stabileşte sau nu un anumit termen destinatarului pentru invocarea acestei nulităţi”.
Considerentele ordonanţei sunt disponibile pe curia.europa.eu numai în limbile franceză şi portugheză.

Dimpotrivă, CFR trebuia să beneficieze de acel penalty

Se trece mult prea uşor peste faza din ultimul minut, la care arbitrul Colţescu acordase deja lovitură de la 11 metri.

Poza e luată de pe gsp.ro, unde are legenda “Marins atinge mingea centrată de Yuri, apoi îl atinge și pe Janga, aflat deja în plonjon”.

Rezumă perfect paradigma care ni se serveşte, chiar şi cu un talent propagandistic manifest. Acestea sunt ideile care construiesc varianta primită de-a gata, dar deja larg îmbratişată de cei care se învârt în jurul fotbalului. Din păcate, până şi poziţia lui Dan Petrescu postată pe pagina de Facebook a clubului (prin link către Youtube) converge înspre narativul oficial, gen: nu am văzut încă faza, dar aud că e corectă decizia arbitrului. CFR 1907 Cluj se lasă furată de data aceasta, din motive obscure. Poate că ignorarea lui Hagi de către Dan, la final de meci, e versiunea reală, autentică, corectă, a ceea ce antrenorul crede despre arbitrajul lui Colţescu, nu vorbele de complezenţă promovate, surprinzător, de chiar clubul furat. Măcar finanţatorului clubului a spus lucrurilor pe nume: au fost furaţi ca-n codru.

Paranteză: cel mai puţin interesează cine “merita” victoria. Fotbalul se joacă pentru un premiu, punctele care se acordă, în baza unui set de reguli care nu cer spectacol, joc bun sau orice alt artificiu. Partizanii deciziei VAR apelează şi acum la această diversiune: Farul a fost mai bună, Farul merita să câştige, Farul joacă fotbal, CFR nu. Problema e dacă în limitele regulilor CFR trebuia să aibă ocazia de a echilibra rezultatul. Concluzia mea este că avea acest drept, drept care i-a fost furat “pe faţă”, deschis, fără jenă. Iar dacă echipa pe care Hagi şi-o arogă ca “patron” (fără să pună nici un ban din propriul buzunar, ca o primadonă dezacordată şi hrăpăreaţă de bun public ce e) pe banii noştri, ai tuturor, chipurile joacă bine, păi nu aţi văzut fotbal... Mediocritate poleită din vorbe, la fel ca auto-“regalitatea” lui Hagi.

*

“Marins atinge mingea centrată de Yuri, apoi îl atinge și pe Janga, aflat deja în plonjon” este o sumă de trei premise, toate mincinoase, în sprijinul concluziei apriorice, prefabricate, că decizia de anulare a loviturii de pedeapsă ar fi justă. Iată-le: 1. “Marins atinge mingea centrată de Yuri”; 2. “apoi îl atinge și pe Janga”; 3. “aflat deja în plonjon”.

“Marins atinge mingea centrată de Yuri”

Jucătorul de la Farul era pe călcâie, dezechilibrat, deşi nu e foarte clar poate că atinsese foarte uşor mingea, dar o pierduse deja, a dat mai mult pe lângă. Oricum, nu avea nici un control asupra mingii, nu a reuşit să o degajeze, nu a reuşit să producă un efect util asupra mingii şi era deja o situaţie de balon liber, complet în afara vreunui control propriu şi urmărit hotărât de jucătorul CFR-ului, pe care l-a împiedicat decisiv.

VAR rupe pe bucăţi statice o fază dinamică, dar chiar şi în condiţiile astea nu există nici o justificare pentru refuzarea loviturii de pedeapsă. Fotografia gsp.ro, pe care ei ne-o livrează cu legenda inversă, arată tocmai că mingea era în afara razei de actiune a jucătorului Farului.

Iar că a reuşit o atingere minimă, o mângâiere întâmplătoare, fără efect, a mingii, nu înseamnă în nici un caz că a jucat-o sau că a lovit-o şi nici măcar că a atins-o, cel puţin nu cu sens, coerent şi intenţionat. Mingea era liberă, Janga o ataca, era a lui. Şi a atacat-o decis. Pâna a fost împiedicat.

