duminică, 11 august 2024

Afilierea de noi membri ai unei asociaţii sau fundaţii reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut şi nu este valabilă fără încuviinţarea judecătoriei


Prin decizia nr. 19 din 13 noiembrie 2023, pronunţată în Dosar nr. 2223/1/2023 al Îanltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii şi, în consecinţă, a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 35 şi 95 din Legea nr. 69/2000, coroborate cu art. 6, 33 şi 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu art. 8 din Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 954/2000, că:

Afilierea de noi membri ai unei fundaţii sportive reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut, în sensul dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Drepturile ce rezultă din calitatea de membru sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor a modificării de statut constând în afilierea de noi membri.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Deşi decizia se referă în dispozitivul citat doar la fundaţii, din considerente rezultă cu prisosinţă că soluţia este valabilă şi în privinţa asociaţiilor.

Decizia este de o importanţă extrem de mare, mai ales într-un oraş ca acesta, în care scrupulozitatea instanţei era departe de a fi cea necesară. S-au admis modificări de acte constitutive pe simple tabele de semnături, informe şi ilizibile de multe ori, ale unor indivizi care se pretindeau membri şi pentru care nu exista nici o concordanţă cu actul constitutiv iniţial.

De la data acestei decizii, orice înscriere de membri într-o asociaţie trebuie să urmeze un curs documentar urmăribil de la constituire. Tot astfel, orice modificare în organele de conducere efectuată între timp şi neînregistrată la judecătorie este, cum spune Înalta Curte, nulă absolut.

Extrag aici – nesistematizat şi fără explicaţii – paragrafe a căror lectură demonstrează ceea ce Înalta Curte a decis, cu caracter obligatoriu. Lectura lor este suficientă pentru înţelegerea problematicii, decizia făcând inexistente toate modificările pe hârtie, interne, neînregistrate, ale asociaţiilor şi fundaţiilor.

Deci:

Se poate constata că, printr-o reglementare esenţialmente similară, atât în cazul asociaţiilor, cât şi în cel al federaţiilor, dobândirea personalităţii juridice este imperativ condiţionată de înscrierea acestora în registrul anume destinat.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 276/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 (5 decembrie 2020), art. 6 alin. (2) a căpătat următorul conţinut: Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

Analiza dispoziţiilor citate trimite la concluzia că legiuitorul a stabilit şi impus, în mod expres, ca actul constitutiv, respectiv statutul asociaţiilor (şi, în mod analog, cel al federaţiilor) să conţină elementele enumerate, pe care le-a considerat ca fiind de o ridicată însemnătate, legea precizând, totodată, că nerespectarea acestor cerinţe este sancţionată cu nulitatea absolută.

Deoarece, aşa cum s-a arătat deja prin cele ce preced, dobândirea personalităţii juridice este condiţionată de înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Potrivit art. 7 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ, cererea de înscriere se adresează instanţei judecătoreşti şi trebuie să fie însoţită inclusiv de „copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actelor doveditoare ale identităţii membrilor asociaţi”.

Corelativ, art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că „. . . judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea cererii şi a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2) şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor”.

Când, însă, cerinţele legale pentru constituirea asociaţiei nu sunt îndeplinite, iar înlăturarea neregularităţilor nu s-a făcut în termenul fixat de judecător, cererea de înscriere va fi respinsă, în acest sens fiind prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Cele de mai sus trimit la concluzia că legiuitorul acordă o atenţie deosebită elementelor de conţinut ale statutului şi, în genere, respectării tuturor cerinţelor legale privitoare la valabila constituire a unei asociaţii sau fundaţii, instituind o procedură judiciară, cu caracter necontencios, de verificare şi regularizare. Impunerea prin lege a unei asemenea proceduri, aflată sub controlul şi decizia unui judecător, iar nu a unei simple proceduri administrative nonjudiciare este, prin ea însăşi, îndeajuns de sugestivă cu privire la intenţia legiuitorului şi la însemnătatea acordată de acesta aspectelor privitoare la înfiinţarea unei asociaţii sau, în acelaşi spirit, a unei fundaţii sau federaţii.

În ceea ce priveşte modificarea actului constitutiv sau a statutului unei asociaţii (mutatis mutandis, şi al unei federaţii), art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că aceasta „se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12”.

Corelativ, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede, în prima lui teză, că „Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de hotărârea adunării generale, iar, în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director”.

Astfel cum se poate observa, legiuitorul impune pentru modificarea statutului asociaţiei (şi, în mod analog, şi a celui al federaţiei) o procedură care, în elementele ei fundamentale, este similară celei stabilite pentru situaţia în care se înfiinţează o astfel de persoană juridică. Similaritatea procedurii vizează nu doar, în plan substanţial, actele juridice care trebuie încheiate şi/sau depuse, ci şi procedura propriu-zisă de înregistrare, verificare şi soluţionare a cererii de modificare a statutului. Prin urmare, se poate afirma că impunerea, pentru modificarea statutului, a unei proceduri de aceeaşi natură, având aceleaşi caracteristici şi supusă aceloraşi exigenţe, devoalează şi evocă intenţia legiuitorului de a pretinde aceeaşi rigoare, inclusiv atunci când ceea ce se solicită este modificarea statutului.

