Se trece mult prea uşor peste faza din ultimul minut, la
care arbitrul Colţescu acordase deja lovitură de la 11 metri.
Poza e luată de pe gsp.ro, unde are legenda “Marins atinge
mingea centrată de Yuri, apoi îl atinge și pe Janga, aflat deja în plonjon”.
Rezumă perfect paradigma care ni se serveşte, chiar şi cu un
talent propagandistic manifest. Acestea sunt ideile care construiesc varianta
primită de-a gata, dar deja larg îmbratişată de cei care se învârt în jurul
fotbalului. Din păcate, până şi poziţia lui Dan Petrescu postată pe pagina de
Facebook a clubului (prin link către Youtube) converge înspre narativul
oficial, gen: nu am văzut încă faza, dar aud că e corectă decizia arbitrului.
CFR 1907 Cluj se lasă furată de data aceasta, din motive obscure. Poate că
ignorarea lui Hagi de către Dan, la final de meci, e versiunea reală,
autentică, corectă, a ceea ce antrenorul crede despre arbitrajul lui Colţescu,
nu vorbele de complezenţă promovate, surprinzător, de chiar clubul furat. Măcar
finanţatorului clubului a spus lucrurilor pe nume: au fost furaţi ca-n codru.
Paranteză: cel mai puţin interesează cine “merita” victoria.
Fotbalul se joacă pentru un premiu, punctele care se acordă, în baza unui set
de reguli care nu cer spectacol, joc bun sau orice alt artificiu. Partizanii
deciziei VAR apelează şi acum la această diversiune: Farul a fost mai bună,
Farul merita să câştige, Farul joacă fotbal, CFR nu. Problema e dacă în
limitele regulilor CFR trebuia să aibă ocazia de a echilibra rezultatul.
Concluzia mea este că avea acest drept, drept care i-a fost furat “pe faţă”,
deschis, fără jenă. Iar dacă echipa pe care Hagi şi-o arogă ca “patron” (fără
să pună nici un ban din propriul buzunar, ca o primadonă dezacordată şi
hrăpăreaţă de bun public ce e) pe banii noştri, ai tuturor, chipurile joacă bine,
păi nu aţi văzut fotbal... Mediocritate poleită din vorbe, la fel ca auto-“regalitatea”
lui Hagi.
*
“Marins atinge mingea centrată de Yuri, apoi îl atinge și pe
Janga, aflat deja în plonjon” este o sumă de trei premise, toate mincinoase, în
sprijinul concluziei apriorice, prefabricate, că decizia de anulare a loviturii
de pedeapsă ar fi justă. Iată-le: 1. “Marins atinge mingea centrată de Yuri”;
2. “apoi îl atinge și pe Janga”; 3. “aflat deja în plonjon”.
“Marins atinge mingea
centrată de Yuri”
Jucătorul de la Farul era pe călcâie, dezechilibrat, deşi nu
e foarte clar poate că atinsese foarte uşor mingea, dar o pierduse deja, a dat
mai mult pe lângă. Oricum, nu avea nici un control asupra mingii, nu a reuşit
să o degajeze, nu a reuşit să producă un efect util asupra mingii şi era deja o
situaţie de balon liber, complet în afara vreunui control propriu şi urmărit hotărât
de jucătorul CFR-ului, pe care l-a împiedicat decisiv.
VAR rupe pe bucăţi statice o fază dinamică, dar chiar şi în
condiţiile astea nu există nici o justificare pentru refuzarea loviturii de
pedeapsă. Fotografia gsp.ro, pe care ei ne-o livrează cu legenda inversă, arată
tocmai că mingea era în afara razei de actiune a jucătorului Farului.
Iar că a reuşit o atingere minimă, o mângâiere întâmplătoare,
fără efect, a mingii, nu înseamnă în nici un caz că a jucat-o sau că a lovit-o
şi nici măcar că a atins-o, cel puţin nu cu sens, coerent şi intenţionat. Mingea
era liberă, Janga o ataca, era a lui. Şi a atacat-o decis. Pâna a fost
împiedicat.
“Apoi îl atinge și pe
Janga”
Două elemente false: apoi şi atinge. Păi e greu de spus că
îl atinge “apoi”, că a ratat mingea aproape complet şi din aceeaşi mişcare unică
(de ratare a mingii) îl blochează pe Janga, practice concomitent.
Şi nu “îl atinge”, ci îl doboară, îl blochează din mişcare
şi din direcţie. Diferenţa dintre cele două “atingeri” e colosală; intensitatea
contează. Dacă nu crezi, încearcă să primeşti o mângâiere pe obraz şi apoi un
croşeu tot acolo. Ei, ce mai zici acum?
“Aflat deja în
plonjon”
Nici vorbă. Plonjezi înainte de a întâlni obstacolul, nu
când te atingi de el, atunci te pregăteşti să rulezi, nu să treci prin
obstacol, prima grijă a unui atacant e să nu se accidenteze. Doar nu voiaţi ca
Janga să-şi rupă piciorul pentru a lua penalty?! Nu l-ar fi acordat nici dacă
era aşa, tot timpul se găsesc pretexte ieftine în ţara asta de blat.
*
Iar cabotinul Colţescu şi-a făcut numărul de actorie din
plin, s-a prefăcut că e o fază foarte evidentă, a stat 3 secunde la monitor,
tocmai să sugereze lipsa oricărui dubiu, presupusa claritate a fazei, teatru
care pare că l-a convins inclusiv pe Dan Petrescu.
Nu e de mirare din partea gsp.ro, care publică de ani de
zile minciunile clanului Hagi, fără să le marcheze ca materiale promoţionale,
care apar non-stop şi fără jenă pe acest site dubios, dominat de Ioaniţoaia,
jurnalistul împreună cu care Hagi a instituit şi întreţinut regimul de teroare
la echipa naţională, regim care i-a marcat pe victime atât de tare încât nici măcar
azi nu sunt în stare sa-l demaşte pe impostorul agresiv.
Falsificatorul fotbalului românesc nu e şi nu a fost
vreodată “rege”, o colportare inventată de el şi răspândită subversiv de ani de
zile. Îşi autoscrie articole laudative despre el ca fotbalist; a fost un oarecare
care, da, a trecut pentru scurt timp pe la Real şi pe la Barca, dar nu a făcut
faţă nici la una, nici la alta, şi a fost dat afară de la ambele. A gâfâit
chiar şi în Serie B, unde a fost anonim.
Iar Real şi Barca erau pe atunci echipe de pluton în Europa,
Real a început să se ridice doar şase ani după ce l-au dat afară, adică de la
golul lui Mijatović din finala cu Juventus din 1998, venit contra cursului
jocului şi aşteptărilor bookmaker-ilor. Iar la Galatasaray, ăia au avut ceva
succes nu datorită lui, ci în pofida frânarului tuturor mingilor, ca dovadă că
acei jucători turci, fără parazitul încurcător al meciurilor, au stat la baza
naţionalei Turciei care a luat locul 3 la Mondialul din 2002. Fără stricătorul
jocului, fără cel mai lent “conducător” de joc din lume, fără “regele” parcării
terenului din Ovidiu.