Aceleasi teme

Senatul a dezbătut azi, într-o sesiune extraordinară, cererile de avizare a începerii urmăririi penale în cazurile Paul Păcuraru şi Codruţ Şereş. Nu este nici un triumf al democratiei, nici o dovada de maturitate a vreunei institutii, ci doar un mare fas. Dosarele sunt subtiri de tot si pe alocuri ridicole. Nu cred ca vreunul dintre ei va fi trimis in judecata. Din fericire, cei din DNA vor invata ca politica nu e buna, nici la televizor, din pacate ei servesc pe tava argumente care ii vor decredibiliza in curand. Si poate cineva din Comisia europeana isi va da seama ca nu e bine sa lase alte persoane sa scrie pasaje din raport.

Pe celalalt plan urmarit, tot azi Rusia a recunoscut independenta Abkhaziei si Osetiei de Sud, indreptand o nedreptate istorica, generata de un criminal in masa numit Stalin.

Foiletonul lui Danilet si razboiul din Caucaz (IV)

Asadar, fie printr-o analiza exhaustiva, fie printr-o observatie atenta, concluzia e ca schimbarea lui Morar nu are o baza factuala. Bun, nu prea e nevoie de una, deoarece atributia propunerii este una absolut discretionara. Admitand acest lucru, trebuie sa admitem ca si cea a refuzului propunerii este tot discretionara, astfel incat presedintele Basescu poate sa o exercite liber. Are si argumente, de care nu are insa neaparata nevoie decat din punct de vedere politic: multiplele delegari in posturi decorative ale doamnei Serbanescu, suspecta detasare ca si consilier a lui Predoiu cu putin timp inainte de emiterea propunerii, multiplele afinitati ale procuroarei candidate cu scolile din mediul de informatii (favoritul meu, cred insa ca Basescu il va ocoli (sic!)).
Care ar fi o solutie ingenioasa pentru asigurarea unei continuitati utile la sefia DNA? Am mai spus-o, delegarea lui Morar este o solutie potrivita pentru gherila in care ne gasim, aceasta putand merge de lege lata chiar pana la 30 iunie 2009, data dupa care se pot gasi ocazii mai propice.

Foiletonul lui Danilet si razboiul din Caucaz (III)

Strict legat de mandatul lui Daniel Morar, se pare ca Basescu (care o tot tine intr-o negociere) l-ar fi sacrificat in schimbul ridicarii imunitatii lui Nastase. Din fericire, trocul nu a mai avut loc. Din pacate, UNJR a anuntat sus si tare ca va ataca votul parlamentar in contencios, imposibilitate obiectiva, se opune legea, orice incercare de eludare a textelor clare instigand la activism judiciar, pe care-l resping categoric, mai ales in conditiile actuale. Asa ca sunt oarecum ingaduitor fata de un parlament care a exercitat o atributie legala, in limitele pe care activismul judiciar al ICCJ sectia penala si CC le-a impus lor.
De ce e atat de periculos activismul judiciar? Pentru ca porneste de la premisa judecatorului elita, creme de la creme, luminat si binevoitor. Mie mi se pare ca din contra, ar trebui sa avem o suspiciune in avans fata de persoane carora li s-a dat puterea de a spune dreptul, plus o suspiciune concreta generata de starea de anomie pe care o traverseaza (perpetuizeaza?) Romania si sa nu-i lasam sa se abata de la framework, sistemul legal.
In cartea despre o noua paradigma a pietelor financiare Soros spune exact asta, e absolut un tip genial si ar fi fost si fara victoria covarsitoare impotriva lirei sterline din 1992, inca neegalata. Spune ca planul realitatii si cel al gandirii ca regula se afla in contradictie, pe cand noi luam de buna regula echilibrului. Sesizarea contradictiei este baza teoriei reflexivitatii pe care a inventat-o (descoperit- o?). Sa zici ca dai in judecata pe contencios parlamentul inseamna sa iti asumi o contribuitie la starea de anomie si sa recunosti indirect dreptul celorlalti de a fi abuzivi la randul lor.
Noua paradigma pe care o propun: sa pretindem judecatorilor sa arbitreze numai dupa reguli; sa pretindem tuturor puterilor care gestioneaza administrativ actul de justitie sa joace numai dupa reguli; daca regulile sunt proaste sa facem lobby pentru schimbarea lor, e singurul activism care nu e periculos pentru judecatori.
Care e exemplul tipic al falimentarului activism judiciar romanesc? Decizia RIL de 50 la suta: e data de cei mai buni judecatori (pe hartie, in planul gandirii deci) care si-au creat lege de la sine, motivand-o in contra unui text expres - a realitatii - (sa ne intelegem, am si eu sentinta de spor, ca nu am lasat planul gandirii sa o ia inaintea realitatii).

