“Art. 1 și 17
din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind
cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în
materie civilă sau comercială trebuie interpretate în sensul că o instanță
dintr-un stat membru care dorește să audieze o persoană cu reședința într-un
alt stat membru nu este ținută în mod necesar să utilizeze mijloacele de
obținere a probelor prevăzute de acest regulament, pentru a proceda la un
asemenea act de cercetare, ci are posibilitatea să utilizeze declarația depusă
în scris a acestei persoane, în conformitate cu dreptul statului membru al
instanței respective, fără a obține autorizația organismului central sau a
autorității competente din statul membru solicitat, în sensul articolului 3 din
regulamentul menționat”.Prin întrebarea
formulată, instanța de trimitere Sąd
Okręgowy w Opolu din Polonia, în cauza vizând pe reclamantul VP împotriva
pârâtului KS reprezentat de AS, cerea clarificări cu privire la admisibilitatea
aplicării normelor de drept național unei declarații scrisă a unei persoane cu
reședința într-un alt stat membru decât statul membru al instanței competente,
în lipsa autorizării organismului central sau a autorității competente din
statul membru solicitat în sensul regulamentului.
