Săptămâna care a trecut s-au înregistrat mai multe
evenimente economice de primă importanţă şi de amplă magnitudine. O împrejurare
mai puţin mediatizată şi cunoscută, Baltic Dry Index, indicele care măsoară
nivelul navlului pentru vasele care transportă bunuri sau materii prime
industriale – ce e drept, destul de volatil în timp -, a căzut săptămâna
aceasta până la minimul său istoric pe fondul reducerii cererii celui mai mare
importator de materii prime, China, şi al unei supraoferte consistente de tonaj
deadweight. În acelaşi timp, preţurile
bunurilor manufacturate, socotit la poarta fabricilor chineze (EXW), se găseşte
cel mai jos în raport de ultimii 4 ani, tot ca o expresie a lipsei cererii, de
data aceasta pentru produsele manufacturate. Cu toate că există o inflaţie de
ansamblu moderată în China, preţurile de producător se găsesc, totuşi, în
deflaţie. Sub semnul întrebării stă însăşi faptul dacă China
poate obţine creşteri economice cât de cât similare cu cele din ultimii ani şi
dacă tranziţia de la investiţii şi producţie spre consum şi servicii va avea
loc în timp util şi cu efecte pozitive.
Prin urmare, furnizorul mondial de produse industriale
se găseşte într-un impas periculos, iar orice problemă a marii forţe din
economia globală (China este a doua cea mai mare economie a lumii, al doilea
cel mai mare importator de bunuri şi servicii şi cel mai mare cumpărător de
materii prime) afectează inevitabil economiile restului lumii.
La rândul lor, preţurile materiilor prime au
scăzut simţitor, inclusiv cel al petrolului (mai mic cu aproximativ jumătate
faţă de mijlocul lui iunie anul trecut), din raţiuni care nu ţin neapărat numai
de China, ci şi de o ofertă excedentară existentă. Ieftinirea petrolului indică
în acelaşi timp şi o scădere a cererii de bunuri şi servicii a populaţiei, a
consumului aşadar. China este un cumpărător atât de important încât încetinirea
activităţii sale loveşte puternic şi în furnizorii de materii prime industriale
cum sunt cuprul, aluminiul etc.
Acţiunile de pe pieţele chineze de capital au
pierdut mai mult de 7%, până ce tranzacţionarea a fost oprită, ia scăderea a
fost propagată şi pe alte pieţe, astfel încât la nivel global acţiunile au
pierdut, potrivit unei estimări, circa 6,2% în săptămână (adică peste trei
trilioane de dolari).
În acelaşi timp, S&P 500 a cunoscut cele mai
proaste 5 zile de deschidere a anului nou din istoria sa, iar Dow Jones a
înregistrat cel mai slab debut de an din 1897 încoace, totul pe fondul unei mari
volatilităţi (exemplificativ, Nikkei Stock Average Volatility Index a crescut
cu 43% în 2016).
Scăderile s-au repercutat pe alocuri şi în plan
valutar, pe lângă yuan-ul care se găseşte la nivelul cel mai de jos din ultimii
5 ani, deprecieri semnificative înregistrând şi lira sterlină (cel mai scăzut
prag faţă de dolar din ultimii 5 ani, în scădere moderată şi în raport cu
euro), pe fondul unei rate de creştere în domeniul industrial şi al serviciilor
sub aşteptări. Dolarul (deşi problemele bursiere ale SUA sunt similare celor
chineze) şi euro au fost mai puţin afectate, însă scăderi semnificative au
cunoscut şi economii emergente importante, gen Brazilia, Africa de Sud, Turcia.
Problema de bază este că, de fapt, lumea nu a ieşit efectiv din criza globală declanşată de pieţele creditelor subprime în America de acum câţiva ani, care a fost doar rostogolită şi reportată prin infuzii masive de lichidităţi de către băncile centrale şi alţi stimuli, aproape peste tot în lume, măsură artificială care acum a fost oprită pe alocuri (SUA, China) fie pentru că nu mai dă rezultate, fie din alte raţiuni. În orice caz, petrolul la un nivel puţin peste 33 de dolari barilul indică un scenariu clasic de supraproducţie şi subconsum. În aceste condiţii, faptul că Banca Mondială a revăzut previziunile sale pentru creşterea globală în 2016 de la 3,3% la jumătatea anului trecut la 2,9% acum, nu poate fi privit decât ca o poziţie încă de un optimism exagerat.
Problema de bază este că, de fapt, lumea nu a ieşit efectiv din criza globală declanşată de pieţele creditelor subprime în America de acum câţiva ani, care a fost doar rostogolită şi reportată prin infuzii masive de lichidităţi de către băncile centrale şi alţi stimuli, aproape peste tot în lume, măsură artificială care acum a fost oprită pe alocuri (SUA, China) fie pentru că nu mai dă rezultate, fie din alte raţiuni. În orice caz, petrolul la un nivel puţin peste 33 de dolari barilul indică un scenariu clasic de supraproducţie şi subconsum. În aceste condiţii, faptul că Banca Mondială a revăzut previziunile sale pentru creşterea globală în 2016 de la 3,3% la jumătatea anului trecut la 2,9% acum, nu poate fi privit decât ca o poziţie încă de un optimism exagerat.
Sursa foto: silverdoctors.com