“Apoi îl atinge și pe Janga”

Două elemente false: apoi şi atinge. Păi e greu de spus că îl atinge “apoi”, că a ratat mingea aproape complet şi din aceeaşi mişcare unică (de ratare a mingii) îl blochează pe Janga, practice concomitent.

Şi nu “îl atinge”, ci îl doboară, îl blochează din mişcare şi din direcţie. Diferenţa dintre cele două “atingeri” e colosală; intensitatea contează. Dacă nu crezi, încearcă să primeşti o mângâiere pe obraz şi apoi un croşeu tot acolo. Ei, ce mai zici acum?

“Aflat deja în plonjon”

Nici vorbă. Plonjezi înainte de a întâlni obstacolul, nu când te atingi de el, atunci te pregăteşti să rulezi, nu să treci prin obstacol, prima grijă a unui atacant e să nu se accidenteze. Doar nu voiaţi ca Janga să-şi rupă piciorul pentru a lua penalty?! Nu l-ar fi acordat nici dacă era aşa, tot timpul se găsesc pretexte ieftine în ţara asta de blat.

*

Iar cabotinul Colţescu şi-a făcut numărul de actorie din plin, s-a prefăcut că e o fază foarte evidentă, a stat 3 secunde la monitor, tocmai să sugereze lipsa oricărui dubiu, presupusa claritate a fazei, teatru care pare că l-a convins inclusiv pe Dan Petrescu.

Nu e de mirare din partea gsp.ro, care publică de ani de zile minciunile clanului Hagi, fără să le marcheze ca materiale promoţionale, care apar non-stop şi fără jenă pe acest site dubios, dominat de Ioaniţoaia, jurnalistul împreună cu care Hagi a instituit şi întreţinut regimul de teroare la echipa naţională, regim care i-a marcat pe victime atât de tare încât nici măcar azi nu sunt în stare sa-l demaşte pe impostorul agresiv.

Falsificatorul fotbalului românesc nu e şi nu a fost vreodată “rege”, o colportare inventată de el şi răspândită subversiv de ani de zile. Îşi autoscrie articole laudative despre el ca fotbalist; a fost un oarecare care, da, a trecut pentru scurt timp pe la Real şi pe la Barca, dar nu a făcut faţă nici la una, nici la alta, şi a fost dat afară de la ambele. A gâfâit chiar şi în Serie B, unde a fost anonim.

Iar Real şi Barca erau pe atunci echipe de pluton în Europa, Real a început să se ridice doar şase ani după ce l-au dat afară, adică de la golul lui Mijatović din finala cu Juventus din 1998, venit contra cursului jocului şi aşteptărilor bookmaker-ilor. Iar la Galatasaray, ăia au avut ceva succes nu datorită lui, ci în pofida frânarului tuturor mingilor, ca dovadă că acei jucători turci, fără parazitul încurcător al meciurilor, au stat la baza naţionalei Turciei care a luat locul 3 la Mondialul din 2002. Fără stricătorul jocului, fără cel mai lent “conducător” de joc din lume, fără “regele” parcării terenului din Ovidiu.

Un an de război – rânduri în fuga peniţei

Exact cu un an în urmă, preşedintele rus, Vladimir Putin, a dat ordinul de intervenţie militară în apărarea celor două republici populare din Donbas, presate şi persecutate continuu de la pacea mincinoasă de la Minsk (minciuni recunoscute acum atât de Merkel, cât şi de Hollande, semnatari ai acordurilor fictive).

O intervenţie justă şi justificată, cum am arătat deja, mult prea multă vreme tergiversată. Chiar dacă nu ar fi corectă poziţia rusească, atitudinea belicoasă a Vestului e ridicolă şi pune în pericol întreaga lume. Există o singură variantă posibilă, Victoria ruşilor. Toate restul înseamnă dezastru global. Înghesuită de multă vreme, cu NATO târându-se necontenit înspre graniţele sale, într-o agresiune constantă, neprovocată, stupidă, Rusia ar putea simţi că e obligată să arunce în aer toată şandramaua, lansând întregul arsenal nuclear (nu e posibil un război nuclear limitat, cum se vehiculează în mod periculos în Vest, doar nu o să-i prindă pe ruşi eventualul sfârşit al lumii cu arme nucleare rămase în stoc...). Acesta este pericolul real, iar salvarea nu poate fi decât o victorie rusească.

