Jurisprudență CJUE recentă în materie de obținere de probe în Uniune (VII)

Prin Hotărârea din 16 mai 2024 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunțată în cauza C-222/23, în procedura “Toplofikatsia Sofia” EAD, Curtea a declarat că:

“1) Art. 62 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia se consideră că resortisanții unui stat membru care locuiesc în alt stat membru au domiciliul la o adresă care rămâne înregistrată întotdeauna în primul stat membru.
2) Art. 4 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretate în sensul că se opun ca o reglementare națională, astfel cum a fost interpretată de jurisprudența națională, să confere unei instanțe dintr-un stat membru competența de a emite o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că avea domiciliul, la data formulării cererii de somație de plată, pe teritoriul unui alt stat membru, în alte situații decât cele prevăzute în secțiunile 2-7 din capitolul II din acest regulament.
3) Art. 7 din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o instanță dintr-un stat membru, competentă să emită o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, să se adreseze autorităților competente și să utilizeze mijloacele puse la dispoziție de acest alt stat membru pentru a identifica adresa respectivului debitor în vederea notificării sau a comunicării acestei somații de plată”.

Afilierea de noi membri ai unei asociaţii sau fundaţii reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut şi nu este valabilă fără încuviinţarea judecătoriei

Prin decizia nr. 19 din 13 noiembrie 2023, pronunţată în Dosar nr. 2223/1/2023 al Îanltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii şi, în consecinţă, a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 35 şi 95 din Legea nr. 69/2000, coroborate cu art. 6, 33 şi 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu art. 8 din Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 954/2000, că:

„Afilierea de noi membri ai unei fundaţii sportive reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut, în sensul dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Drepturile ce rezultă din calitatea de membru sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor a modificării de statut constând în afilierea de noi membri.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Deşi decizia se referă în dispozitivul citat doar la fundaţii, din considerente rezultă cu prisosinţă că soluţia este valabilă şi în privinţa asociaţiilor.

Decizia este de o importanţă extrem de mare, mai ales într-un oraş ca acesta, în care scrupulozitatea instanţei era departe de a fi cea necesară. S-au admis modificări de acte constitutive pe simple tabele de semnături, informe şi ilizibile de multe ori, ale unor indivizi care se pretindeau membri şi pentru care nu exista nici o concordanţă cu actul constitutiv iniţial.

De la data acestei decizii, orice înscriere de membri într-o asociaţie trebuie să urmeze un curs documentar urmăribil de la constituire. Tot astfel, orice modificare în organele de conducere efectuată între timp şi neînregistrată la judecătorie este, cum spune Înalta Curte, nulă absolut.

Extrag aici – nesistematizat şi fără explicaţii – paragrafe a căror lectură demonstrează ceea ce Înalta Curte a decis, cu caracter obligatoriu. Lectura lor este suficientă pentru înţelegerea problematicii, decizia făcând inexistente toate modificările pe hârtie, interne, neînregistrate, ale asociaţiilor şi fundaţiilor.

De ce privesc cu circumspectie situatia curioasa de la Biroul Electoral al judetului Cluj

Ca preşedinte al biroului electoral al judeţului Cluj a fost desemnat (de către sine) Gaga Ioan, câştigător al procedurii, trăgător la sorţi şi preşedintele tribunalului.

Se pune problema dacă nu cumva ar fi o nelegalitate, sub aspectul, în principal, al absenţei tragerii la sorţi, lipsind elementul alea. Nu am datele necesare, însă se pare că tragerea la sorţi ar fi fost înlocuită cu o procedură de liste individuale (fix de câte o persoană înscrisă) pentru fiecare poziţie, în locul unei urne comune. Astfel, Gaga ar fi fost singur pe lista pentru „tragerea la sorţi”, ceea ce nu este de natură să asigure caracterul aleatoriu al procedurii („Alegerea se face dintre cei care își exprimă opțiunea pentru acest lucru, iar eu am fost singurul care m-am înscris”, a declarat Gaga...”). Nu există aşadar tragere la sorţi şi nici un carcater aleatoriu; lipseşte însăşi tragerea la sorţi prevăzută de lege, apărând în loc o simplă (auto)desemnare.

Cetăţenii nici măcar nu-şi pot pune problema că tragerea la sorţi ar putea fi ocolită până într-acolo încât să lipsească. E un rezultat absurd al oricărui demrs de interpretare...

