Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (X)

Prin Hotărârea din 6 septembrie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a cincea), pronunţată în cauza C-21/17, în procedura Catlin Europe SE împotriva O.K. Trans Praha spol. s r.o., Curtea a declarat că:

„Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, precum şi Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o somaţie europeană de plată este notificată sau comunicată pârâtului fără ca cererea de somaţie anexată la aceasta să fi fost redactată sau însoţită de o traducere într-o limbă pe care se presupune că o înţelege, astfel cum impune articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, pârâtul trebuie să fie informat în mod corespunzător, prin intermediul formularului tip care figurează în anexa II la acest din urmă regulament, cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului în cauză.

În cazul omiterii acestei formalităţi, îndreptarea neregularităţii procedurii trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispoziţiile acestui din urmă regulament, prin intermediul comunicării către persoana interesată a formularului tip care figurează în anexa II la acesta.

În acest caz, ca urmare a neregularităţii procedurale care afectează notificarea sau comunicarea somaţiei europene de plată împreună cu cererea de somaţie, această somaţie nu dobândeşte forţă executorie, iar termenul acordat pârâtului pentru a face opoziţie nu poate începe să curgă, astfel încât nu se poate aplica articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (VI)

Prin Hotărârea din 28 februarie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şaptea), pronunţată în cauza C-289/17, în procedura Collect Inkasso OÜ, ITM Inkasso OÜ, Bigbank AS împotriva Rain Aint, Lauri Palm, Raiko Oikimus, Egle Noor, Artjom Konjarov, Curtea a declarat că:

„Articolul 17 lit. (a) şi art. 18 alin. 1 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie interpretate în sensul că o hotărâre judecătorească pronunţată fără ca debitorul să fi fost informat în legătură cu adresa instanţei căreia îi trebuie adresat răspunsul, în faţa căreia trebuie să se prezinte sau, dacă este cazul, la care poate fi introdusă o cale de atac împotriva acestei hotărâri nu poate fi certificată ca titlu executoriu european”.

Prin cele două întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, dacă art. 17 lit. a) şi la art. 18 alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie interpretate în sensul că o hotărâre judecătorească pronunţată fără ca debitorul să fi fost informat în legătură cu adresa instanţei căreia îi trebuie adresat răspunsul, în faţa căreia trebuie să se prezinte sau, dacă este cazul, la care poate fi introdusă o cale de atac împotriva acestei hotărâri poate fi certificată ca titlu executoriu european.

În litigiul principal, de fapt mai multe proceduri asemănatoare, instanţa de trimitere a fost sesizată cu cinci cauze prin care se solicită certificarea ca titlu executoriu european a unor ordonanţe cuprinzând somaţii de plată. Deşi aceste cauze se află în stadii diferite ale procedurii, toate se caracterizează prin faptul că actele de sesizare a instanţei şi ordonanţele pronunţate în urma procedurilor simplificate de somaţie de plată, deşi au fost notificate debitorilor, nu menţionează adresa instanţei competente să judece aceste proceduri sau să examineze o eventuală cale de atac împotriva ordonanţelor menţionate. Celelalte cerinţe de procedură, în special indicarea denumirii instituţiei, sunt îndeplinite.

Potrivit deciziei de trimitere, era cert că debitorii în discuţie în litigiile principale au rămas inactivi în cursul procedurilor simplificate de somaţie de plată, astfel încât creanţele deţinute împotriva lor intră în sfera noţiunii „creanţă necontestată”, în sensul art. 3 alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, şi, ca atare, ar justifica emiterea titlurilor executorii europene solicitate.

Despre cetăţenia de onoare şi alte titluri

Citesc un editorial interesant într-o publicaţie clujeană în care este criticată vehement festivitatea de înmânare a cheilor oraşului către Simona Halep, asemuită în material cu binecunoscutul Rege Momo al Carnavalului oraşului Rio de Janeiro (la a cărui Olimpiadă, după cum ştim, Halep a refuzat să participe). Dar brazilienii iau totul în glumă, spre deosebire de mioritici, cărora le lipseşte şi simţul umorului şi cel al ridicolului propriu.

Reamintesc că după câştigarea Roland Garros-ului la tenis feminin în acest an, Simona Halep a cerut să i se organizeze o celebrare publică şi a indicat ca locaţie Arena Naţională. Se cunoaşte acest lucru dintr-o declaraţie de presă a preşedintelui Federaţiei de Tenis care a redat o convorbire telefonică avută cu angajatul de relaţii publice a lui Halep.

