După eliberarea completă a Republicii Populare Lugansk (3 iulie 2022), avântul pare să fi încetinit în Donbas. Totuşi, după câteva zile de odihnă, ofensiva a continuat cu succes, fiind eliberat Seversk-ul şi, astfel, calea spre marile oraşe Slavyansk şi Kramatorsk este liberă. Luptele au ajuns la marginea oraşului (semnificativ) Artemovsk, iar după căderea acestuia, localităţile primei rezistenţe din 2014, Slavyansk şi Kramatorsk, pot fi atacate direct.
Ucrainenii vor să ţină Slavyansk şi Kramatorsk până la finele lui august, ceea ce pare oarecum fezabil - dar cu mari costuri umane, dar nu vor reuşi să aducă recruţii care acum se antrenează şi nici să-i echipeze corespunzător. Şi în Slavyansk şi în Kramatorsk au săpat tranşee prin parcuri, au construit fortificaţii, aşteptându-se la lupte de stradă. Cei în poziţie defensivă fortificată au în general un avantaj de 3 la 1, dar care merge până la 10 la 1 în oraşe.
Bineînţeles, ucrainenii continuă să se ascundă prin şcoli şi spitale, unde îşi plasează piesele de artilerie şi cazărmile. Cu cea mai mare consecvenţă, ucrainenii urmăresc distrugerea bazei industriale a Donbasului. Nu numai că se ascund acolo de câte ori au ocazia iar luptele nivelează structurile economice, ca în Mariupol sau Lisichansk, dar sistematic le şi bombardează de-a dreptul; ruşii, din păcate, nu răspund cu aceeaşi monedă, atacând doar fabricile legate de armată şi chiar şi pe alea doar rareori.
Trebuie ţinut seama şi de alte dificultăţi din teren: luptele se dau în mare parte prin pădurile Republicii Populare Doneţk sau printre civili, ruşii sunt în inferioritate numerică, soldaţii ucraineni fiind mai mulţi în Doneţk şi beneficiind de numeroase fortificaţii construite în ani de zile, cum sunt cele din zona Avdeevka, pe care ruşii nu au atacat-o încă tocmai din acest motiv şi de unde ucrainenii bombardează zilnic civilii capitalei Doneţk.
Pe lângă propaganda deşanţată, ucrainenii nu se dau în lături de la înscenări de jos nivel. Ei tocmai au distrus penitenciarul din Yelenovka, într-un atac cu peste 50 de prizonieri ucraineni morţi, foşti combatanţi din Azov, menit să-i intimideze pe cei care ar mai vrea să se predea.
Ruşii continuă cu atitudinea lor ambiguă şi în continuare nu echipează deloc armatele celor două republici, mai ales a Doneţkului, nu le dau echipamente de vedere pe noapte, drone, puşti pentru lunetişti, fiind o mare lipsă. Practic, fac aproape ca în 2014-2015, când nu le-au dat chiar nimic. Trupele republicilor sunt printre cele mai bune pe câmpul de luptă şi duc greul luptelor în multe zone; totodată, grupul de contractori Wagner sunt în general tot localnici, preponderent din Lugansk.
În continuare mai există speranţe la o ofensivă mai largă, care să vizeze cel puţin Harkov-ul, Nikolaev-ul şi Odesa, dar mai ales din cauza ucrainenilor şi a celor care îi împing de la spate. O victorie rusească şi un teritoriu cât mai mare pacificat îndepărtează spectrul unui război nuclear, spre care agresivitatea neoconilor americani, belicozitatea autodistructivă a europenilor şi ezitările de tot felul ale lui Putin ne împing periculos de mult.