Totodată, trebuie avut în vedere că, atunci când se referă la „modificarea statutului asociaţiei”, precum şi la aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12, art. 33 al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 nu face nicio distincţie sau nuanţare, ceea ce înseamnă că, în aplicarea regulii de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate face, modificarea oricăruia dintre elementele obligatorii de conţinut ale statutului trebuind să urmeze, în mod unitar şi cu o egală fidelitate, aceleaşi reguli şi să se supună aceloraşi exigenţe.

Dacă legiuitorul ar fi avut în intenţie ca, în cazul modificării anumitor elemente de conţinut ale statutului, să simplifice procedurile ori, în genere, condiţiile cerute pentru valabila efectuare a acestor modificări, ar fi stabilit, prin norme speciale şi derogatorii, care sunt situaţiile în care modificarea statutului poate fi realizată în alte condiţii, după cum ar fi prevăzut şi procedura de urmat în aceste situaţii.

Întrucât, de lege lata, asemenea norme cu caracter derogatoriu lipsesc, interpretarea nu doar literală, ci şi sistematică a legii trimite la concluzia că orice modificare a unui element de conţinut al statutului dintre acelea prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 trebuie să respecte condiţiile şi procedurile stabilite pentru înfiinţarea asociaţiei (federaţiei) şi dobândirea de către aceasta a personalităţii juridice.

Curtea s-a referit la art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, care, privitor la organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, stabilesc, la alin. (1), că „Oricine se consideră prejudiciat printr-o înscriere făcută în registrul special are dreptul să ceară radierea ei”. Or, caracterul efectiv al acestui drept recunoscut persoanelor care se consideră prejudiciate printr-o înscriere făcută în registrul special nu s-ar putea obţine decât sub condiţia ca registrul special să reflecte exact, complet şi actual orice modificare a elementelor esenţiale de conţinut ale statutului, astfel cum acestea se găsesc menţionate, sub sancţiunea nulităţii, în cuprinsul art. 6 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

În consecinţă, ţinând seama de toate cele arătate în precedent, rezultă că inclusiv modificările intervenite cu privire la membrii asociaţiei sau federaţiei (precum, spre exemplu, afilierea de noi membri) trebuie să se supună regulilor de drept comun pe care Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 le instituie, câtă vreme lipseşte, cu privire la acest tip de situaţie juridică, o normă legală care, cu caracter derogatoriu, să stabilească alte reguli.

Indicarea membrilor asociaţi şi a datelor de identificare a acestora, care îngăduie cunoaşterea membrilor asociaţi, reprezintă un element dintre cele mai importante ale statutului, fiind, după cum s-a arătat deja, prevăzut sub sancţiunea nulităţii de art. 6 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Astfel fiind, orice modificare survenită cu privire la membrii asociaţiei, precum afilierea de noi membri, are semnificaţia şi valenţele juridice ale unei modificări a statutului care, de lege lata, se supune regulilor prevăzute pentru intervenirea oricărei alte modificări a elementelor de conţinut ale statutului la care se referă art. 6 alin. (2).

Interpretarea enunţată nu este câtuşi de puţin infirmată de faptul că, potrivit art. 80 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, dispoziţiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului civil, iar art. 20 alin. (1) din Codul civil prevede că „Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează constituirea sau efectele lor juridice”.

Dispoziţiile Codului civil au caracter general, ele acţionând ca normă de drept comun ce are vocaţia de a guverna toate situaţiile în care prin legi (norme) speciale nu s-ar stabili altfel. Or, în cazul asociaţiilor, fundaţiilor sau al federaţiilor, inclusiv în cazul federaţiilor sportive, dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, ca act normativ anume dedicat acestor subiecte de drept, au, în raport cu dispoziţiile Codului civil, natura unor norme speciale care, în mod specific şi cu luarea în considerare a particularităţilor acestor categorii de persoane juridice şi a implicaţiilor, inclusiv sociale, ale activităţii lor, impun un alt regim de publicitate decât cel prevăzut, cu caracter general, de Codul civil.

Din toate cele de mai sus rezultă că dobândirea calităţii de membru al unei federaţii sportive şi, prin consecinţă, a drepturilor ce rezultă din calitatea de membru (precum, spre exemplu, dreptul de a fi convocat şi de a vota în adunarea generală) nu se realizează de la momentul adoptării de către federaţie a hotărârii de afiliere, ci de la data înscrierii modificării actului constitutiv, respectiv a statutului în Registrul federaţiilor aflate la grefa tribunalului prevăzut de art. 35 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, fiind necesară, în mod corespunzător, parcurgerea procedurii prevăzute de art. 8-12 din acest act normativ.