În cadrul organizării în discuţie, Gabriela Firea, motivând că Halep este deja cetaţean de onoare – în sensul că nu mai are ce îi da – i-a înmânat cheile oraşului, o construcţie kitsch din oţel poleit cu aur.

Potrivit art. 36 alin. 8 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetăţean de onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza unui regulament propriu, prin care se stabilesc şi condițiile retragerii titlului conferit. Prin urmare, există temeiul de drept pentru acest titlu, însă, după cum se poate remarca uşor, acesta contravene Constituţiei care la art. 16 (“Egalitatea în drepturi”) alin. 1 prevede că sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, toţi cetăţenii. Este regretabil că după lupta de secole pentru deminitatea umană, există încă reflexe medievale în societatea noastră.

Jurisprudenţă CJUE referitoare la posibilitatea reducerii salariilor bugetarilor (inclusiv magistraţi)

Prin hotărârea din 27 februarie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră), pronunţată în cauza C‑64/16, în procedura Associação Sindical dos Juízes Portugueses împotriva Tribunal de Contas, Curtea a declarat că: „Art. 19 alin. 1 al doilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenţei judecătorilor nu se opune aplicării în cazul membrilor Tribunal de Contas (Curtea de Conturi, Portugalia) a unor măsuri generale de reducere salarială, precum cele în discuţie în litigiul principal, legate de constrângeri de eliminare a unui deficit bugetar excesiv, precum şi de un program de asistenţă financiară din partea Uniunii Europene”.

Prin întrebarea preliminară, instanţa de trimitere solicita, în esenţă, să se stabilească dacă principiul independenţei judecătorilor, consacrat la art. 19 alin. 1 al doilea paragraf TUE şi la art. 47 din cartă, precum şi în jurisprudenţa Curţii, trebuie interpretat în sensul că se opune măsurilor de reducere salarială aplicate magistraţilor din Portugalia, impuse în mod unilateral şi continuu de către alte autorităţi sau organisme constituţionale, având în vedere cerinţele imperative privind eliminarea deficitului bugetar excesiv şi asistenţa financiară reglementată de dispoziţiile de drept al Uniunii.

Prin Legea nr. 75/2014, legiuitorul portughez a redus, începând din luna octombrie 2014 şi în mod temporar, cuantumul remuneraţiei unei serii de titulari de funcţii publice şi de persoane care exercită funcţii în sectorul public.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (V)

Prin Hotărârea din 14 decembrie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şaptea), pronunţată în cauza C‑66/17, în procedura Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś împotriva DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, Curtea a declarat că:

„Art. 4 pct. 1 şi art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate trebuie interpretate în sensul că o decizie executorie privind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într-o hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată, nu poate fi certificată ca titlu executoriu European”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de respectare a dreptului la apărare în procedura administrativă

Prin hotărârea din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C‑298/16, în procedura Teodor Ispas, Anduţa Ispas împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, Curtea a declarat că: “Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unor proceduri administrative de inspecţie şi de stabilire a bazei de impunere a taxei pe valoarea adăugată, un particular trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice, la cerere, informaţiile şi documentele care se găsesc în dosarul administrativ şi care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informaţii şi documente”.

Interviu acordat Mediafax, integral

Reporter: Cum apreciaţi actuala situaţie din justiţia din România? Care este situaţia reală din sistem?

Sergiu Leon Rus: În opinia mea, justiţia din România suferă de o lipsă cronică de competenţă şi de un mare dezinteres, în pofida asigurării unor condiţii materiale întru-totul excepţionale şi aflate la un maxim istoric. Nu cred că se oferă publicului şi cetăţenilor ţării calitatea necesară, iar banalităţile şi platitudinile sunt prezente în activităţi. Nivelul de exprimare în scris lasă foarte mult de dorit, într-o profesie care lucrează cu peniţa; dacă nu aveţi altă ocazie de observare este suficientă o lectură a diverşilor magistraţi care se erijează în comunicatori din interior – veţi găsi o “comoară” de locuri comune, stereotipuri şi repetiţii, în general într-o notă tragică şi revendicativă care vrea să convingă atât de magnitudinea absconsă a propriilor activităţi, cât şi de greutatea colosală a acestora.