Foiletonul lui Danilet si razboiul din Caucaz (II)

Bref, presedintele georgian Saakashvili, intr-o fotografie sugestiva, a copt o agresiune impotriva “regiunii separatiste” Osetia de sud (probabil pentru a-si intari pozitia subrezita de revolta populara de anul trecut si de acuzatiile de fraudare a alegerilor, insa mobilul poate la fel de bine sa nu existe, se va vedea din evenimente de ce).
Georgienii si-au ales timpul potrivit, dupa care au trecut la atac, in stil caucazian, bineinteles, prefacandu-se ca vor pace in tot timpul in care planuiau o ofensiva pe furis. Imediat ce au semnat un acord ce acorda Osetiei de sud autonomie, au si atacat. Asa cum precizeaza The Independent, studiile la Harvard nu sunt o garantie pentru sanatate psihica, iar Saakashvili are o singura aparare impotriva acuzatiilor penale: sa pledeze lipsa de discernamant.
Bun, omul incepe sa se si laude ca ce destept moment ("briliant") - deschiderea jocurilor olimpice - a ales el "to attack a small country". Osetia de sud are sub 70.000 de locuitori, nu are armata ci doar garzi patriotice, iar ca o consecinta atacul a fost purtat impotriva populatiei civile si a peacekeeper-ilor rusi.
Bineinteles, asaltul contra civililor nu este o noutate istorica pentru gruzini. Un alt masacru a avut loc in anii 1920, cand Georgia a fost scurt timp independenta, suficient pentru a extermina 8 la suta din oseti. Tot asa, cand mongolii condusi de Hulagu au ras Bagdadul in 1258, cei mai inversunati killeri de civili au fost georgienii de sub comanda acestuia, care si-au tocit armele in locuitorii orasului deja cucerit.
Ca sa fim bine intelesi, Osetia nu a ajuns georgiana prin fapte de arme, de bunavoie sau in vreun mod licit, ci printr-un pur diktat, cel al gruzinului Stalin, si el, bineinteles, cu apetit de crime in masa. Istoricii denumesc stilul de manevra politica lui Stalin de divide et impera, o justificare mult prea pretentioasa (si falsa, dezbini pe oseti, o mana de oameni, ca sa-i conduci?) pentru firea lui Stalin de gruzin din Gori inclinat spre a-si favoriza tinutul natal, impotriva vecinilor de la cativa kilometri pe care nu i-a inghitit probabil niciodata, si a rivalilor locali, armenii, care au patit acelasi lucru cu Karabahk, atribuit Azerbaijanului. Pe scurt, Stalin a tras o linie pe Osetia, dand nordul rusilor si sudul georgienilor, pentru ca asa a vrut el.
Retinem, asadar, din acest eveniment recent, ca lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi si ca o tona de propaganda nu poate masca un pretext ridicol (la aceasta concluzie a ajuns si Danilet, care insa si-a luat sarcina demistificarii emisiilor mediatice ale lui Predoiu la nivel de kilogram sau si mai in amanunt).