Acum vedem de fapt cât de necesară a fost intervenţia ruşilor. Ucrainenii aveau (şi au încă) o armată masivă masată la doar câţiva kilometri de oraşul Doneţk, de unde (Avdeevka) încă nu a fost îndepărtată şi împotriva căreia un atac frontal ar fi extrem de dificil şi costisitor (ruşii încearcă să o înconjoare cu o buclă foarte largă, un “cleşte” din două părţi, aflat încă într-o fază incipientă). 

Dificultăţile războiului au fost sporite de faptul că ucrainenii se ascund în oraşe şi după populaţie, trag din blocuri, se fortifică în fabrici, şi provoacă raderea acestora. Modul barbaric în care se manifestă se observă şi în raport cu propria populaţie. Iau cetăţenii la oaste cu arcanul de pe stradă, e plin de clipuri în care patrioţii se zbat în neştire, evident, de chef de luptă. Tot ucrainenii utilizează trupe de blocaj, precum cele SS sau NKVD din al doilea război mondial, şi sunt în regim de mobilizare generală pentru carnea de tun între 16 şi 65 de ani. Ce mai, populaţia ucraineană e asuprită de o conducere trădătoare şi abuzivă, dictatorială. Şi coruptă cât încape...

Un an de război aduce şi pericolul actual cel mai mare: posibila agresiune ucraineană asupra Republicii Transnistene. E vorba despre foamea de muniţii a ucrainenilor, care au pus ochii pe depozitele consistente existente acolo şi pe perspectiva asigurării unei aprovizionări mai sigure. Cu un lacheu NATO preşedinte în Republica Moldova, lucrurile nu arată prea bine...

Din punct de vedere militar, cea mai mare diferenţă faţă de 2014-2015 este emergenţa pe scară mare a dronelor, îndeosebi a celor mici, comerciale. Acestea sunt folosite atât pentru lansare de grenade, cât şi pentru efectuarea de recunoaşteri şi corectarea artileriei.

O altă evoluţie de impact este apariţia providenţială a Grupului Wagner, format iniţial localnici din Lugansk şi devenit între timp probabil forţa de asalt cea mai de success a ruşilor.

A treia trăsătură specială a acestui conflict poate fi socotită omniprezenţa tranşeelor şi fortificaţiilor. Nimeni nu credea că acestea mai au un rol pe câmpul de luptă, dar iată că îl au chiar pe cel principal.

La acest stadiu, ambele armate se confruntă cu lipsa muniţiei. Ucrainenii au consumat tot ce aveau şi mare parte din rezervele de proiectile de 122 mm şi 152 mm existente în fostele ţări ale Pactului de la Varşovia care au trecut la adversar, fiind obligaţi să recurgă la muniţia NATO, pe cale să dispară şi ea.

Deşi nu părea să fie cândva o problemă pentru Rusia, după ceva timp în care se zvonea că ritmul de utilizare a muniţiei s-a înjumătăţit, iată că au apărut primele blocaje. Şi încă la trupele de elită, o mare problemă, de care a ajuns să se plângă până şi Evgheni Prigojin. Încă nu ştim dacă s-a rezolvat, şeful Wagner spunând totuşi că – pe hârtie – trenul cu muniţii destinate lor e pe drum.

Insuficienţa muniţiei (pe cale să fie rezolvată de chinezi?) pare mai degrabă efectul unei slabe organizări, decât a sancţiunilor impuse. La urma urmei, chiar dacă nu ai cipuri să le pui rachetelor, bombelor inteligente şi dronelor, poţi pune circuite electronice de dimensune normală, neminiaturizate.

Armament însă există încă din plin, nu au ajuns încă la obuzierele D-1 şi la alte arme vechi, deşi se mai văd din când în când la trupele celor două republici. Obuzierul tractat D-30, tunul-obuzier tractat D-20, tunul Rapira (tunul-lunetist, antitanc) sunt suficiente deseori ca artilerie pentru un război ca lumea, dacă ai personal priceput, logistică şi muniţie de-ajuns.