Inspectia Judiciara la Ministerul Justitiei, numai daca se ia totul de la zero

Ministrul Justitiei propune mai multe modificari pentru legile justitiei, dintre care doua raspund necesitatii reale de responsabilizare a corpului magistratilor. Nimic nu este mai evident in justitie decat lipsa de raspundere a judecatorilor si procurorilor, atat in penal, cat si in disciplinar, indeosebi a celor care ar trebui sa investigheze aceste aspecte si care s-au obisnuit de ani de zile sa acopere in bloc fraudele, falsurile, abuzurile voite ale magistratilor. Acoperirea se realizeaza, bineinteles, prin fraude, falsuri si abuzuri inca si mai mari decat cele acoperite.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (IV)

Prin hotărârea din 9 martie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua), pronunţată în cauza C‑484/15, în procedura Ibrica Zulfikarpašić împotriva Slaven Gajer, Curtea a declarat că: „1) Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie interpretat în sensul că, în Croaţia, notarii, atunci când acţionează în cadrul competenţelor ce le sunt conferite prin dreptul naţional în procedurile de executare silită în temeiul unui „înscris constatator al creanţei”, nu se încadrează în sfera noţiunii „instanţă judecătorească” în sensul acestui regulament.

2) Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că o ordonanţă de executare adoptată în Croaţia de un notar în temeiul unui „înscris constatator al creanţei” şi care nu a făcut obiectul unei contestaţii nu poate fi certificată ca titlu executoriu european din moment ce nu priveşte o creanţă necontestată în sensul art. 3 alin. 1 din acest regulament“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (IX)

Prin Hotărârea din 2 martie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea), pronunţată în cauza C-354/15, în procedura Andrew Marcus Henderson împotriva Novo Banco SA, Curtea a declarat că:

Despre incredibila, completa şi surprinzătoarea inutilitate a comisiei Macovei II în privinţa arhivei SIPA

Din capul locului precizez că situaţia SIPA şi „doi ş-un sfert” (înfiinţare şi funcţionare fără lege – act normativ emis de Parlament şi fără control parlamentar al activitaţii – raport anual) – denumiri pe care le păstrez în toate referirile, chiar şi din perioade în care jocul acronimelor era altul – reprezintă nu numai o sfidare la adresa statului de drept, ci chiar mai mult decât atât, o fraudă sistematică şi masivă a aparatului de stat în dauna drepturilor individuale. Din această perspectivă, magistraţii care au colaborat ca delatori, turnatori, comanditari, simbriaşi, cunoscând bine ceea ce fac, iar ulterior au emis în fiecare an declaraţii false pe proprie răspundere că nu ar fi făcut-o, trebuie traşi la răspundere, inclusiv penală. Că se va întâmpla astfel, este incert; se pare că există o politică concertată de omerta sub aceste aspecte, care poate veni chiar de la CSAT. Aceste chestiuni le-am mai spus pe ici, pe colo, şi fără îndoială că vor fi închegate într-un ansamblu mai unitar şi coerent, sub formă de articol, când le va veni vremea; pentru necesităţile rândurilor de faţă constituie doar o utilă introducere în temă asupra contextului de legalitate şi constituţionalitate – în care, este bine să avem în vedere tot timpul – nu se încadrează.

Interviul acordat publicatiei Grai de Cluj

Ieri, 31.01.2017.

Grai de Cluj: Domnule judecator, in calitate de presedinte al „Asociatiei Judecatorilor din Romania” ati adoptat o pozitie publica foarte ferma impotriva dezincriminarii infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu. Ati omis insa sa va exprimati asupra celuilalt proiect de ordonanta de urgenta, cel referitor la gratiere!

Dezincriminarea abuzului în serviciu instaurează dictatura fărădelegii

Prin Proiectul Ordonanței de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, aflat în dezbatere publică până azi, 24 ianuarie 2017 inclusiv, în temeiul art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, se propune modificarea art. 297 și 298 din Codul penal în sensul realizării unei dezincriminări a infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu până la un anumit prag, dezincriminare parţială în aparenţă, însă aproape completă în practică având în vedere pragul stabilit foarte sus.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de obţinere de probe în Uniune (IV)

Din capul locului se cuvine să precizez că titlul nu este riguros exact, însă am decis să-l păstrez pentru a sublinia apartenenţa textului la seria care se referă la Regulamentul (CE) nr. 1206/2001. Într-adevăr, nu este vorba despre o jurisprudenţă, deoarece Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu a pronunţat o hotărâre “pe fond”. Prin Ordonanţa Preşedintelui Camerei a patra a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 27 septembrie 2007, emisă în cauza C‑175/06, având ca obiect o trimitere preliminară formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunale civile di Genova (Italia), prin Decizia din 14 martie 2006, în procedura Alessandro Tedesco împotriva Tomasoni Fittings Srl, RWO Marine Equipment Ltd, cauza a fost radiată din registrul Curţii. Motivul radierii l-a reprezentat faptul că prin Decizia din 26 martie 2007, primită de grefa Curţii la 21 septembrie 2007, Tribunale civile di Genova a constatat încetarea procesului, întrebările adresate cu titlu preliminar rămânând astfel fără obiect. Prin urmare, nu există o statuare a Curţii; nu este mai puţin adevărat însă că o argumentaţie pertinentă pe marginea chestiunilor de drept a fost prezentată în concluziile avocatului general Juliane Kokott din 18 iulie 2007.

