Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (II)

Prin ordonanţa din 21 martie 2013 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C‑324/12, în procedura Novontech-Zala kft. împotriva Logicdata Electronic & Software Entwicklungs GmbH, Curtea a declarat că: „Nerespectarea termenului pentru a formula opoziţie la o somaţie europeană de plată din cauza comportamentului culpabil al reprezentantului pârâtului nu justifică reexaminarea acestei somaţii de plată, întrucât o astfel de nerespectare nu se încadrează nici la circumstanţe excepţionale, în sensul articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, nici la circumstanţe extraordinare, în sensul alineatului (2) al aceluiaşi articol“.

Prin întrebările preliminare, instanţa de trimitere solicita, în esenţă, să se stabilească dacă nerespectarea termenului pentru a formula opoziţie la o somaţie europeană de plată din cauza comportamentului culpabil al reprezentantului pârâtului poate justifica o reexaminare a acestei somaţii de plată fie în temeiul unor „circumstanţe excepţionale, fără ca acest lucru să îi poată fi imputabil [pârâtului]”, în sensul art. 20 alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1896/2006, fie în temeiul unor „circumstanţe extraordinare”, în sensul alin. 2 al aceluiaşi articol.

În litigiul principal, Logicdata a introdus la Bezirksgericht für Handelssachen Wien (Tribunalul Regional pentru Litigii Comerciale Viena) o cerere de somaţie europeană de plată care viza Novontech-Zala pentru a obţine plata unei sume de 30.586 de euro, corespunzătoare unei vânzări pentru care această societate nu achitase preţul; instanţa vieneză a emis o somaţie europeană de plată, care a fost notificată Novontech-Zala la 13 decembrie 2011, la Zalaegerszeg (Ungaria).

Novontech-Zala a transmis respectiva somaţie avocatului său din Ungaria, care a formulat opoziţie la 13 ianuarie 2012, adică după expirarea termenului de opoziţie de 30 de zile prevăzut la art. 16 alin. 2 din Regulamentul nr. 1896/2006. Avocatul şi-a întemeiat calculul termenului respectiv pe ipoteza eronată potrivit căreia somaţia europeană de plată a fost notificată Novontech-Zala la 14 decembrie 2011, iar nu la 13 decembrie 2011, astfel cum se întâmplase în realitate. În consecinţă, el a considerat că termenul expira la 13 ianuarie 2012, în timp ce, în realitate, acesta a expirat la 12 ianuarie 2012.

Prin ordonanţa din 24 ianuarie 2012, Bezirksgericht für Handelssachen Wien a respins opoziţia ca tardivă. La 8 februarie 2012, Novontech-Zala, la acel moment reprezentată de un cabinet de avocatură din Austria, a atacat ordonanţa de respingere a opoziţiei solicitând Bezirksgericht für Handelssachen Wien, printre altele, să reexamineze somaţia de plată conform art. 20 din Regulamentul nr. 1896/2006; prin ordonanţa din 5 martie 2012, cererea de reexaminare a fost respinsă, iar Novontech-Zala a declarat apel împotriva ordonanţei de respingere menţionate la instanţa de trimitere, arătând că litigiul din primă instanţă nu făcuse obiectul unei aprecieri juridice corecte şi că art. 20 din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie să permită acestei instanţe să efectueze o reexaminare a somaţiei europene de plată.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că este evident că împrejurări precum cele din cauza principală, caracterizate prin calcularea şi transcrierea eronate ale termenului de opoziţie de către reprezentantul pârâtului, nu sunt nici „extraordinare”, în sensul art. 20 alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1896/2006, nici „excepţionale”, în sensul alin. 2 al acestui articol. Astfel, din art. 20 alin. 1 lit. b) şi din art. 20 alin. 2 din Regulamentul nr. 1896/2006 reiese că se poate efectua reexaminarea unei somaţii europene de plată atunci când nerespectarea termenului de opoziţie de 30 de zile rezultă din existenţa unor circumstanţe extraordinare sau excepţionale care au împiedicat formularea acestei opoziţii în termenul prevăzut şi că celelalte condiţii prevăzute de dispoziţiile menţionate sunt îndeplinite. Cu toate acestea, atunci când, precum în cauza principală, depăşirea termenului respectiv este cauzată de lipsa de diligenţă a reprezentantului pârâtului, o astfel de situaţie, din moment ce ar fi putut fi evitată cu uşurinţă, nu se poate încadra la circumstanţe extraordinare sau excepţionale în sensul dispoziţiilor menţionate.
Posibilitatea unei reexaminări a somaţiei europene de plată în împrejurări precum cele din cauza principală ar oferi pârâtului o a doua posibilitate de a se opune creanţei în sensul considerentului (25) al Regulamentului nr. 1896/2006. Întrucât condiţia privind circumstanţele extraordinare nu este îndeplinită, Curtea a apreciat că este dispensată de necesitatea analizării împrejurării dacă celelalte condiţii prevăzute la art. 20 alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1896/2006, în special cea referitoare la culpa pârâtului, sunt îndeplinite. După cum reiese din modul de redactare a textului respectiv, pentru ca pârâtul să poată solicita în mod întemeiat reexaminarea somaţiei europene în plată în temeiul acestei dispoziţii, este necesar ca, în lipsa unui caz de forţă majoră, să fie îndeplinite trei condiţii cumulative, şi anume, în primul rând, prezenţa unor circumstanţe excepţionale din cauza cărora pârâtul a fost împiedicat să conteste creanţa în termenul prevăzut în acest scop, în al doilea rând, inexistenţa unei culpe a pârâtului şi, în al treilea rând, condiţia ca acesta din urmă să acţioneze cu promptitudine. Faptul că una dintre acestea nu este îndeplinită se opune ca pârâtul să poată susţine în mod util că îndeplineşte condiţiile prevăzute la această dispoziţie.