S-a văzut în război că ruşii au şi ei, ca toţi alţii, generaţii slabe, oameni de tip nou, pe care nu se poate pune nici o bază. Dar există încă şi războinici, iar ei vor face diferenţa, în pofida înverşunării ucrainene, vastei superiorităţi numerice şi armelor vestice.

Economic, Rusia poate mult mai mult, dar, pe lângă problemele de producere muniţie, a dat dovadă de naivităţi în curs de remediere, totuşi. Important e că s-a schimbat paradigma: după ce Rusia s-a cramponat, auto-iluzionându-se, de relaţii cu Vestul, în loc să le reprime cu totul, par să fi înţeles marea şansă oferită de protecţionism. Dar nici măcar nu sunt obligaţi la protecţionism, au o întreagă lume cu care să facă afaceri. Oricum, populaţia a resimţit foarte puţin sancţiunile impuse de vestici. Chiar e o tragedie să rămâi fără MacDonalds? E o binefacere, de fapt...

Ruşii şi lumea liberă de americani sunt în curs de implementare de mecanisme de plată bilaterală, în monedele naţionale, rolul (privilegiul, cum îi spun unii) dolarului fiind pe ducă.

Pe fronul informaţional, la noi propaganda ucraineană pro-NATO este deşanţată, universală, prezentă peste tot. Chiar şi la americani se mai întâlnesc voci raţionale în media alternativă, aici, deloc.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (II)

Prin Hotărârea din 14 februarie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C-554/17, în procedura Rebecka Jonsson împotriva Société du Journal L’Est Républicain, Curtea a declarat că:

„Art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia, atunci când o parte nu obţine decât parţial câştig de cauză, instanţa naţională poate dispune ca fiecare dintre părţile la procedură să suporte sarcina propriilor cheltuieli de judecată sau poate repartiza aceste cheltuieli între părţi. Într‑o asemenea ipoteză, instanţa naţională rămâne în principiu liberă să repartizeze cuantumul cheltuielilor respective, cu condiţia ca normele de procedură naţionale privind repartizarea cheltuielilor de judecată în cadrul litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă să nu fie mai puţin favorabile decât normele de procedură care reglementează situaţii similare din dreptul intern, iar cerinţele procedurale legate de repartizarea acestor cheltuieli de judecată să nu determine persoanele interesate să renunţe la utilizarea acestei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, impunând solicitantului, atunci când acesta a avut în mare parte câştig de cauză, să suporte oricum cheltuielile sale de judecată sau o parte substanţială a acestora”.

Susţinătorii lui Boc îi exagerează grav calificările

Întâmplător am dat peste profilul de Wikipedia al lui Emil Boc. Am fost surprins să vad că Boc este prezentat ca “economist”. Am verificat apoi diverse CV-uri care se găsesc pe net şi, bineînţeles, nici vorbă, Boc nu este economist.

Mai era trecut “avocat”. Din nou, o minimă verificare infirmă şi această categorisire.

Probabil i-au făcut alţii profilul de Wikipedia. Probabil are sau a avut angajaţi (direct sau prin intermedul partidului) propagandişti (lucrători de PR, copywriter-i sau cum le-o zice), dar fie sunt de slabă calitate, fie sunt de rea-credinţă. Aş merge pe prima variantă, acum sunt vremuri în care orice saltimbanc mărunt se crede ditamai enciclopedul, iar dacă-ţi poţi scrie numele probabil eşti suficient de calificat pentru a scrie texte altora...

Mai în detaliu:

1. Emil Boc nu este avocat

Conform site-ului Baroului Cluj, “Boc Emil-av.stag.” este incompatibil începând cu 1 martie 2001. Asta înseamnă că la data incompatibilităţii era avocat stagiar, calitate conservată până în prezent.

Prin urmare, ca practician al dreptului, Emil Boc a ajuns doar până la nivelul de avocat stagiar. Nici măcar nu se dădea pe atunci examen pentru dobândirea calităţii, dacă bine ţin minte. Era suficient să-ţi găseşti un “maestru”.

