vineri, 19 septembrie 2014

Legea generală de procedură care completează prevederile de contencios administrativ

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră un întreg capitolul, cel de-al II-lea - intitulat “Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ” (alcătuit din articolele 7-19 din lege) -, chestiunilor de procedură referitoare la contenciosul administrativ. Textele legale se referă atât la rezolvarea pe cale administrativă a cererilor, cât şi la calea judiciară de soluţionare, ambele aspecte fiind însă tratate eliptic, punându-se problema unei legi generale la care dispoziţiile particulare insuficiente să fie raportate.
Sub acest aspect, cele câteva prevederi cu caracter procedural administrativ se completează cu dispoziţiile procedurii dreptului de petiţionare, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, act normativ având ca obiect, printre altele, şi modul de soluţionare a acestora. Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 defineşte petiţia ca fiind cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite generic autorităţi şi instituţii publice (art. 2 din ordonanţă). Din această perspectivă, petiţia este un termen generic pentru orice cerere adresată autorităţii, inclusiv, în lipsa unor dispoziţii contrare sau completatoare, pentru cererea formulată în cadrul procedurii administrative a procedurii (plângerii) prealabile, reglementată (numai în ceea ce priveşte termenul de introducere, persoana îndrituită şi competenţa de soluţionare administrativă, nu şi pentru chestiunile de formă şi de mecanism de rezolvare) de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În privinţa dispoziţiilor de procedură judiciară, problema raportării la o lege generală este rezolvată de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că dreptul comun (procedural) este Codul de procedură civilă: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”. În acelaşi sens, Noul cod de procedură civilă prevede la art. 2 „Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă”, că dispoziţiile sale constituie procedura de drept comun în materie civilă, însă se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.