Foiletonul lui Danilet si razboiul din Caucaz (I)

Colegul Cristi Danilet a scris de curand un foileton de sapte episoade pe blogul personal despre eludarea propunerii prelungirii mandatului lui Morar de catre actualul ministru al jusitiei, Predoiu. Sapte episoade au fost necesare pentru a urmari de-a fir a par declaratiile lui Predoiu pe marginea numirii, concluzia trasa din analiza complicata si detaliata a verbului, atitudinii si timing-ului ministrului.
Bun, concluzia e justa, s-a aruncat praf in ochi ca pretext pentru o alta nominalizare si refuzul de a continua cu Morar nu are neaparat o fundamentare factuala, cel putin nu aceea pe care ministrul s-a chinuit sa o prezinte in extenso.
Totusi, cred ca Danilet ar putea sa-si supravegheze mai atent reflexele laborioase (cred ca a lucrat vreo trei zile si trei nopti pe nemancate etc., ca in povesti), demers care l-ar fi facut probabil sa observe ca ajunge o privire la serii de evenimente similare pentru a trage un argument de analogie, cu acelasi grad de succes.
Bineinteles, trebuie ca evenimentele sa fie din spatial romanesc, atat de particular, sau din next of kin-ul sau, regiunea caucaziana. Prin urmare, recentele evenimente din Caucaz, atent observate, pot sugera niste legitati atemporale si universale, cel putin pentru zone inrudite.

Dom'le, imi place omul asta

Motto: "Voi demonstra faptul ca sistemul financiar global a fost construit pe baza unor premise false. Aceasta afirmatie ar fi socanta, daca nu ar exista afirmatia, si mai socanta, potrivit careia conceptiile gresite caracterizeaza nu numai pietele financiare, ci si toate constructele umane". G. Soros, Noua paradigma a pietelor financiare
Pentru ca votul deputatilor de astazi pare sa fi rezolvat chestiunea mandatului lui Morar (care o va tine in delegari cel putin pana dupa alegeri; Base era gata sa negocieze (!!!), iarasi, si l-ar fi sacrificat pe un vot pozitiv - bine ca n-a iesit), e loc pentru o marturisire personala. Bun, trebuie o mica paranteza, in ton cu motto-ul, cica UNJR ar intentiona sa atace in contencios votul parlamentar (?!). Informatia, combinata cu stilul comunicatului, cuprinzand apeluri patetice la preeminenta "Puterii Judecatoresti" (de cand, stimati confrati de breasla? asta e, nu suntem unica putere in stat si nici macar aia mai mare), plus contextul international plin de chestii caucaziene (komunikatul e cam in acelasi ton), creeaza cadrul propice pentru a evoca, antitetic, un om concret (si de calitate, as adauga).

Imi place Sarkozi, punct. Unu: are gusturi bune la femei, vezi aici. Doi: a reusit sa negocieze cu un presedinte rus si cu un idiot caucazian ceva ce amandoi au acceptat.

Si a reusit sa faca asta fara sa dea drumul la limbaj de lemn sau fraze sforaite si fara sa puna in discutie chestiunea statutului Osetiei (asupra razboiului in cauza vom reveni cu o privire dintr-o perspectiva mai putin conventionala, in termeni de mari agentii de presa). Si mai important, fara sa se lase angrenat in betia iluzorie a dezacordului dintre realitate si discurs.

Disputa asupra sefiei DNA

Hotnews: "Sub presiunea PSD, PNL, PC si PRM, ministrul Justitiei l-a trecut pe linie moarta pe Daniel Morar, propunind-o ca sef al DNA pe Monica Serbanescu, fosta consiliera a lui Ilie Botos, apropiata a Rodicai Stanoiu, actualmente consiliera a lui Catalin Predoiu. In replica, procurorul general, Laura Codruta Kovesi, l-a numit deja cu delegare pentru 90 de zile pe Daniel Morar. Surse din Ministerul Justitiei au declarat pentru HotNews.ro ca formula delegarii a fost discutata de presedintele Basescu cu Morar, Kovesi si Predoiu, care astfel da satisfactie si sefilor sai liberali. Presedintele Basescu a anuntat deja ca nu va semna o alta nominalizare decit cea a lui Morar. Ce urmeaza?"