De exemplu, eşti lucrător în metal, dar poţi fi ucenic, calfă sau meşter. Boc a ajuns – într-ale avocaturii – doar până la nivelul unui simplu aspirant, care avea voie să deruleze un număr foarte restrâns de atribuţii. Nu şi-a dat definitivatul în avocatură şi nu a devenit avocat, ci a rămas stagiar, ceea ce este în continuare ca la data la care incompatibilitatea a survenit.

2. Emil Boc nu este economist

Economistul este absolventul unei Facultăţi de ştiinţe economice, care a urmat cursurile unei astfel de facultăţi şi a promovat examenul de licenţă. Este o poziţie de studii superioare, iar Boc nu are studii economice superioare.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (I)

Prin Hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea), pronunţată în cauza C-627/17, în procedura ZSE Energia, a.s. împotriva RG, cu participarea: ZSE Energia CZ, s. r. o., Curtea a declarat că:

„1) Art. 3 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013, trebuie interpretat în sensul că noţiunea „părţi” vizează numai reclamantul şi pârâtul din litigiul principal.
2) Art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 861/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013, trebuie interpretate în sensul că un litigiu precum litigiul principal, în care reclamantul şi pârâtul îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în acelaşi stat membru în care se află instanţa sesizată nu intră în domeniul de aplicare al acestui regulament”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XIII)

Prin Hotărârea din 7 iulie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunţată în cauza C-7/21, în procedura LKW WALTER Internationale Transportorganisation AG împotriva CB, DF, GH, Curtea a declarat că:

„Art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru de care aparţine autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat, în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la respectivul art. 8 alin. 1, în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziţie, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit”.
Prin cele trei întrebări formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 8 alin. 1 din Regulamentul nr. 1393/2007 coroborat cu art. 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru de care aparţine autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat, în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la respectivul art. 8 alin. 1, în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziţie, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit.

Unde s-au evaporat zeci de milioane din Untold SRL?

După cum am arătat într-un material precedent, Untold 2022 a fost organizat de un SRL cu doar 400 de lei cifră de afaceri în 2021 (UNTOLD PRODUCTION S.R.L. - J12/5129/2021, CUI 45114420), care există doar din 26 Octombrie 2021. Înaintea acestei schimbări (neanunţate nici de organizatori, nici de sponsorii publici: primărie, consiliu judeţean, etc., care au continuat să transfere şi înspre noul venit mari resurse publice), în toţi anii anteriori, kitsch-ul sau festivalul Untold (după gustul fiecăruia) a fost organizat de UNTOLD SRL (J12/3105/2015, CUI 35113711).

Potrivit datelor fiscului, în bilanţul pe 2021 al Untold SRL apar venituri totale de 59 milioane lei şi o pierdere de 7.034.500 lei. Anterior lucrurile stau aşa:
- În 2020 pierdere de 10.457.444 lei, cifră de afaceri 1,3 milioane;
- În 2019 profit net de 1.747.993 lei, cifră de afaceri 90 milioane;
- În 2018 profit net de 7.015.547 lei, cifră de afaceri 68 milioane;
- În 2017 profit net de 4.388.532 lei, cifră de afaceri 59 milioane;
- În 2016 profit net de 3.479.601 lei, cifră de afaceri 35 milioane.
Prin urmare, pe 2020 şi 2021 pierderile sunt 7.034.500 plus 10.457.444 egal 17.491.944 lei. Ca atare, în locul profitului annual obişnuit de circa 4 milioane de lei, în ultimii doi ani apare o pierdere de 17 milioane şi jumătate. Raportat la medie, evidenţa consemnează 25 de milioane de lei evaporaţi în doi ani. Pe ce s-au dus aceşti bani?
Situaţia este cu atât mai curioasă cu cât Untold are deplin control asupra “artiştilor”, putând fi aduşi mulţi necunoscuţi care prestează pe bani puţini sau poate chiar gratuit, pentru portofoliu, transferurile publice s-au menţinut (exemplificativ, nici până în prezent nu se ştie dacă Untold îşi plăteşte – şi în ce cuantum – utilităţile consumate, iar consumurile sunt enorme), decorurile şi recuzita se cam recirculă, practic nu văd nici o raţiune pe bune pentru astfel de pierderi.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XII)

Prin Hotărârea din 2 iunie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şaptea), pronunţată în cauza C-196/21, în procedura SR împotriva EW, cu participarea: FB, CX, IK, Curtea a declarat că:

