Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (II)

Prin Hotărârea din 14 februarie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C-554/17, în procedura Rebecka Jonsson împotriva Société du Journal L’Est Républicain, Curtea a declarat că:

„Art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia, atunci când o parte nu obţine decât parţial câştig de cauză, instanţa naţională poate dispune ca fiecare dintre părţile la procedură să suporte sarcina propriilor cheltuieli de judecată sau poate repartiza aceste cheltuieli între părţi. Într‑o asemenea ipoteză, instanţa naţională rămâne în principiu liberă să repartizeze cuantumul cheltuielilor respective, cu condiţia ca normele de procedură naţionale privind repartizarea cheltuielilor de judecată în cadrul litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă să nu fie mai puţin favorabile decât normele de procedură care reglementează situaţii similare din dreptul intern, iar cerinţele procedurale legate de repartizarea acestor cheltuieli de judecată să nu determine persoanele interesate să renunţe la utilizarea acestei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, impunând solicitantului, atunci când acesta a avut în mare parte câştig de cauză, să suporte oricum cheltuielile sale de judecată sau o parte substanţială a acestora”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de cereri cu valoare redusă (I)

Prin Hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a zecea), pronunţată în cauza C-627/17, în procedura ZSE Energia, a.s. împotriva RG, cu participarea: ZSE Energia CZ, s. r. o., Curtea a declarat că:

„1) Art. 3 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013, trebuie interpretat în sensul că noţiunea „părţi” vizează numai reclamantul şi pârâtul din litigiul principal.
2) Art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 861/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013, trebuie interpretate în sensul că un litigiu precum litigiul principal, în care reclamantul şi pârâtul îşi au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în acelaşi stat membru în care se află instanţa sesizată nu intră în domeniul de aplicare al acestui regulament”.