Acestea sunt faptele, citatul ne scuteste de o prezentare inutila, toti le cunosc acum.

Cateva sunt observatiile care se pot face:

- chestiunea cu pozitia procuroarei propuse in sistem pare corecta dupa o scurta documentare Google;

- nu cred ca activitatea sa anterioara ar recomanda-o: multe pozitii de consilier (sa ne intelegem din capul locului, mi se pare ca in Romania asta nu e mai mult decat o sueta si purtat hartii dintr-un birou in altul - accept exemple contrare, if any), ceva activitate pe judiciar. Nici macar ca profan nu sunt impresionat. Sefia DNA e chestie de urmarire penala, la greu. Daca tot vor sa-i dea o functie, merge mai mult cea de procuror general, disponibila in curand;

- feeling: pare din gasca celor care au fost anchetati pentru fraudarea examenului de functii de conducere din toamna 2007;

- Predoiu a anuntat ca ii va propune lui Morar fie functia de inalt reprezentant al Ministerului Justitiei din Romania la Bruxelles pe probleme speciale de mecanism de cooperare si verificare, reforma justitiei si lupta anticoruptie, fie cea de adjunct al procurorului sef al DNA. Daca accepta functia de inalt reprezentant inabusa singur eventualele critici care ar viza schimbarea sa, isi pierde aura de luptator anticoruptie pentru o paturica de functionar arivist. Functia de adjunct produce aceleasi dileme, cu unele aspecte pozitive;

- situatia va duce la o multime de negocieri tipic romanesti, din care o sa rezulte mai multe lucruri: cat de impartita este in realitate clasa politica, cat de multa putere are basescu, cat de mult e dispus sa cedeze.

The Economist despre Daniel Morar

Un nou articol aparut in The Economist vorbeste despre prelungirea mandatului procurorului sef al DNA, Daniel Morar.

Pe scurt, The Economist pune in balanta mai multe argumente, sub forma de pros and cons:

- situatia din occident nu este mai buna decat in Romania iar criticile aduse de oficialii din aceste tari sunt ipocrite. Spre deosebire de Italia si Germania, Romania nu-si poate permite o guvernare proasta.

- Morar nu ar fi adus vreo schimbare, iar coruptia este la fel de grava cum a fost mereu. The Economist, care considera ca exista un sambure de adevar in afirmatie, precizeaza insa ca lupta impotriva acestui fenomen nu este, pana la urma, treaba procurorilor aflati sub subordinea lui Morar, care trebuie sa lupte cu marea coruptie.

- povestea reala este cea a unei lupte intre clanurile politice, dintre care una foloseste "chestiunea anti-coruptie" pentru a o ataca pe cealalta. "Aceasta nu inseamana insa ca lupta anti-coruptie este o prefactorie", apreciaza The Economist.

- lupta impotriva coruptiei ar fi exagerata, caci majoritatea romanilor nu plateste spagi. The Economist precizeaza ca investitori straini se plang din cauza coruptiei, dar ofera si exemplul sistemului de educatie, macinat de flagelul coruptiei.

- problema nu este o chestiune de morala, ci doar un simptom al unei proaste guvernari. Acesta nu este insa un motiv pentru a lasa lucrurile aşa cum sunt.

The Economist este plin de bune intentii si bine informat, insa nu surprinde adevaratul aspect al incercarii de debarcare a lui Morar. De multa vreme coruptia in Romania nu mai este o chestiune de spaga si de prestatii valorice: este aproape exclusiv o chestiune de influenta si control.

De aceea avem un sistem de justitie de telefon. Coruptia in sistemul judiciar este una de mod de comportament: trebuie sa stii ce sa faci ca sa fi ajutat in cariera, trebuie sa stii de cine sa nu te legi ca sa iti fie bine in cariera, trebuie sa stii ca ignorarea flagranta si constanta a legii de catre decidenti nu este o infractiune grava, in folos personal, ci o superioara apreciere a binelui patriei, mult peste ceea ce stiu o mana de analfabeti ajunsi in Parlament. Noi suntem mari judecatori, stim mai bine decat aia care-s ingineri, contabili, bagatori de seama etc.

