Mă refer aici la Hotărârea Curţii
de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 3 septembrie 2015
pronunţată în cauza (C‑463/14) Asparuhovo Lake Investment Company OOD împotriva
Direktor na Direktsia „Obzhalvane i
danachno‑osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na
Natsionalnata agentsia za prihodite, având ca obiect trimitere preliminară, în care Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) a declarat că:
1) Articolul 24 alineatul (1) din Directiva
2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei
pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că noţiunea „prestare de
servicii” cuprinde contractele de abonament privind prestarea de servicii de
consultanţă unei întreprinderi, în special de natură juridică, comercială şi
financiară, în cadrul cărora prestatorul s‑a pus la dispoziţia beneficiarului
pe durata contractului.
2) În ceea ce priveşte contractele de
abonament privind prestarea de servicii de consultanţă precum cele în discuţie
în litigiul principal, articolul 62 alineatul (2), articolul 63 şi articolul 64
alineatul (1) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că faptul
generator al taxei şi exigibilitatea acesteia intervin la expirarea perioadei
pentru care s‑a convenit plata, fără să prezinte importanţă dacă beneficiarul a
apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului.
