Sediul materiei se găseşte în prevederi
cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013 privind
taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Ca o remarcă în treacăt, motivele trecute în
preambulul odonanţei sunt departe de a îndreptăţi urgenţa, constituind o justificare
extrem de îndoielnică pentru evitarea normării domeniului pe cale de lege.
Guvernul arătă că pentru cele câteva împrejurări menţionate în preambul (în
esenţă, „acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii
şi pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi
legale“ – taxe judiciare mai mari cu prilejul noului Cod civil şi noului Cod de
procedură civilă) ordonanţa vizează un interes public şi constituie o situaţie
extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de
măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă. Bineînţeles, ca în atâtea alte
cazuri „situaţia extraordinară“ durează de câţiva ani de zile în care noile
coduri se tot vedeau venind, timp mai mult decât suficient pentru redactarea
câtorva articole în mare parte pe structura rglementării anterioare care să fie
închegate într-o lege care să acompanieze noul Code de procedură civilă, cu
ocazia trecerii acestuia prin Parlament.
În conformitate cu art. 24 alin. 1 din
ordonanţă, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei
dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. 1
pct. 1 - 7 din Codul de procedură civilă (nou). Prin urmare, fie că se invocă
toate primele şapte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. 1, fie că se
invocă numai unul dintre acestea, taxa judiciară de timbru este tot 100 lei.
Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care se invocă încălcarea
sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni
evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată,
dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile
în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei. „Cazul în care se invocă
încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material“ corespunde punctului
8 al 488 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, iar prin raportare la
cuantumul maxim plafonat pentru acţiunea în contencios administrativ cu obiect
unic (300 lei – art. 16 lit. b) din ordonanţă) taxa judiciară de timbru în
recursul sub acest aspect împotriva hotărârilor de primă instanţă poate avea un
nivel de cel mult 150 lei, nu mai puţin de 100 lei.
În funcţie de soluţia adoptată de prima
instanţă, există cazuri speciale în care recursul se timbrează în alte
cuantumuri. Astfel, potrivit art. 25 alin. 1 din ordonanţă, se taxează cu 20
lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva
următoarelor hotărâri judecătoreşti: b) încheierea de suspendare a judecării
cauzei; c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru
lipsa calităţii de reprezentant. Totodată, se taxează cu 50 lei (art. 25 alin.
2) cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva
următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins
cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru
judecat; b) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la dreptul pretins; c)
hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată; d) hotărârea prin
care se încuviinţează învoiala părţilor (ipoteză rar întâlnită, dar nu
imposibilă, în contenciosul administrativ).
Recursul împotriva considerentelor (art. 461
alin. 2 NCPC) hotărârii de primă instanţă în contenciosul administrativ se
timbrează cu 100 lei (alin. 3 al art. 25).
Deşi cuantumurile taxelor judiciare de timbru
care pot fi stabilite pentru recursurile din contenciosul administrativ sunt,
invariabil, reduse, există o jurisprudenţă destul de consistentă a Curţii
Europene a Drepturilor Omului în situaţii similare ca nivel de efort financiar.
Totodată, chiar dacă limitarea
dreptului de acces intervine abia în apel (mutatis
mutandis, recurs), garanţiile fundamentale ale articolului 6 trebuie
acordate şi pentru aceste căi de atac, dacă statele – chiar fără a fi obligate –
instituie căi de atac (cauza Iordache
împotriva României, hotărârea 14 octombrie 2008).
Art. 28 din ordonanţă instituie o scutire („dacă
legea nu prevede altfel“) de la plata taxei judiciare de timbru pentru orice
cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare,
împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau
cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru. Din această
perspectivă, se observă că scutirea acordată reclamantului în considerarea
calităţii sale profită şi pârâtului când acesta exercită calea de atac a
recursului, în sensul că indiferent de motivul care a atras scutirea de taxă
judiciară de timbru în primă instanţă şi indiferent cine declară recursul,
scutirea se extinde şi asupra acestuia.
Art. 30 alin. 1 instituie o serie de scutiri,
inclusiv pentru căile de atac formulate,
pentru Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României,
Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul
Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent
de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice,
indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri
publice. În categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor
speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate,
bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe şi
din dobânzi şi comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum şi
veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor
provenite din credite externe contractate ori garantate de stat şi ale căror
rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, precum şi
veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile (alin. 30 alin. 2).
Prin art. 58 lit. b) din ordonanţă, a fost abrogată Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, care, astfel, nu se mai datorează nici pentru acţiuni, nici pentru căi de atac.
Prin art. 58 lit. b) din ordonanţă, a fost abrogată Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, care, astfel, nu se mai datorează nici pentru acţiuni, nici pentru căi de atac.