„Art. 5 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că, atunci când o instanţă dispune transmiterea unor acte judiciare către terţi care solicită să intervină în procedură, această instanţă nu poate fi considerată „solicitant”, în sensul acestei dispoziţii”.
Prin întrebarea formulată, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 5 alin. 2 din Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că o instanţă care dispune transmiterea unor acte judiciare către terţi care au solicitat să intervină în procedură trebuie considerată „solicitant”, în sensul acestei dispoziţii.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (VIII)

Prin Hotărârea din 15 septembrie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C-18/21, în procedura Uniqa Versicherungen AG împotriva VU, Curtea a declarat că:
„Art. 16, 20 şi 26 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2421 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2015, trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării unei reglementări naţionale, adoptată cu ocazia apariţiei pandemiei de COVID-19 şi care a întrerupt timp de aproximativ cinci săptămâni termenele procedurale în materie civilă, în privinţa termenului de 30 de zile acordat la art. 16 alin. 2 din acest regulament pârâtului pentru a formula opoziţie la o somaţie europeană de plată”.
Prin întrebarea formulată, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 16, 20 şi 26 din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei reglementări naţionale, adoptată cu ocazia apariţiei pandemiei de COVID-19 şi care a întrerupt timp de aproximativ cinci săptămâni termenele procedurale în materie civilă, în privinţa termenului de 30 de zile acordat la art. 16 alin. 2 din acest regulament pârâtului pentru a formula opoziţie la o somaţie europeană de plată.

Surprinzător: Untold 2022 a fost organizat de un SRL cu doar 400 de lei cifră de afaceri în 2021

După ce ani la rând kitsch-ul sau festivalul Untold (încadrare care depinde de gusturile proprii ale fiecăruia, ale mele se cunosc) a fost organizat de UNTOLD SRL (J12/3105/2015, CUI 35113711), iată că în 2022 intră în scenă o cu totul altă entitate, o persoană juridică diferită - UNTOLD PRODUCTION S.R.L. (J12/5129/2021, CUI 45114420). Bun, sediul social se găseşte la aceeaşi adresă din Cluj-Napoca, str. G-ral Eremia Grigorescu, probabil şi asociaţii sunt cam aceeaşi (verificaţi voi), dar consecinţele juridice nu sunt deloc neglijabile.
UNTOLD PRODUCTION S.R.L. este o societate înregistrată fiscal în data de 26 Octombrie 2021, iar potrivit site-ului Ministerului Finanţelor, a înregistrat în 2021 o cifră de afaceri netă de 400 de lei, un profit de 81 lei, la un număr de zero angajaţi.
Deşi este vorba despre o societate distinctă, nouă, fără mijloace fixe la finele lui 2021, în mod misterios recuzita Untold SRL, aparatura, marca de servicii, fondul de comerţ, au fost aceleaşi. Folosinţă acestora nu poate să aibă loc în mod gratuit, fără implicaţii nedorite. Sunt gata însă să pariez că aceia din spatele acestor entităţi nici măcar nu şi-au pus problema... Asta e, vremurile sunt cele care sunt.
Cel mai curios este însă faptul că autorităţile au tăcut mâlc cu privire la substituire şi au lăsat noii veniţi în aceleaşi privilegii colosale, discriminatorii faţă de tot restul agenţilor economici care nu se pot înfrupta nici pe departe în aceleaşi condiţii facile din resursele statului.

Cică Ucraina trage în soldaţii ruşi care trag în centrala nucleară din Zaporoje pe care tot ei o deţin...

Această ştire complet falsă datează de azi şi e redactată de marea agenţie de presă Reuters. Titlul (de pe msn.com, dar disponibil ca atare pe o grămadă de alte site-uri) este “Ukraine targets Russian soldiers threatening Europe's largest nuclear power plant”, adică “Ucraina ia la ţintă soldaţii ruşi care ameninţă cea mai mare centrală nucleară din Europa”.

Bineînţeles, centrala este ocupată de ruşi din 4 martie 2022, iar începând cu 12 martie este controlată de Rosatom. Ucrainenii sunt cei care o bombardează, cu artilerie, în speranţa producerii unei catastrofe. Ruşii nu-şi pot bombarda propria centrală, din care alimentează cu curent electric populaţia din zonele cucerite din Ucraina.

