Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (II)

Prin Hotărârea din 14 februarie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C-554/17, în procedura Rebecka Jonsson împotriva Société du Journal L’Est Républicain, Curtea a declarat că:

„Art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia, atunci când o parte nu obţine decât parţial câştig de cauză, instanţa naţională poate dispune ca fiecare dintre părţile la procedură să suporte sarcina propriilor cheltuieli de judecată sau poate repartiza aceste cheltuieli între părţi. Într‑o asemenea ipoteză, instanţa naţională rămâne în principiu liberă să repartizeze cuantumul cheltuielilor respective, cu condiţia ca normele de procedură naţionale privind repartizarea cheltuielilor de judecată în cadrul litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă să nu fie mai puţin favorabile decât normele de procedură care reglementează situaţii similare din dreptul intern, iar cerinţele procedurale legate de repartizarea acestor cheltuieli de judecată să nu determine persoanele interesate să renunţe la utilizarea acestei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, impunând solicitantului, atunci când acesta a avut în mare parte câştig de cauză, să suporte oricum cheltuielile sale de judecată sau o parte substanţială a acestora”.

Susţinătorii lui Boc îi exagerează grav calificările

Întâmplător am dat peste profilul de Wikipedia al lui Emil Boc. Am fost surprins să vad că Boc este prezentat ca “economist”. Am verificat apoi diverse CV-uri care se găsesc pe net şi, bineînţeles, nici vorbă, Boc nu este economist.

Mai era trecut “avocat”. Din nou, o minimă verificare infirmă şi această categorisire.

Probabil i-au făcut alţii profilul de Wikipedia. Probabil are sau a avut angajaţi (direct sau prin intermedul partidului) propagandişti (lucrători de PR, copywriter-i sau cum le-o zice), dar fie sunt de slabă calitate, fie sunt de rea-credinţă. Aş merge pe prima variantă, acum sunt vremuri în care orice saltimbanc mărunt se crede ditamai enciclopedul, iar dacă-ţi poţi scrie numele probabil eşti suficient de calificat pentru a scrie texte altora...

Mai în detaliu:

1. Emil Boc nu este avocat

Conform site-ului Baroului Cluj, “Boc Emil-av.stag.” este incompatibil începând cu 1 martie 2001. Asta înseamnă că la data incompatibilităţii era avocat stagiar, calitate conservată până în prezent.

Prin urmare, ca practician al dreptului, Emil Boc a ajuns doar până la nivelul de avocat stagiar. Nici măcar nu se dădea pe atunci examen pentru dobândirea calităţii, dacă bine ţin minte. Era suficient să-ţi găseşti un “maestru”.

De exemplu, eşti lucrător în metal, dar poţi fi ucenic, calfă sau meşter. Boc a ajuns – într-ale avocaturii – doar până la nivelul unui simplu aspirant, care avea voie să deruleze un număr foarte restrâns de atribuţii. Nu şi-a dat definitivatul în avocatură şi nu a devenit avocat, ci a rămas stagiar, ceea ce este în continuare ca la data la care incompatibilitatea a survenit.

2. Emil Boc nu este economist

Economistul este absolventul unei Facultăţi de ştiinţe economice, care a urmat cursurile unei astfel de facultăţi şi a promovat examenul de licenţă. Este o poziţie de studii superioare, iar Boc nu are studii economice superioare.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (I)

Prin Hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea), pronunţată în cauza C-627/17, în procedura ZSE Energia, a.s. împotriva RG, cu participarea: ZSE Energia CZ, s. r. o., Curtea a declarat că:

„1) Art. 3 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013, trebuie interpretat în sensul că noţiunea „părţi” vizează numai reclamantul şi pârâtul din litigiul principal.
2) Art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 861/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013, trebuie interpretate în sensul că un litigiu precum litigiul principal, în care reclamantul şi pârâtul îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în acelaşi stat membru în care se află instanţa sesizată nu intră în domeniul de aplicare al acestui regulament”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XIII)

Prin Hotărârea din 7 iulie 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunţată în cauza C-7/21, în procedura LKW WALTER Internationale Transportorganisation AG împotriva CB, DF, GH, Curtea a declarat că:

„Art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru de care aparţine autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat, în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la respectivul art. 8 alin. 1, în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziţie, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit”.
Prin cele trei întrebări formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 8 alin. 1 din Regulamentul nr. 1393/2007 coroborat cu art. 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru de care aparţine autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat, în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la respectivul art. 8 alin. 1, în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziţie, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit.

Unde s-au evaporat zeci de milioane din Untold SRL?

După cum am arătat într-un material precedent, Untold 2022 a fost organizat de un SRL cu doar 400 de lei cifră de afaceri în 2021 (UNTOLD PRODUCTION S.R.L. - J12/5129/2021, CUI 45114420), care există doar din 26 Octombrie 2021. Înaintea acestei schimbări (neanunţate nici de organizatori, nici de sponsorii publici: primărie, consiliu judeţean, etc., care au continuat să transfere şi înspre noul venit mari resurse publice), în toţi anii anteriori, kitsch-ul sau festivalul Untold (după gustul fiecăruia) a fost organizat de UNTOLD SRL (J12/3105/2015, CUI 35113711).

Potrivit datelor fiscului, în bilanţul pe 2021 al Untold SRL apar venituri totale de 59 milioane lei şi o pierdere de 7.034.500 lei. Anterior lucrurile stau aşa:
- În 2020 pierdere de 10.457.444 lei, cifră de afaceri 1,3 milioane;
- În 2019 profit net de 1.747.993 lei, cifră de afaceri 90 milioane;
- În 2018 profit net de 7.015.547 lei, cifră de afaceri 68 milioane;
- În 2017 profit net de 4.388.532 lei, cifră de afaceri 59 milioane;
- În 2016 profit net de 3.479.601 lei, cifră de afaceri 35 milioane.
Prin urmare, pe 2020 şi 2021 pierderile sunt 7.034.500 plus 10.457.444 egal 17.491.944 lei. Ca atare, în locul profitului annual obişnuit de circa 4 milioane de lei, în ultimii doi ani apare o pierdere de 17 milioane şi jumătate. Raportat la medie, evidenţa consemnează 25 de milioane de lei evaporaţi în doi ani. Pe ce s-au dus aceşti bani?
Situaţia este cu atât mai curioasă cu cât Untold are deplin control asupra “artiştilor”, putând fi aduşi mulţi necunoscuţi care prestează pe bani puţini sau poate chiar gratuit, pentru portofoliu, transferurile publice s-au menţinut (exemplificativ, nici până în prezent nu se ştie dacă Untold îşi plăteşte – şi în ce cuantum – utilităţile consumate, iar consumurile sunt enorme), decorurile şi recuzita se cam recirculă, practic nu văd nici o raţiune pe bune pentru astfel de pierderi.