Bineînțeles, nu
spun că este folosită la așa ceva și nici nu mă refer la UNTOLD în sine, ci la
o structură (orice structură) de acest gen (care la noi nu sunt multe, asta e
clar, de aceea analogia de nume e utilă). Vreau, deci, ca la nivel teoretic să
arăt cum se poate lua șpagă și cum se pot spăla bani utilizând o structură gen
Untold (pentru ușurința exprimării, în modelul ipotetic mă refer la această
structură închipuită ca fiind “Untold”, denumire care se va înțelege distinct și
rupt de realitate).
De asemenea, chiar dacă personal cred că Untold real e o porcărie, părerea mea personală nu are nici o legătură și nu poate să influențeze obiectivitatea inerentă unui demers abstract, rupt de personaje și situații reale.Elementele de bază:
1. Caracteristica principală a oricărui “Untold” e că implică, inerent și imanent, un mare număr de plăți externe, unele de valoare foarte mare. Toți “artiștii” străini trebuie plătiți pentru prezență, prin plăți externe.
Bineînțeles, în Untoldul real, cu care facem o paralelă pentru o lectură agreabilă pe un caz cunoscut de toți cititorii, în anul trecut imensa majoritate au fost români îndoielnici cu nume americanizate, mulți cântători pe la chefuri de orașe mici (Gherla, Deva etc.), care probabil că au prestat pe gratis. Dar orișicât, câțiva zeci de “artiști” sunt fără îndoială străini și trebuie plătiți în străinătate.
2. Artiștii încasează onorariile exclusiv în paradisuri fiscale, pe firme acolo înregistrate. Din multiple motive, cele mai evidente fiind anonimitatea deplină și fiscalitatea favorabilă.
Cum se poate lua mită
Dar în același timp, oricine, nu doar David Guetta sau Armin van Buuren, își poate face o firmă în oricare dintre paradisurile fiscale. Sau mai multe. Sau o grămadă. Totodată, le poate da niște denumiri care să sugereze domeniul artistic, cum ar fi Music Ltd. înregistrată în Insulele Cayman sau David Guetta International LLC în Liechtenstein, Londra, Isle of Man sau Andorra.
Prin urmare, dintre cele câteva sute de plăți către sute de jurisdicții off-shore cum ar fi Luxemburg, Cayman, Panama, Delaware, Gibraltar etc. se pot strecura fără nici o problemă câteva plăți care să reprezinte șpagă pentru decidenți sau alți indivizi care trebuiesc mituiți. Ar fi aproape imposibil de depistat, chiar dacă s-ar căuta cu asiduitate (iar organele de stat nu caută deloc...). Asta e, șpaga nu se mai aduce noaptea, pe câmp, cu sacoșa, ci se mișcă electronic.
Sistemul Untoldului ireal are avantajul unei anonimități cvasi-depline, nu se poate afla cine e în spatele firmelor respective decât cu mare greutate (nu de noi, nu de statul român...) sau chiar deloc. Deci, exemplificativ și ipotetic, dacă politicieni clujeni și-ar face firme off-shore, aceștia nu ar putea fi identificați, mai ales când, la rândul lor, firme off-shore pot fi asociații altor firme of-shore și se pot înființa chiar structuri care se mută automat dintr-o jurisdicție în alta (astea nu pot fi verificate nici măcar de instituțiile statelor puternice care ar mai vrea să facă câte ceva, pentru că ale statului român nu se sinchisesc niciodată).
Cum se pot spăla bani
Cel puțin în două modalități:
a) Scoaterea din țară a încasărilor reale din bilete, sponsorizări, etc. Se colectează banii și se scot ca plată fictivă pe o firmă off-shore (sau mai multe), deținută de aceiași care dețin Untoldul exemplificativ, ireal. Diferența față de dare de mită este că firmele off-shore către care se trimit banii nu sunt deținuți de vreun individ de mituit, ci de chiar cei care fac plata. Bineînțeles, se adaugă evaziune fiscală la spălarea de bani.
b) Spălare de bani “clasică”, pentru alții, se simulează încasări cu biletele (posibil și alte încasări fictive), iar apoi urmează retransmiterea către un off-shore a banilor spălați. Orice Untold, real sau ireal, deține o bază de date cu datele personale ale multor persoane, române sau străine, și poate pretinde că le-a vândut acestora bilete (se observă ușor, cel puțin din fotografii, că, de exemplu, la cel din Cluj unde se raportează 100.000 de indivizi pe zi, nu sunt nici pe departe atâția – bine, poate fi doar o exagerare de marketing...) umplând conturile cu banii de spălat, pe care apoi îi restituie curățați clienților din tot felul de traficuri, ca plată externă către off-shore.
