duminică, 28 iunie 2015

Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (IX)


Pe lângă analiza factorilor economico-sociali, participanţii la piaţa valutară se folosesc de diverse metode tehnice pentru a obţine o prognoză cât mai fundamentată a cursului valutar. În esenţă, se utilizează o serie de reguli matematice şi statistice, studiindu-se evoluţia trecută a cursului valutar pentru a o modela statistic şi pentru a o extrapola în viitor în scopul aproximării evoluţiei ulterioare a acestui curs. Problema a fost că de aici până la utilizarea modelelor matematice (mult uşurată de evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei) nu doar pentru prognoză, ci chiar pentru tranzacţionare, a fost doar un pas mic, previzibil şi extrem de periculos. Prin urmare, instrumetele matematice transpuse în softuri speciale au pătruns în sfera vânzărillor şi cumpărărilor de valute de pe piaţa Forex, ajungându-se ca o mare parte a pieţei spot să fie creată, de fapt, de algoritmi de tranzacţionare rapidă („high frequency trading“ - HFT). Această metodă constă în utilizarea unei platforme automate de tranzacţionare care utilizează computere puternice pentru a opera un mare număr de ordine de vânzare şi cumpărare la viteze foarte mari – cei care îşi permit metoda sunt puţini: marile bănci, fondurile şi firmele de investiţii.

miercuri, 24 iunie 2015

Just in


Tocmai am primit Thomas Piketty, „Capitalul în secolul XXI“. Să vedem dacă e hype sau the real thing. Oarecum e în dezavantaj pentru că deja cunosc câteva review-uri care i-au găsit niște puncte slabe destul de consistente – Stiglitz printre alții (care greșește și el favorizând excesiv land-ul ca explicație principală a conservării în timp a poziției plutocrației, dar care a observat foarte pertinent niște erori la Piketty). O să revin doar cu impresia mea generală, nu intenționez să-i scriu un review. La prima vedere, nu e așa de vastă precum pare (chiar părea monumentală din fotografii), rândurile sunt spațiate larg și fontul e și el destul de mare.

Poza e de pe zf.ro.

luni, 15 iunie 2015

Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (VIII)


După cum am văzut şi din scurtul istoric expus, după cum cunoaştem din experienţa practică de zi de zi, cursul valutar reprezintă o realitate mişcătoare, un element imprevizibil cel puţin ca dimensiune concretă, dacă nu chiar şi ca tendinţă. Problema volatilităţii atrage necesitatea conexă a aproximării cursului pentru perioada previzibilă. Dacă cunoaşterea exactă nu este posibilă, de un real folos este o prognoza eficientă, care să nu se abată prea mult de la valorile efective ce le va lua viitorul curs spot (cotaţia la vedere sau cursul spot reprezintă rata de schimb prezentă dintre două monede).

duminică, 14 iunie 2015

Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (VII)


Cu toate că Statele Unite ale Americii au participat doar limitat la primul război mondial şi au avut costuri şi pagube reduse, spre deosebire de ţările europene, ele nu au fost scutite de fenomene monetare extreme în perioada interbelică. Acestea au fost asociate cu Marea criză dintre 1929-133 (terminologic, economiştii americani – zona unde criza s-a manifestat cel mai caracteristic – folosesc noţiunea de Great Depression), cea mai lungă, profundă şi larg răspândită criză din secolul al XX-lea, vizibilă încă din anul 1928 şi materializată în 29 octombrie 1929 prin prăbuşirea bursei de acţiuni.

vineri, 5 iunie 2015

Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (VI)


După cum am văzut, Uniunea monetară latină a ajuns în dificultate odată cu primul război mondial şi cheltuielile uriaşe de ducere a acestuia şi a dispărut la puţină vreme după încheierea conflagraţiei. Consecinţele în plan monetar şi economic ale primului război mondial vor marca evoluţiile de până la cel de-al doilea, previzibil după termenii în care pacea a fost încheiată. A fost prezis, bunăoară, de John Maynard Keynes în Consecinţele economice ale păcii (1919) (care i-a aproximat chiar şi debutul, după douăzeci de ani), celebrul economist (va juca un rol important în proiectarea sistemului Bretton Woods în 1944) fiind un participant la Conferinţa de pace de la Versailles ca delegat al Trezoreriei britanice (în calitate de consultant pentru guvernul britanic), unde lucra de câţiva ani şi unde-şi construise o reputaţie solidă şi de practician. Poziţia sa a fost în favoarea unor condiţii blânde pentru încheierea păcii, chiar fără reparaţii de război sau cel mult cu o limită a reparaţiilor pe care Germania să le suporte, considerând că o iertare a datoriilor de război va fi benefică Marii Britanii; milita pentru o intervenţie americană pentru restaurarea prosperităţii europene, după o schemă nu mult diferită de ceea ce va fi Planul Marshall de după cel de-al doilea război mondial.