Prin Hotărârea
din 3 iunie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a opta),
pronunţată în cauza C-280/20, în procedura ZN împotriva Generalno konsulstvo na Republika Bulgaria v grad
Valensia, Kralstvo Ispania, Curtea a declarat că:
“Art. 5 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială coroborat cu considerentul 3 al acestui regulament trebuie interpretat în sensul că acesta se aplică în vederea stabilirii competenţei internaţionale a instanţelor unui stat membru de a soluţiona un litigiu între un lucrător dintr-un stat membru care nu exercită atribuţii care ţin de exercitarea autorităţii publice şi o autoritate consulară a acestui stat membru situată pe teritoriul unui alt stat membru”.
“Art. 5 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială coroborat cu considerentul 3 al acestui regulament trebuie interpretat în sensul că acesta se aplică în vederea stabilirii competenţei internaţionale a instanţelor unui stat membru de a soluţiona un litigiu între un lucrător dintr-un stat membru care nu exercită atribuţii care ţin de exercitarea autorităţii publice şi o autoritate consulară a acestui stat membru situată pe teritoriul unui alt stat membru”.
