Prin
hotărârea din 9 martie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua),
pronunţată în cauza C‑484/15, în procedura
Ibrica Zulfikarpašić împotriva Slaven
Gajer, Curtea a declarat că: „1) Regulamentul
(CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie
2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele
necontestate trebuie interpretat în sensul că, în Croaţia, notarii, atunci când
acţionează în cadrul competenţelor ce le sunt conferite prin dreptul naţional
în procedurile de executare silită în temeiul unui „înscris constatator al
creanţei”, nu se încadrează în sfera noţiunii „instanţă judecătorească” în
sensul acestui regulament.
2) Regulamentul nr. 805/2004
trebuie interpretat în sensul că o ordonanţă de executare adoptată în Croaţia
de un notar în temeiul unui „înscris constatator al creanţei” şi care nu a
făcut obiectul unei contestaţii nu poate fi certificată ca titlu executoriu
european din moment ce nu priveşte o creanţă necontestată în sensul art. 3 alin.
1 din acest regulament“.
