Foarte bun articolul lui Alexandru
Amititeloaie, Pensiile speciale, factor
de fragmentare antagonică a societăţii, din “Lumea” nr. 4/2019, p. 103-107,
preluat transcris în format electronic din “Jurnal de Neamţ”.
Corectă, mai
ales, este definiţia pe care o dă autorul pensiilor speciale: “pensii speciale,
pensii stabilite prin derogare de la principiul contributivităţii”. Aceasta
este într-adevăr definiţia pensiei speciale, pe care este bine să ne-o amintim
permanent, în condiţiile în care un partid dubios, PMP (Partidul Mişcarea
Populară), disociază într-un mod pervers pensiile nealiniate contributiv în
pensii “speciale” (rele) şi pensii “de serviciu” (chipurile bune, zic ei), în
scopul evident de a proteja componenţii aparatului de represiune al statului
român, gata oricând să-şi gazeze în stradă proprii cetăţeni.
Iată întreg
paragraful: “Pe de altă parte,
justificarea pensiilor speciale este una falsă şi imorală. Se invocă frecvent că anumite categorii profesionale date fiind condiţiile grele de muncă şi riscurilor la care se expun, ar merita
pensii speciale, pensii stabilite prin derogare de la principiul
contributivităţii. Este vorba de militari, magistraţi, aviatori etc. Iată ce
motivaţie doar de prostit lumea, pentru că în realitate acest statut
privilegiat s-a extins şi se extinde la tot felul de categorii profesionale,
exclusiv după calcule politice”.
Articolul
integral:
"Populaţia unei
ţări, numită şi societate, constituie componenta cea mai importantă a unui
stat, alături de teritoriul pe care ea trăieşte şi puterea care o diriguieşte.
De aceea, tăria unui stat, vitalitatea sa sunt dependente, într-o proporţie
covârşitoare, de nivelul calitativ ai populaţiei, înţelegând prin aceasta
starea ei de sănătate, echilibrul şi armonia dintre generaţii, nivelul de
instruire, educaţie, civilizaţie, cultură şi calificare profesională,
ataşamentul faţă de valorile etnoculturale care o definesc şi, nu în ultimul
rând, credem noi, fără a epuiza paleta largă a acestor elemente definitorii,
coeziunea şi unitatea internă sub auspiciile unui scop comun – veşnicia
neamului de care aparţine. Fără a nega diversitatea firească, naturală a
societăţii, este lesne de înţeles că supravieţuirea şi dezvoltarea ei n-ar fi
posibilă fără aportul unor factori de coeziune, care se cer stimulaţi şi
cultivaţi pentru ca acea societate, naţiune, popor sau oricare formă de
comuniune să aibă viitor.
Este lesne de
înţeles că o populaţie nu-şi poate dobândi un nivel calitativ superior într-un
timp scurt. Stimulentele sale, enumerate mai sus, nu acţionează instantaneu,
efectele lor se produc după lungi perioade de timp, într-o conjugare fecundă a
tuturor. De aceea, astfel de proiecte ar trebui ferite de subordonare politică,
pentru că mandatul politic este scurt şi croit după interesele limitate şi
egoiste ale celor ce-l adjudecă. Numai în măsura în care un astfel de proiect
transcende diversitatea politică şi alternanţa la guvernare, iar puterea,
indiferent de orientarea ei doctrinară, este obligată să-l includă în propriul
program şi să-l urmeze cu fidelitate, credem noi c-ar putea produce efectele
dorite şi aşteptate de fiecare generaţie.