Acuma, după ce am văzut la modul teoretic ce ușor se poate proceda la chestiuni dubioase în privința Untoldului ideatic, cred că și Untoldul concret ar trebui să fie supus unei atenții sporite, pentru că este suspectă avalanșa de gratuități publice și transfer de resurse din patrimoniul statului înspre privații de la UNTOLD, masivă și care nu poate fi pusă neapărat pe seama unei dorințe de capital politic (îndoielnic, în cel mai bun caz).
De asemenea, chiar dacă personal cred că Untold real e o porcărie, părerea mea personală nu are nici o legătură și nu poate să influențeze obiectivitatea inerentă unui demers abstract, rupt de personaje și situații reale.Elementele de bază:
1. Caracteristica principală a oricărui “Untold” e că implică, inerent și imanent, un mare număr de plăți externe, unele de valoare foarte mare. Toți “artiștii” străini trebuie plătiți pentru prezență, prin plăți externe.
Bineînțeles, în Untoldul real, cu care facem o paralelă pentru o lectură agreabilă pe un caz cunoscut de toți cititorii, în anul trecut imensa majoritate au fost români îndoielnici cu nume americanizate, mulți cântători pe la chefuri de orașe mici (Gherla, Deva etc.), care probabil că au prestat pe gratis. Dar orișicât, câțiva zeci de “artiști” sunt fără îndoială străini și trebuie plătiți în străinătate.
2. Artiștii încasează onorariile exclusiv în paradisuri fiscale, pe firme acolo înregistrate. Din multiple motive, cele mai evidente fiind anonimitatea deplină și fiscalitatea favorabilă.
Cum se poate lua mită
Dar în același timp, oricine, nu doar David Guetta sau Armin van Buuren, își poate face o firmă în oricare dintre paradisurile fiscale. Sau mai multe. Sau o grămadă. Totodată, le poate da niște denumiri care să sugereze domeniul artistic, cum ar fi Music Ltd. înregistrată în Insulele Cayman sau David Guetta International LLC în Liechtenstein, Londra, Isle of Man sau Andorra.
Prin urmare, dintre cele câteva sute de plăți către sute de jurisdicții off-shore cum ar fi Luxemburg, Cayman, Panama, Delaware, Gibraltar etc. se pot strecura fără nici o problemă câteva plăți care să reprezinte șpagă pentru decidenți sau alți indivizi care trebuiesc mituiți. Ar fi aproape imposibil de depistat, chiar dacă s-ar căuta cu asiduitate (iar organele de stat nu caută deloc...). Asta e, șpaga nu se mai aduce noaptea, pe câmp, cu sacoșa, ci se mișcă electronic.
Sistemul Untoldului ireal are avantajul unei anonimități cvasi-depline, nu se poate afla cine e în spatele firmelor respective decât cu mare greutate (nu de noi, nu de statul român...) sau chiar deloc. Deci, exemplificativ și ipotetic, dacă politicieni clujeni și-ar face firme off-shore, aceștia nu ar putea fi identificați, mai ales când, la rândul lor, firme off-shore pot fi asociații altor firme of-shore și se pot înființa chiar structuri care se mută automat dintr-o jurisdicție în alta (astea nu pot fi verificate nici măcar de instituțiile statelor puternice care ar mai vrea să facă câte ceva, pentru că ale statului român nu se sinchisesc niciodată).
Cum se pot spăla bani
Cel puțin în două modalități:
a) Scoaterea din țară a încasărilor reale din bilete, sponsorizări, etc. Se colectează banii și se scot ca plată fictivă pe o firmă off-shore (sau mai multe), deținută de aceiași care dețin Untoldul exemplificativ, ireal. Diferența față de dare de mită este că firmele off-shore către care se trimit banii nu sunt deținuți de vreun individ de mituit, ci de chiar cei care fac plata. Bineînțeles, se adaugă evaziune fiscală la spălarea de bani.
b) Spălare de bani “clasică”, pentru alții, se simulează încasări cu biletele (posibil și alte încasări fictive), iar apoi urmează retransmiterea către un off-shore a banilor spălați. Orice Untold, real sau ireal, deține o bază de date cu datele personale ale multor persoane, române sau străine, și poate pretinde că le-a vândut acestora bilete (se observă ușor, cel puțin din fotografii, că, de exemplu, la cel din Cluj unde se raportează 100.000 de indivizi pe zi, nu sunt nici pe departe atâția – bine, poate fi doar o exagerare de marketing...) umplând conturile cu banii de spălat, pe care apoi îi restituie curățați clienților din tot felul de traficuri, ca plată externă către off-shore.
Acuma, după ce am văzut la modul teoretic ce ușor se poate proceda la chestiuni dubioase în privința Untoldului ideatic, cred că și Untoldul concret ar trebui să fie supus unei atenții sporite, pentru că este suspectă avalanșa de gratuități publice și transfer de resurse din patrimoniul statului înspre privații de la UNTOLD, masivă și care nu poate fi pusă neapărat pe seama unei dorințe de capital politic (îndoielnic, în cel mai bun caz).