Fluxul care nu ridică toate bărcile: rânduri introductive şi exemplificative despre cartelizarea justiţiei (I)

Frisoanele încercate de sistemul judiciar în toamna aceasta, prin zvâcniri de nemulţumire mai mult sau mai puţin justificată, deşi vădit nelegale, lipsite de vreun fundament în drept care să îngăduie escamotarea acţiunilor greviste în măşti şi forme neutre, aseptice, inocente, au avut şi ele un mic merit: au pus în luminile rampei – e drept, schematic, incomplet, incoerent, disparat, dar totuşi spontan şi hotărât – problema inegalităţii în sistemul judiciar, în forma sa cea mai primitivă şi de jos, aceea care priveşte veniturile (prima acţiune colectivă a unor magistraţi care să nu vizeze chestiuni salariale ar fi ceva cu totul neobişnuit şi ar trece un prag de maturitate încă niciodată depăşit, în pofida stabilirii ştachetei la o înălţime atât de redusă).

Studiu de caz cu privire la înlăturarea de către instanţă a unei omisiuni de a se pronunţa pe calea procedurii îndreptării erorii materiale

Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 5 septembrie 2016, din dosarul nr. 3132/117/2015/a1 al Curţii de Apel Cluj, Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 547 din 18 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 3132/117/2015/a1, şi s-a dispus îndreptarea omisiunii în sensul că se va adăuga la alin. 2 al dispozitivului următoarele: dispune restituirea în favoarea intimatului (intimaţilor – obs. ns.) a următoarelor sume de bani:

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (VIII)

Prin Hotărârea din 7 iulie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua), pronunţată în cauza C‑70/15, în procedura Emmanuel Lebek împotriva Janusz Domino, Curtea a declarat că:

„1) Noţiunea „acţiune” care figurează la art. 34 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretată în sensul că include şi cererea de repunere în termen atunci când termenul pentru introducerea unei căi de atac ordinare a expirat.

2) Art. 19 alin. 4 ultimul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că exclude aplicarea dispoziţiilor dreptului naţional referitoare la regimul cererilor de repunere în termen din moment ce termenul de admisibilitate pentru introducerea unor asemenea cereri a expirat, astfel cum este specificat în comunicarea unui stat membru la care se referă dispoziţia menţionată“.

Pensie pe motorină?

Dispoziţiile care configurează dreptul la pensie (specială) a magistraţilor sunt cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor şi în normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005. Pensia este una specială (cum sunt şi pensiile poliţiştilor, parlamentarilor, militarilor etc.) deoarece nu se stabileşte în sistem contributiv, cum este pensia comună, obişnuită, care reprezintă regula în sistemul de pensii publice. Prin urmare, independent de nivelul contribuţiei de pe parcursul carierei care constituie reperul pentru pensia de drept comun, pensia specială cunoaşte un algoritm propriu de stabilire, de regulă în funcţie de veniturile din imediata proximitate ale momentului pensionării.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (III)

Prin hotărârea din 17 decembrie 2015 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunţată în cauza C-300/14, în procedura Imtech Marine Belgium NV împotriva Radio Hellenic SA, Curtea a declarat că: „1) Art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, citit în lumina articolului 288 TFUE, trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre obligaţia de a institui în dreptul intern o procedură de revizuire, astfel cum este prevăzută la articolul 19 menţionat.

Cea mai mare pensie din Romania pare a fi o frauda

Conform presei, un fost angajat la penitenciare si fost sef al Penitenciarului Colibasi, Gheorghe Balasoiu, este pensionarul din Romania care primeste cei mai multi bani din partea statului. Pensia sa lunara a fost stabilita la 34.000 de lei, adica aproximativ 8.000 de euro. Mai mult chiar, la inceputul lui 2015, cand pensiile publice s-au majorat cu 5%, Balasoiu a profitat cel mai mult, ajungand la o pensie de 360 de milioane de lei vechi, ceea ce pe un an intreg inseamna nu mai putin decat 100.000 euro. Ridicolul situatiei este intarit si de salariul pe care il avea Balasoiu, in perioda in care era sef de penitenciar. Conform declaratiei de avere, Balasoiu primea un venit anual de 21.085 lei, adica 1.757 de lei pe luna, aproximativ 400 de euro, adica de 20 de ori mai putin decat pensia incasata!