Nicanor Alvarado este dictatorul arhetipal,
inventat sau distilat – cine spune că nu e/a fost real?! - de Garcia Marquez în
“Toamna patriarhului”, care guvernează prin puterea cuvântului său și, uneori,
prin autoritatea incontestabilă a propriei sale prezențe fizice (ceea ce,
evident, nu se aplică aici…).
Și Boc diktează verbal, ferindu-se de
cuvântul scris, dar la modul parodic și pițigăiat care i se potrivește apariției
sale lipsite de anvergură, de substanță și cu o competență incertă. Să ne
amintim cum recent a interzis verbal arborarea sportivă a steagului Rusiei, operațiune
pentru care nu are nici o competență, nici chiar dacă dădea interdicția în
scris.
Acum, tot verbal, Nicanor prilejuiește
untold folosința unor spații publice ultracentrale și masive, plătite cu zero
lei.
De esența actului administrativ (contra
arbitrariului) este caracterul scris, pentru a se putea verifica motivele și,
cel mai important, temeiul legal, adică articolul, alineatul și actul normativ
care dă voie emitentului să dispună ceea ce dispune.
Nu sunt singurele cazuri de comandament
verbal (și neacoperit de lege). Îmi amintesc fapta, nu însă și circumstanțele
concrete. Mi-a rămas în memorie pentru că atunci și acolo m-a frapat
desconsiderarea flagrantă a funcționalității poziției de primar și am descoperit
paralela cu Nicanor Alvarado (ceea ce transpune Clujul în postura de dictatură
tipică sud-americană, de republică bananieră, de deficit imens de democrație…).
Ei bine, Boc a venit în consiliul local să țină un substitut de conferință de
presă, în care a anunțat un diktat verbal (primul pe care l-am remarcat, or fi
fost anterior și altele, sunt sigur, dar nu-l urmăresc, puțin mă interesează
individul) cum că de atunci încolo se face X. Cum am zis, nu-mi amintesc ce
anume X urma să se facă, dar sunt convins că angajații l-au făcut ca și cum le
era sub nas în scris, că doar a zis “șefu’ ăl mare” (așa îi zic ăștia, vă vine
să credeți sau nu).
Tipic pentru Cluj, nici un presar nu a
înțeles enormitatea diktatului verbal. Trist pentru Cluj, nici un consilier
local nu a priceput enormitatea încălcării dreptului administrativ. Nici
atunci, nici acum.
Cum asigură diminutivul dictator pentru
untold folosința Splaiului Independenței (unde ăia își pun inclusiv scenă),
Aleii Stadionului, str. G. Coșbuc, spațiilor publice din jurul polivalentei și
stadionului și dintre ele, complet gratis, fără un ban? Simplu. Neasumânu-și în
scris și în drept ceea ce le asigură verbal și în fapt.
Nicanor dă o dispoziție în scris, este cea
descrisă în comunicatul primăriei intitulat “Reorganizarea circulației în zona
stadionului Cluj Arena”, prin care se anunță unele “restricții de circulație”.
În teorie, închiderea circulației este nediscriminatorie neexistând exceptări
de la închidere, nici una, de nici un fel.
Dar această dispoziție nu constituie
pentru untold (și pentru nimeni) un titlu locativ, un drept locativ (de folosință)
transmis. Nu au nici un drept conferit, zero. De altfel nimeni nu poate da
bunul public gratis, că ar fi delapidare.
Și totuși, în fapt untold folosește
discreționar (și, repet, gratuit) câteva hectare de spații publice betonate,
centrale, pe care le este interzis, ca oricărui alt cetățean, să se găsească…
Mai mult decât atât, în mod ciudat,
jandarmeria și poliția locală le protejează folosința ilegală, folosul tras din
patrimoniul public, fără contraechivalent, transferul de resursă. În plus, spațiile
publice folosite fără titlu sunt îngrădite și apărate de PP Protect. Niște
privați care pun în executare (selectiv) o deciziei administrativă? Nicăieri
decât în Cluj.
De aici rezultă că există niște dispoziții
verbale, precise, pentru ca sub prtextul străveziu al “interzicerii” circulație
să se asigure în fapt folosința (gratuită) de către untold a hectare de spațiu
public betonat.
Am insistat să întreb de ce anumite mașini
trec de barierele PP Protect, deși nu există nici o exceptare asumată în scris
și cu temei legal, și un funcționar de la locală mi-a arătat convins un panou
pe care scrie tot ce trebuie. Este cel din fotografie, emană exclusiv de la
untold și nu are nici o valoare juridică în afară de faptul că demonstrează
înstăpânirea lor pe bunul public, ocrotită de forța publică deturnată de la
menirea sa.