Sunt apoi regulile din materia instituţiei conflictului de interese, care are o aplicabilitate foarte largă, posibil să acopere şi situaţii de acest gen. Judecătorul desemnat pentru preşedinţia biroului electoral judeţean stă să câştige o sumă importantă de bani. În 2020, Gaga P. Ioan apare cu suma de 15.680 lei încasată ca preşedinte BEJ Cluj 2020. La această sumă consistentă se pot adauga posibilul pontaj şi salariu integral de la instanţa de judecată, precum şi o eventuală încuviinţare de degravare parţială de activitatea de judecător la tribunal, practicată uneori.

Aşadar, este legală participarea ca şi candidat (şi încă unic) a persoanei care face operaţiunea de care depinde eventualul folos (material)?

Un alt semn de întrebare ar fi legat de poziţia de preeminenţă a trăgătorului faţă de potenţialii candidaţi la lista de trageri. În opinia mea, consider că prezenţa pe lista de extrageri este obligaţie de serviciu pentru magistraţii de la tribunal (nu şi de la alte instanţe sau parchete). Dar chiar dacă ar fi legală decuparea până la nivelul unei singure persoane, înscrierea preşedintelui este de natură să timoreze, chiar dacă nu neapărat făţiş, ci insidios, restul potenţialilor participanţi la extragere. Trăgătorul are poziţia, de exemplu, de preşedinte al comisiei de evaluare a activităţii judecătorilor tribunalului alături de alte pârghii administrative, care îi pot face pe doritori să se gândească de două ori...

Din nou despre proiectul "The Riviera Caper"

Revin asupra subiectului cărții de aventuri pe care o scriu în engleză și care poate fi accesată – gratuit – pe Substack. Am ajuns la 8 capitole publicate cu un total de 12.000 de cuvinte, din cele 40 preconizate, care ar trebui să însumeze cel puțin 60.000 de cuvinte. Prin urmare, a cincea parte din roman există deja.

Pe scurt, este vorba despre recuperarea unei brățări bizantine pierdute sau furate, printr-o lovitură îndrăzneață (specifică subgenului literar “caper”), la limita legii sau chiar dincolo de aceasta. Acțiunea se petrece în sudul Franței, pe Riviera franceză. Jumătate din carte va fi dedicată descrierii personajelor principale și enunțării problemei, cealaltă jumătate încercărilor de soluționare a problemei și succesului (lovitura propriu-zisă).

Bineînțeles, romanul este momentan într-o formă de primă scriere, draft, și necesită încă editare (corectură), dar nivelul e acceptabil din punctul meu de vedere și nu va suferi mari modificări. Nu vor fi schimbări în firul epic, ci doar corijări de stil, gramatică și exprimare. Ca o curiozitate, în cazul autorilor de limbă engleză (nu știu românii cum procedează), corectura/editarea se face îndeobște de către alte persoane.

Cartea în curs nu a fost încă promovată în nici un fel, activitate care va avea loc probabil după ce trec de jumătatea lucrării.

UTIL: Procedura cererilor de valoare redusă

Una dintre procedurile sumare reglementate de Noul cod de procedură civilă este cea privitoare la cererile de valoare redusă. Nu-mi propun mai mult decât a prezenta schematic elementele de bază ale acestei proceduri, ca un mic îndrumar pentru cei care vor să recurgă la aceasta, deci fără nici o pretenție științifică, ci doar ca o postare cu un caracter practic, aplicat.

Sedes materiae

Titlul X “Procedura cu privire la cererile de valoare redusă” din Codul de procedură civilă; Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Domeniu de aplicare (art. 1.026 alin. 1 NCPC)

Procedura se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.

Doi ani de război – Rusia v. Ucraina

În această dimineață se împlinesc exact doi ani de când Rusia a invadat părți din Ucraina, pentru a-i proteja pe etnicii ruși și pentru a combate atacul ucrainean iminent asupra regiunilor separatiste Donețk și Lugansk - atât cat mai ramăsese din ele localnicilor.

