Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (V)

Prin Hotărârea din 14 decembrie 2017 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şaptea), pronunţată în cauza C‑66/17, în procedura Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś împotriva DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, Curtea a declarat că:

„Art. 4 pct. 1 şi art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate trebuie interpretate în sensul că o decizie executorie privind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într-o hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată, nu poate fi certificată ca titlu executoriu European”.

Prin întrebarea adresată, instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă art. 4 pct. 1 şi art. 7 din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretate în sensul că o decizie executorie privind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într-o hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată, poate fi certificată ca titlu executoriu european.

Acţiunea principală consta într-o cerere în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul în care domnul şi doamna Chudaś au sesizat Sąd Rejonowy Poznań-Grunwald i Jeżyce w Poznaniu (Tribunalul Districtual Poznań-Grunwald şi Jeżyce din Poznań, Polonia), iar această instanţă a invitat DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, cu sediul în Germania, să intervină în procedură în calitate de pârâtă.

O copie a actului de sesizare a instanţei, împreună cu o traducere în limba germană, precum şi citaţia pentru şedinţa din 18 mai 2016 au fost transmise prin poştă, la 30 martie 2016, societăţii DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, aceasta având posibilitatea de a formula observaţii în termen de 30 de zile. Societatea respectivă nu a depus observaţii şi nici nu s-a înfăţişat la şedinţă.

În aceste împrejurări, la 18 mai 2016, Tribunalul Districtual a pronunţat o hotărâre în lipsă prin care a constatat că domnul şi doamna Chudaś au dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului în litigiu şi, în consecinţă, a obligat DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft să le plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 3.900 de zloţi polonezi (PLN) (aproximativ 921 de euro).

La 4 iulie 2016, o copie a hotărârii menţionate, tradusă în limba germană, a fost comunicată prin poştă societăţii DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, la sediul social al acesteia, cu precizarea că are posibilitatea de a formula opoziţie în termen de două săptămâni, precum şi posibilitatea de a introduce o contestaţie privind cheltuielile de judecată în termen de o săptămână. DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft nu a formulat o cale de atac împotriva hotărârii care a rămas, astfel, definitivă.

La 11 octombrie 2016, domnul şi doamna Chudaś au iniţiat procedura principală având ca obiect certificarea ca titlu executoriu european a părţii din hotărârea din 18 mai 2016 privind cheltuielile de judecată, iar instanţa de trimitere a exprimat, în esenţă, îndoieli cu privire la aspectul dacă o astfel de cerere intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 805/2004 şi a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii întrebarea preliminară.

Curtea a observat că instanţa de trimitere ridică problema dacă acţiunea principală intră în domeniul de aplicare al acestui regulament, în măsura în care hotărârea a cărei certificare ca titlu executoriu european o solicită domnul şi doamna Chudaś vizează numai partea consacrată cheltuielilor de judecată dintr-o hotărâre care, la rândul său, din cauza obiectului său principal, şi anume constatarea existenţei unui drept de proprietate, nu este executorie şi, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului menţionat.

Domeniul de aplicare material al Regulamentului nr. 805/2004 rezultă, printre altele, din dispoziţiile art. 2 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 3 alin. 1, precum şi cu cele ale art. 4 pct. 2 din regulament, potrivit cărora acesta se aplică în materie civilă şi comercială, hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice privind creanţe necontestate, acestea din urmă fiind definite ca un drept la o sumă de bani determinată care a devenit exigibilă sau a cărei dată scadentă a fost indicată în aceste hotărâri, tranzacţii judiciare sau acte autentice.

Pentru ca o hotărâre judecătorească să poată fi certificată, în conformitate cu art. 6 din regulament, ca titlu executoriu european, aceasta trebuie să privească o creanţă necontestată şi să îndeplinească anumite condiţii precizate în cuprinsul articolului respectiv. Una dintre condiţiile acestei certificări este cea prevăzută la alineatul 1 al articolului, lit. a), şi anume ca hotărârea să fie executorie potrivit dreptului statului membru de origine.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Regulamentul nr. 805/2004 prevede dispoziţii specifice. Potrivit art. 7, în cazul în care o hotărâre judecătorească cuprinde o hotărâre executorie privind cheltuielile de judecată, aceasta se certifică de asemenea, ca titlu executoriu european în ceea ce priveşte aceste cheltuieli, cu excepţia cazului în care, în cursul procedurii în justiţie, debitorul s‑a opus în mod special obligaţiei sale de a-şi asuma cheltuielile respective, în conformitate cu legislaţia statului membru de origine.

Din modul de redactare a acestei din urmă dispoziţii reiese că o decizie privind cheltuielile de judecată nu este considerată o hotărâre autonomă în cadrul Regulamentului nr. 805/2004, în măsura în care acesta se aplică unor asemenea cheltuieli numai atunci când ele sunt incluse, în mod accesoriu, într‑o hotărâre principală. Astfel, utilizarea termenilor „de asemenea” în modul de redactare a art. 7 din regulament indică faptul că o „hotărâre executorie privind cheltuielile de judecată” este certificată ca titlu executoriu european numai atunci când hotărârea principală priveşte, în conformitate cu obiectul regulamentului menţionat anterior, o creanţă necontestată.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuţie de dispoziţiile art. 4 din Regulamentul nr. 805/2004, intitulat „Definiţii”. În această privinţă, este adevărat, pe de o parte, că art. 4 pct. 1 din regulament defineşte o „hotărâre judecătorească” drept orice hotărâre pronunţată de o instanţă judecătorească dintr‑un stat membru, inclusiv, printre altele „stabilirea de către grefier a sumei reprezentând cheltuielile de judecată”. Pe de altă parte, o hotărâre executorie cu privire la cheltuielile de judecată constituie, în principiu, o „creanţă”, în sensul definiţiei acestei noţiuni care figurează la art. 4 pct. 2 din regulament.

Totuşi, în temeiul dispoziţiilor specifice referitoare la cheltuielile de judecată prevăzute la art. 7 din Regulamentul nr. 805/2004, o decizie privind cuantumul unor asemenea cheltuieli nu poate fi certificată ca titlu executoriu european independent de o hotărâre principală privind o creanţă necontestată. În măsura în care decizia privind aceste cheltuieli este legată în mod intrinsec de rezultatul acţiunii principale care, prin ea însăşi, justifică certificarea unei hotărâri ca titlu executoriu european, definiţiile prevăzute la art. 4 din regulament nu pot afecta aplicabilitatea însăşi a acestuia.

Curtea a mai amintit că obiectivul principal al acestui instrument este, în conformitate cu art. 1 din regulament, crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate în vederea asigurării, prin intermediul stabilirii unor standarde minime, a liberei circulaţii a hotărârilor judecătoreşti, a tranzacţiilor judiciare şi a actelor autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaştere şi de executare. Totuşi, considerând că condiţiile de aplicare a mecanismului derogatoriu de la regimul comun al recunoaşterii hotărârilor instituit prin regulament sunt de strictă interpretare, acest obiectiv nu poate repune în discuţie interpretarea domeniului de aplicare al regulamentului respectiv care rezultă din articolul său 7.
În speţă, acţiunea principală aflată la originea procedurii principale privea o cerere de declarare a existenţei unui drept asupra unui bun mobil, în speţă un autovehicul, iar nu o creanţă necontestată. Întrucât o astfel de acţiune nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 805/2004, o decizie privind cuantumul cheltuielilor de judecată aferente acestei acţiuni nu poate fi nici ea certificată ca titlu executoriu european în temeiul acestui regulament.