Prin
decizia civilă nr. 1904 din 28 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr.
10434/117/2013 al Curţii de Apel Cluj, a fost anulat recursul
declarat de către intervenienta accesorie Asociaţia X.
Curtea a reţinut că potrivit alin. 2 al articolului
84 din Noul cod de procedură civilă (în continuare, NCPC) (articol intitulat „Reprezentarea convenţională a persoanelor
juridice”), la
redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi
susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz,
reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier
juridic, în condiţiile legii.
Legile
la care trimite textul normativ, în privinţa condiţiilor
asistării/reprezentării, sunt: pentru avocaţi, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
pentru consilieri juridici, Legea nr.
514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.
La
rândul său, art. 486 NCPC („Cererea de
recurs”) prevede mai multe menţiuni pe care cererea de recurs trebuie să le
cuprindă, printre care: numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în
favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul
profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele
juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului
juridic care întocmeşte cererea (art. 486 alin. 1 lit. a)); semnătura părţii
sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. 2 NCPC („partea
sau mandatarul acesteia, soţ sau rudă, până la gradul al doilea inclusiv, este
licenţiată în drept”), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic (art.
486 alin. 1 lit. e)).
Ambele
menţiuni sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. 3 NCPC, sub
rezerva aplicabilităţii dispoziţiilor art. 82 alin. 1 NCPC (acordarea unui
termen scurt pentru acoperirea lipsei dovezii calităţii de reprezentant) şi ale
art. 87 alin. 2 NCPC (avocatul care a asistat sau reprezentat partea la
judecarea procesului care poate face, fără mandat, actele pentru păstrarea
drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la
timp şi poate, totodată, introduce orice cale de atac împotriva hotărârii
pronunţate).
După cum a rezultat din Certificatul de înscriere
nr. 96/2013 eliberat de Judecătoria Cluj-Napoca, anexat răspunsului la
întâmpinare, Asociaţia X este persoană juridică fără scop patrimonial, înscrisă
în registrul special al Judecătoriei Cluj-Napoca. În consecinţă, Curtea a
reţinut că, în raport cu textele legale deja examinate, exista obligaţia ca la redactarea cererii şi a
motivelor de recurs reprezentantul legal să fie asistat de consilier juridic
iar cererea să conţină numele şi prenumele consilierului juridic care a întocmit-o,
sau aceste operaţiuni să fi fost efectuate de avocat; în ambele situaţii,
semnătura avocatului sau consilierului juridic trebuia să se regăsească pe
cererea de recurs.
Recurenta
Asociaţia X a susţinut, în apărare faţă de excepţia nulităţii, că recursul este
introdus sub semnătura unui avocat, astfel încât nu ar fi aplicabilă sancţiunea
nulităţii recursului, prevăzută de art. 486 alin. 3 NCPC. În acest sens, a
arătat că recursul declarat este semnat de mandatarul său, d-nul Y, în calitate
de preşedinte, care, potrivit prevederilor art. 15 din Statut, reprezintă
asociaţia în relaţiile cu terţii.
În
opinia recurentei, calitatea de licenţiat în drept, respectiv avocat, a
reprezentantul său legal, atrage incidenţa prevederilor art. 13 alin. 2, teza a
II-a NCPC - referitor la dreptul la apărare – potrivit cărora „cererile şi
concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau,
după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau
mandatarul acesteia, soţ sau rudă, până la gradul al doilea inclusiv, este
licenţiată în drept”.
Curtea
a considerat că art. 13 alin. 2, teza a II-a NCPC nu consacră o excepţie de la
regimul juridic configurat de art. 486 şi 84 NCPC, aşa cum pare să sugereze
recurenta, ci, dimpotrivă, instituie un principiu general care este concretizat
în materie de recurs de dispoziţiile amintite, fără să existe între acest
principiu general şi dispoziţiile particulare în materie de recurs, vreo diferenţă
de esenţă. În mod unitar, toate aceste texte se referă la necesitatea ca
redactarea, întocmirea, cererii de recurs să fie realizată prin avocat sau
consilier juridic, acţionând în condiţiile legilor care le reglementează
acestora profesia, respectiv Legea nr. 51/1995 şi Legea nr. 514/2003. Din
această perspectivă, Curtea a observat că are calitatea de avocat
reprezentantul legal, nu cel convenţional impus de prevederile legale, iar
reprezentantul legal nu putea acţiona conform prevederilor Legii nr. 51/1995
deoarece art. 28 lit. a) din acest act normativ prevede că este suspendată calitatea
de avocat în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei stării respective.
Potrivit extrasului de pe site-ul Baroului Cluj, anexat răspunsului la
întâmpinare formulat de Asociaţia X, la secţiunea
avocaţi incompatibili se găseşte şi preşedintele asociaţiei, calitatea sa de
avocat fiind, aşadar, suspendată.
Curtea a mai remarcat că recurenta s-a referit la preşedintele asociaţiei ca la un mandatar, probabil pentru a-şi argumenta susţinerea privind aplicabilitatea art. 13 alin. 2, teza a II-a NCPC, însă acest text se referă nu la orice mandatar, ci la mandatarul părţii care este soţ sau rudă cu partea, fiind deci vorba despre ipoteza părţii persoană fizică, ceea ce nu a fost cazul în speţă. Ca atare, recursul asociaţiei a fost considerat nul.
Curtea a mai remarcat că recurenta s-a referit la preşedintele asociaţiei ca la un mandatar, probabil pentru a-şi argumenta susţinerea privind aplicabilitatea art. 13 alin. 2, teza a II-a NCPC, însă acest text se referă nu la orice mandatar, ci la mandatarul părţii care este soţ sau rudă cu partea, fiind deci vorba despre ipoteza părţii persoană fizică, ceea ce nu a fost cazul în speţă. Ca atare, recursul asociaţiei a fost considerat nul.