„Afilierea
de noi membri ai unei fundaţii sportive reprezintă o modificare de act
constitutiv sau, după caz, de statut, în sensul dispoziţiilor art. 33 din
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.
Drepturile
ce rezultă din calitatea de membru sunt condiţionate de înscrierea în Registrul
federaţiilor a modificării de statut constând în afilierea de noi membri.
Obligatorie,
potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.
Deşi decizia se referă în dispozitivul citat doar
la fundaţii, din considerente rezultă cu prisosinţă că soluţia este valabilă şi
în privinţa asociaţiilor.
Decizia este de o importanţă extrem de mare, mai
ales într-un oraş ca acesta, în care scrupulozitatea instanţei era departe de a
fi cea necesară. S-au admis modificări de acte constitutive pe simple tabele de
semnături, informe şi ilizibile de multe ori, ale unor indivizi care se
pretindeau membri şi pentru care nu exista nici o concordanţă cu actul
constitutiv iniţial.
De la data acestei decizii, orice înscriere de
membri într-o asociaţie trebuie să urmeze un curs documentar urmăribil de la
constituire. Tot astfel, orice modificare în organele de conducere efectuată
între timp şi neînregistrată la judecătorie este, cum spune Înalta Curte, nulă
absolut.
Extrag
aici – nesistematizat şi fără explicaţii – paragrafe a căror lectură demonstrează
ceea ce Înalta Curte a decis, cu caracter obligatoriu. Lectura lor este
suficientă pentru înţelegerea problematicii, decizia făcând inexistente toate
modificările pe hârtie, interne, neînregistrate, ale asociaţiilor şi
fundaţiilor.