Trăsătura proeminentă a debutului conflagrației este incredibila distanță între realitate și percepția celor doi actori: Vestul (Ucraina este doar mâna înarmată a NATO prin care se urmărește degradarea capacităților militare ruse prin utilizarea cărnii de tun străine, adică ucrainene) și Rusia. Fiecare parte a fost de la început cantonată într-o premisă greșită: Vestul – că Rusia va sucomba economic în curând dacă este sancționată; Rusia – că Ucraina nu va lupta și va accepta un compromis onorabil, negociat (împiedicat, se pare, de BoJo, a doua sa lovitură de anvergură după Brexit).

Foarte greșite ambele, dar Rusia a ieșit în avantaj: nu a intrat în colaps economic, în pofida sabotajului din interior derulat destul de fățiș de guvernatoarea dementă a băncii centrale a Rusiei; contrabanda cu resurse energetice a umplut visteria statului rus; industria de armament a înflorit, la fel și alte sectoare au beneficiat de autarhie; poziția pe câmpul de luptă, dacă nu grozavă, e cel puțin acceptabilă. Singura care a pierdut e Ucraina, cu armata decimată, economia prăbușită și populația fugită. Asta îți aduce Vestul.

În termeni militari, trăsătură definitorie o reprezintă imensa schimbare de paradigmă, războiul a devenit unul de drone, mai ales aeriene, dar ucrainenii au și drone (de fapt, roboți) marine bune, iar ambele experimentează cu drone/roboți tereștri.

Rusia a consumat cantități colosale de armament lăsate de Uniunea Sovietică (de remarcat calitatea acestuia, extraordinară). Ce bine au prins acum rezervele de mii de tancuri, inclusiv modele atât de vechi ca T-54/55, utilizate ca piese de artilerie și în fortificații...

Iar dacă artileria este “zeul războiului”, păi obuzierele tractate D-30 sunt arma preferată a acestuia (sau obuzierul-tun D-20). Utilizate pe scară largă de ambele armate, s-au dovedit devastatoare pe câmpul de luptă.

Părerea mea este că o victorie rusească este singura care poate îndepărta pericolul unui război mondial, în mod automat și nuclear. Pentru niște demenți megalomani din Vest, suntem încă într-o zonă de risc.

Rusia trebuie să încerce în perioada următoare fie un atac pe direcția Zaporoje, fie să revină la Kupyansk și Izium, ca să atace aglomerația urbană Slavyansk-Kramatorsk, o fortăreață de zece ori mai puternică decât, bunăoară, Avdeevka sau Artemovsk (Bakhmut). Mult de muncă încă. Sau poate un colaps brusc al frontului să resolve dintr-o dată toate problemele?

Vă invit pe Substack, pentru romanul meu de aventuri în limba engleză “The Riviera Caper”

Puteți citi în foileton acest roman la regisleon.substack.com. Regis Leon este pseudonimul meu pentru prezentul proiect.

Puteți să vă abonați (gratis) pentru a primi capitolele pe mail, pe măsură ce se vor publica. Nu pot garanta o frecvență anume, dar țintesc cel puțin un capitol la 1-2 săptămâni. Alternativ, puteți să mă urmăriți pe facebook la Regis Leon, unde de asemenea voi posta fiecare nou capitol.

Aventura este plasată în sudul Franței, sper să alcătuiască o lectură agreabilă. Aștept sugestii și accept chiar eventuale corecturi!

Eșecul lui Kalvin Phillips la Manchester City nu demonstrează nimic

West Ham United l-a împrumutat pe Kalvin Phillips de la Manchester City până la finele sezonului 2023-2024.

Kalvin Phillips (28 de ani) a fost selecționat la naționala Angliei de 31 de ori, inclusiv pentru UEFA Euro 2020 și 2022 FIFA World Cup. La Manchester City însă, nu a reușit să joace constant. Acest aspect nu diminuează cu nimic calitatea sa personală ca jucător. El nu a eșuat la City. Pur și simplu, nu I s-a găsit un rol în angrenajul unei echipe plină de mijlocași străluciți. City îi are pe Foden, De Bruyne sau Grealish (un jucător mult subapreciat, într-un mod curios), toți fotbaliști de mare calitate. Phillips este un jucător pe care o echipă trebuie să se alcătuiască, el este piesa centrală. La City însă, sunt mai mulți candidați, iar introducerea lui pe un post care să i se potrivească însemna refacerea din temelii a sistemului de joc. Nu a fost cazul, astfel de riscuri nu sunt asumate de nimeni în prezent.