Propaganda ucraineană ne-a obişnuit deja cu ridicolul său. Dar faptul că agenţii de presă gen Reuters permit să fie folosite pentru o campanie mediatică falsă, concertată, constantă, este îngrijorător.

Ucrainenii sunt specialişti în a face ceva şi a da imediat vina pe ruşi pentru propria lor faptă. Foarte recent, ei au bombardat închisoarea din Yelenovka, Republica Populară Doneţk, ca să-i ucidă pe soldaţii ucraineni din Azov, încarceraţi acolo. Au atribuit imediat ruşilor această crimă de război, acuzaţia fiind de un ridicol extrem. În acelaşi registru sunt poveştile inventate cu fantoma din Kiev, însoţită de clipuri din jocurile video, sau cu soldaţii sfidători de pe Insula Şerpilor care au murit până la unul, dar în acelaşi timp s-au şi predat şi trăiesc fară probleme în captivitatea rusească...

Se facturează către SC Untold SRL folosinţa Splaiului Independenţei?

Dintr-o verificare personală în teren, am constatat că Splaiul Independenţei (dar şi alte străzi) e utilizat complet de SC Untold SRL, între podul Napoca şi podul Garibaldi. Există şi un comunicat al primăriei în acest sens.

Întrebarea este dacă proprietarul spaţiului, Municipiul Cluj-Napoca, percepe chirie şi dacă această chirie este nediscriminatorie, adică SC Untold SRL să nu fie tratat preferenţial faţă de restul.

Articolul 7 din Codul administrativ, intitulat “Principiul egalităţii” prevede că: “Beneficiarii activităţii autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice au dreptul de a fi trataţi în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie, corelativ cu obligaţia autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a trata în mod egal pe toţi beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege”.

SC Untold SRL utilziează Splaiul Independenţei pe post de parcare, fiind ocupat cu maşini ale vânzătorilor, utilaje de construcţie, materiale de construcţie, diverse autovehicule.

Prin urmare, spaţiul fiind folosit ca parcare, se impune tarifarea acestuia ca atare. Pentru acest calcul, este utilă existenţa tarifelor de parcare pentru zone similare, respective tariful din piaţa Mihai Viteazu, aflată în proximitate, care merge până la 369 de lei jumătate de oră tariful în centru la oră de vârf, hai să zicem o medie de 300 de lei pe oră, înmulţit cu 24 de ore rezultă 7200 lei pe zi pentru 15 mp, adică 480 de lei pe metru pătrat pe zi, respectiv 100 de dolari/mp. Dacă mie sau ţie primăria ne ia 100 de dolari pentru o zi pe un metro pătrat, e obligată să aplice SC Untold SRL acelaşi tratament cu cel aplicat nouă.

SC Untold SRL foloseşte cel puţin 10 hectare de stradă, adică 100.000 de metri pătraţi, care înmulţit cu 100 de dolari pe zi, tariful primăriei pentru zona respectivă, dau o chirie datorată de 10.000.000 dolari, pe zi, înmulţit cu numărul de zile, 4, egal 40 de milioane de dolari. Dar asta e un minim, pentru că o mulţime de zile SC Untold SRL foloseşte aceleaşi străzi ante- şi post- factum (inutil să mai atrag atenţia că şi pe acele zile trebuie percepută chirie în aceleaşi condiţii) şi pentru că estimarea mea cu privire la suprafaţă e în minus, fără îndoială, deoarece mai sunt străzi şi alei ocupate şi folosite. Deci SC Untold SRL trebuie să plătească la tariful perceput de primărie TUTUROR cetăţenilor, adică de la 40 de milioane de dolari în sus; bun, poate că plăteşte, dar încă nu ştim asta, pentru că primăria nu informează cetăţenii. Se ţin la mare secret contractele de închiriere şi facturile, sunt absolut convins pentru că se percepe o bagatelă de chirie, altfel se dezvăluiau fără probleme. O altă chestiune care ar trebui cunoscută de cetăţeni este dacă se facturează şi cât consumul de utilităţi sau primăria le suportă spre paguba noastră.