Prin Ordonanţa
din 28 aprilie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea),
pronunţată în cauza C‑384/14, în procedura Alta
Realitat SL împotriva Erlock Film ApS, Ulrich Thomsen, Curtea a declarat că:
„Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al
Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind
notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și
extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea
actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie
interpretat în sensul că, cu ocazia notificării sau comunicării unui act către
destinatarul acestuia, cu reședința pe teritoriul unui alt stat membru, în
situația în care actul nu a fost redactat sau însoțit de o traducere, fie într‑o limbă pe care persoana interesată o
înțelege, fie în limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul
în care există mai multe limbi oficiale în statul membru în cauză, în limba
oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului unde urmează să se facă
notificarea sau comunicarea:
- instanța sesizată în statul membru de
origine trebuie să se asigure că acest destinatar a fost informat în mod
corespunzător, prin intermediul formularului tip prevăzut la anexa II la acest
regulament, cu privire la dreptul său de a refuza primirea acestui act;
- în cazul omiterii acestei formalități,
revine acestei instanțe sarcina de a îndrepta procedura în conformitate cu
dispozițiile regulamentului menționat;
- nu este de competența instanței sesizate
să se opună exercitării de către destinatar a dreptului său de a refuza
primirea actului;
- numai după ce destinatarul a făcut efectiv
uz de dreptul său de a refuza primirea actului instanța sesizată poate verifica
temeinicia acestui refuz; în acest scop, instanța menționată trebuie să ia în
considerare toate elementele pertinente ale dosarului pentru a determina dacă
persoana interesată înțelege sau nu înțelege limba în care a fost redactat
actul și
- atunci când această instanță constată că
refuzul opus de destinatarul actului nu este justificat, va putea în principiu
să aplice consecințele prevăzute de dreptul său național într‑un astfel de caz, cu condiția ca
efectul util al Regulamentului nr. 1393/2007 să fie menținut“.