Nu l-am văzut de multe ori pe Kalvin Phillips jucând, dar un fotbalist se recunoaște ca atare de la primul meci vizionat. Foarte mari fotbaliști ca Waddle, Francescoli, Caniggia, Gascoigne, nu au avut neapărat cariere mari la cluburi. Dar, din nou, asta nu le diminuează cu nimic calitatea fotbalistică.

Phillips e un jucător care nu pune un picior greșit, ca să folosesc o expresie englezească foarte potrivită aici dar care sună cam gol în românește. Nu face o mișcare în plus sau greșită, dirijează jocul în mare viteză și întotdeauna cu mișcarea potrivită. Asta nu e ușor deloc. Dar numai într-un colectiv care performează și numai dacă e folosit în rolul portivit. Nu a avut de multe ori astfel de prilejuri, dar când le-a avut, nu le-a ratat. Sper că West Ham să-i dea ocazia potrivită și să-și ridice nivelul de joc suficient pentru a beneficia pe deplin de aportul unui jucător de excepție.

Discuția actuală despre Bogdan Buta este un nou atac la Boc al mafiei administrative locale

Din capul locului precizez că aceste rânduri nu au nici o legătură cu pedofilia și alternatismul, pe care le dezaprob personal (fără să mă intereseze neapărat, în același timp, înclinațiile altora, bineînțeles, de vârstă legală), fiind mai aproape de hater decât de liberal în domeniu. Dar astea nu au nici o pertinență în ceea ce spun aici. Mă interesează strict modul de procedare al poliției, acela de a se sesiza din oficiu pe baza unor informații electronice – reale sau doctorite, indiferent – publicate pe un site.

Părerea mea este că vorbim despre o similaritate care merge până la identitate cu mecanica cazului Saioc. Este o repetiție și o amplificare a cazului Saioc, pe aceleași motive și pe aceeași filieră; cu aceiași actori și cu același beneficiar. Mai fin, mai camuflat, dar, în esență, de aceeași natură și cu același sens.

Teoria mea este că în primărie există o mafie cumplită care l-a despuiat de atribuții și putere pe Emil Boc, confiscându-i-le concertat prin multiple abuzuri și ilegalități, structură atât de îndrăzneață încât, atunci când – în sfârșit și pe alocuri – primarul cere legalitate, ei trec la curentarea lui violentă. Această mafie are conexiuni interinstituționale și delapidează patrimonii și bugete publice imense și trafică atribuții de putere din diferite domenii. Adică, practic, conduce Clujul, rămânând cât poate în anonimat.

Această mafie este în realitate responsabilă și pentru monstruozitatea administrativă care se repetă în fiecare an în favoarea Untold, dar este suficient de abilă încât să-l asimileze public pe Boc (aflat la înaintare) cu Buta. Tot ei încearcă din răsputeri acum să împingă problematica înspre Boc, exagerând alăturarea cu Buta.

Pe aceste premise și în această cheie trebuie citită sesizarea din oficiu. Bogdan Buta e în siguranță, juridic vorbind, chiar dacă ar fi vinovat. Nu are cum să eșueze, nu există probe care să stea în picioare în eventualitatea unor proceduri judiciare. Dar sesizarea din oficiu a poliției ajută pe autorul site-ului sub aspectul dezvăluirii de convorbiri, mesaje și înregistrări private. Pentru că, să ne înțelegem, aducerea lor la cunoștința altora, cu atât mai mult a publicului, ar cam fi o problema...

Educaţia medicală continuă (EMC) – medicii trebuie să fie protejaţi de eventuale nelegalităţi

Sedes materiae pentru "educaţia medicală continuă" este Decizia Colegiului Medicilor din România nr. 12 din 29 iunie 2018 privind reglementarea sistemului naţional de educaţie medicală continuă, a criteriilor şi normelor de acreditare a furnizorilor de educaţie medicală continuă, precum şi a sistemului procedural de evaluare şi creditare a activităţilor de educaţie medicală continuă adresate medicilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 6 august 2018, adoptată în baza art. 414 (atribuţiile colegiului medicilor), 422 (atribuţiile Consiliului naţional al colegiului medicilor) şi 439 (obligativitatea medicilor de pregătire medicală continuă) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.