De aceea exista un curent anti-Morar: nu stie sa fie obedient, nu stie fata de cine sa fie obedient, nu stie sa serveasca "patria". Omul este integru, nu se amesteca in dosarele altora, este bun profesionist. Crime capitale.

Despre ingerinţe în activitatea DNA

Înverşunarea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii împotriva procurorului şef al DNA surprinde atât prin vehemenţă, cât şi prin discordanţă. Reamintim, preşedintele CSM, Lidia Barbulescu, a afirmat, de curând, într-un interviu acordat RFI, că decizia de neîncepere a urmăririi penale dată recent de DNA în dosarul privatizărilor (Sereş-Nagy) este de natură a decredibiliza actul de justiţie, iar justiţia nu merită acest lucru. D-na Bărbulescu a considerat că percepţia despre justiţie (se subînţelege, una peiorativă) este „din cauza acestor mari dosare cu privire la care se face atâta mediatizare şi până la urmă ajungem să constatăm că fapta nu există, ceea ce mi se pare destul de grav”, sugerând, în acelaşi timp şi context, că profesionalismul procurorilor părea mai ridicat în urmă cu zece ani, pentru că atunci aceştia foloseau mai multe probe, nu numai interceptări.
Sub aspectul vehemenţei, afirmaţiile au fost considerate suficient de dure de către destinatari încât să justifice formularea unei cereri de apărare a independenţei din partea procurorului şef al DNA (împreună cu procurorul Codruţ Olaru, şeful DIICOT), procurorii considerând că afirmaţiile şefului CSM ar fi avut „un caracter denigrator, tendenţios, grav şi calomniator”. Ca o mică paranteză tehnică, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, CSM are obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. Starea de fapt descrisă se pliază, neîndoios, pe tiparul configurat de acest articol, rămâne de văzut cum va aprecia CSM latura subiectivă (personal, consider că nivelul de la care s-au făcut afirmaţiile le face cu atât mai susceptibile de a fi privite cu mari rezerve – a se vedea, în acest sens, CEDO, Sovtransavto împotriva Ucrainei, 2002).
Sub aspectul discordanţei, este poziţia preşedintelui CSM vine într-un context în care aprecierile la adresa activităţii DNA sunt covârşitor favorabile, recentul Raport de ţară al comisiei scoţând în evidenţă aspecte extrem de pozitive la adresa instituţiei, iar prestigiosul The Economist consacrând articole laudative în trei numere în ultima lună. Aprecierile sunt concordante cu reputaţia pe care Morar şi-a consolidat-o în timp, ajungând să fie perceput ca un simbol al independenţei procurorului, rara avis într-un sistem mult prea tributar conceptelor de ai noştri, telefon şi sertar.
Ce se poate ascunde aşadar în spatele acestei campanii, mai mult sau mai puţin personale? Bun, nu putem decât să speculăm, însă demersul s-ar putea să nu fie prea hazardat, iar precizia sa nu prea laxă. În conformitate cu art. 13 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, sunt de competenţa DNA infracţiunile comise de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, dacă CSM pătrează pârghii de control (printre care şi avizul pentru numirea şefului structurii) asupra DNA, ingerinţele pot veni pe multiple planuri, iar existenţa unui precedent nu poate decât să le încurajeze. Se ajunge astfel la situaţia în care nici un procuror să nu poată ancheta independent un membru CSM (situaţia este similară şi în materie civilă – nu există nici o instanţă independentă obiectiv faţă de CSM, toţi judecătorii fiindu-le subordonaţi de lege lata în privinţa carierei).
Pusă în acest context, prelungirea mandatului procurorului şef al DNA este o necesitate pentru întregul sistem judiciar.