Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XIV)

Prin Ordonanţa din 5 mai 2022 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şasea), pronunţată în cauza C-346/21, în procedura ING Luxemburg, Curtea a declarat că:

“1) Art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că impune ca destinatarul unui act judiciar care trebuie comunicat sau notificat într-un stat membru să fie informat, în orice circumstanţe, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea acestui act, inclusiv atunci când actul este însoţit de o traducere într-o limbă înţeleasă de destinatar sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care trebuie să se efectueze notificarea sau comunicarea.
2) Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care prevede nulitatea notificării unui act judiciar într-un alt stat membru în cazul în care ea s-a efectuat fără ca destinatarul acestui act să fi fost informat, prin intermediul formularului tip ce figurează în anexa II la acest regulament, asupra dreptului său de a refuza primirea actului respectiv atunci când nu este redactat sau nu este însoţit de o traducere în una dintre limbile indicate la art. 8 alin. 1 din regulamentul menţionat, indiferent dacă această reglementare naţională stabileşte sau nu un anumit termen destinatarului pentru invocarea acestei nulităţi”.
Considerentele ordonanţei sunt disponibile pe curia.europa.eu numai în limbile franceză şi portugheză.