Hotărârea (de primă instanță)
a Curții de Apel Ploiești, în discuție publică acum, e greșită atât de grav și
sub atât de multe aspecte, încât până și neinițiații își pot da seama cu ușurință
de acest fapt. Dar într-un anumit punct e așa de absurdă încât merită o mențiune
distinctă, punctuală, mai ales că aspectul a fost omis de toți comentatorii
(mulți dintre ei nefiind de specialitate…).
Astfel, la cererea
reclamantei Popescu Gheorghița, în dosarul nr. 301/42/2025, Curtea de Apel
Ploiești a SUSPENDAT executarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 6
decembrie 2024 (procedând și la anularea ei).
Potrivit art. 14 și 15 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, condițiile pentru suspendarea
actului administrativ atacat: 1. Caz bine justificat; 2. Prevenirea unei pagube
iminente. Cele două condiții sunt cumulative, trebuie ambele îndeplinite.
Este suficient să examinăm
condiția pagubei iminente, aceasta fiind expres și cu exactitate definită de
lege. Conform art. 2 alin. 1 lit. ș) din lege, pagubă iminentă este prejudiciul
MATERIAL viitor și previzibil (sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, dar asta nu
privește o persoană fizică reclamantă, ci alte “subiecte de sezină”).
Deci Curtea de Apel Ploiești
pretinde că d-na Gheorghița VA FI prejuciată MATERIAL, în viitor de o decizie
deja consumată… Ridicol.
Condiția pagubei material trebuie
invocată prin cererea de chemare în judecată, iar apoi dovedită. Reclamanta, d-na
Gheorghița, a invocat ceva sub acest aspect, niște susțineri pe care chiar
judecătorul acesta le-a considerat nefondate.
Dar el zice (în hotărârea
publicată între timp): “Curtea constată
că motivele invocate de reclamantă nu se circumscriu unui prejudiciu material viitor
și previzibil, în sensul dispozițiilor menționate, însă anularea procesului
electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024 creează o
perturbare previzibilă gravă a funcționării autorității publice reprezentate de
Președintele României, din perspectiva afectării reprezentativității României
pe plan extern”.
1. Reclamanta nu a invocat
așa ceva iar el ca judecător nu a pus în discuție acest aspect = încălcare a principiului disponibilității și a principiului contradictorialității.
2. Ce reține el e ilegal,
nu se poate analiza în acțiunea unei persoane fizice (ci, eventual în acțiunea
altor “subiecte de sesizare a instanței”).
3. “Afectarea
reprezentativității României pe plan extern” e o absurditate colosală.
