Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 consacră un întreg capitolul, cel de-al II-lea - intitulat “Procedura de soluţionare a cererilor
în contenciosul administrativ” (alcătuit din articolele 7-19 din lege) -,
chestiunilor de procedură referitoare la contenciosul administrativ. Textele
legale se referă atât la rezolvarea pe cale administrativă a cererilor, cât şi
la calea judiciară de soluţionare, ambele aspecte fiind însă tratate eliptic,
punându-se problema unei legi generale la care dispoziţiile particulare
insuficiente să fie raportate.
Sub acest aspect, cele câteva
prevederi cu caracter procedural administrativ se completează cu dispoziţiile
procedurii dreptului de petiţionare, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 27
din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a
petiţiilor, act normativ având ca obiect, printre altele, şi modul de
soluţionare a acestora. Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 defineşte petiţia ca
fiind cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin
poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o
poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale,
serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de
interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite generic
autorităţi şi instituţii publice (art. 2 din ordonanţă). Din această
perspectivă, petiţia este un termen generic pentru orice cerere adresată
autorităţii, inclusiv, în lipsa unor dispoziţii contrare sau completatoare,
pentru cererea formulată în cadrul procedurii administrative a procedurii
(plângerii) prealabile, reglementată (numai în ceea ce priveşte termenul de
introducere, persoana îndrituită şi competenţa de soluţionare administrativă,
nu şi pentru chestiunile de formă şi de mecanism de rezolvare) de art. 7 din
Legea nr. 554/2004.
În privinţa dispoziţiilor de
procedură judiciară, problema raportării la o lege generală este rezolvată de
art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că dreptul comun (procedural)
este Codul de procedură civilă: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu
prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura
în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre
autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau
interesele lor legitime, pe de altă parte”. În acelaşi sens, Noul cod de
procedură civilă prevede la art. 2 „Aplicabilitatea generală a Codului de
procedură civilă”, că dispoziţiile sale constituie procedura de drept comun în
materie civilă, însă se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile
care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
