Potrivit
art. 453 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă („NCPC”), partea care pierde
procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească
acesteia cheltuieli de judecată. Reglementarea anterioară, respectiv art. 274
alin. 1 C .
pr. civ., prevedea că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere
(se subînţelege, la cea a părţii câştigătoare), să plătească cheltuielile de
judecată (bineînţeles, în favoarea câştigătorului). În afară de cele două
precizări (de altfel, destul de evidente şi în textul anterior), singura
diferenţă dintre cele două reglementări se regăseşte în sintagma prin care este
desemnată ipoteza care atrage incidenţa regulii, „cădere în pretenţii” (vechi),
respectiv „pierderea procesului” (nou). Personal consider că este vorba despre acelaşi
eveniment pe care legiuitorul îl are în vedere în ambele variante, însă nu îmi
propun decât dezlegarea problemei în raport de actuala reglementare.
Într-adevăr, dacă arhaismul expresiei cădere în pretenţii ar fi putut pe undeva
să obscurizeze modul de funcţionare a unei reguli de procedură, termenii
actualmente întrebuinţaţi nu mai au aceeaşi putere mistificatoare.
În
strânsă legătura cu evenimentul declanşator, tradiţional se foloseşte,
doctrinar şi jurisprudenţial, noţiunea de culpă procesuală în care s-ar afla
cel obligat la cheltuieli. Această expresie neinspirată este întrebuinţată chiar
şi acum, într-un mod difuz şi nefericit, fără o explicitare suficientă şi în
sensul unei vinovăţii de fond, în ansamblul chestiunii litigioase, nu în cel al
vinovăţiei de ordin procedural. Ca atare, este larg răspândită practica acordării
de cheltuieli de judecată reclamantului căruia acţiunea i se respinge pentru
motive care nu antamează fondul. De exemplu, în contenciosul administrativ, nu
sunt puţine cazurile în care pe parcursul procesului situaţia iniţială se
schimbă (îndeosebi, dar nu numai, prin emiterea unui nou act administrativ care
modifică efectele actului atacat), împrejurare care în plan procesual atrage
respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect sau ca devenită lipsită de interes. Culpa
procesuală, fără pretenţia unei cercetări exhaustive a problemei, cred că îşi
are sorgintea în decizii ale tribunalului suprem şi surprinde realităţi dintr-o
epocă a avutului obştesc, unde judecătorii puteau scurtcircuita fără mari
probleme câteva etape de procedură în numele economisirii unor resurse comune
şi facilitării circuitului economic de sens unic.
La
acest moment însă, existând o repliere terminologică legislativă (pe care o
consider, de fapt, doar o clarificare, după cum am precizat în precedent), în
sensul că se acordă cheltuielile în litigiul deschis, existent, doar pentru
ipoteza pierderii procesului, este necesară mai multă rigoare logică în
jurisprudenţă (doctrinar s-au adus recent clarificări în sensul că această
noţiune de culpă procesuală nu semnifică altceva decât pierderea procesului;
perfect adevărat – o precizare îndelung scadentă). Textul se referă exclusiv la
ipoteza pierderii procesului, care presupune, cu necesitate, o soluţie de
admitere a acţiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv. Cu alte
cuvinte, pe temeiul art. 453 alin. 1 NCPC nu se pot acorda cheltuieli
reclamantului în situaţia respingerii acţiunii, pentru că acesta nu a pierdut
procesul, unică ipoteză avută în vedere de legiuitorul în circumscrierea
câmpului de aplicare a textului. Nu există nicăieri consacrată legislativ noţiunea
de culpă procesuală, iar întrebuinţarea acesteia în legătură cu art. 453 alin.
1 NCPC semnifică adăugarea la lege.
Refuzul
acordării cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. 1 NCPC nu lasă
partea interesată fără remediu procesual, existând posibilitatea, unanim
admisă, a unei acţiuni distincte, în răspundere civilă delictuală. Nu este
admisibil judecarea acestui eventual litigiu în mod sumar de către instanţa
procesului nepierdut, care doar ar specula asupra rezultatului procesului subsecvent,
cu care nu este învestită şi în care părţile nu şi-au formulat încă cererile şi
apărările.
Sursa foto: National Legal
Research Group
