Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate

Prin hotărârea din 16 iunie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C 511/14, în procedura Pebros Servizi Srl împotriva Aston Martin Lagonda Ltd, Curtea a declarat că: „Condiţiile potrivit cărora, în cazul unei hotărâri pronunţate într o cauză judecată în lipsă, o creanţă este considerată „necontestată”, în sensul articolului 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, trebuie determinate în mod autonom, doar în temeiul acestui regulament“.

Prin întrebarea preliminară, instanţa de trimitere solicita, în esenţă, să se stabilească dacă condiţiile potrivit cărora, în cazul unei hotărâri pronunţate într o cauză judecată în lipsă, o creanţă este considerată „necontestată”, în sensul articolului 3 alin. 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie determinate potrivit legii forului sau în mod autonom, doar în temeiul acestui regulament.

În litigiul principal, Pebros Servizi a chemat în judecată în faţa Tribunale di Bologna mai multe societăţi, printre care figurează şi Aston Martin. Procedura dintre Pebros Servizi şi Aston Martin în faţa instanţei menţionate s-a desfăşurat în lipsa acesteia din urmă, deşi, potrivit deciziei de trimitere, citaţia i a fost notificată în mod corespunzător şi i s-a oferit posibilitatea de a participa la această procedură.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2014, prin care s-a încheiat procedura respectivă, Tribunalul din Bologna a obligat Aston Martin să plătească Pebros Servizi suma de 18.000 de euro, majorată cu dobânzile legale de la publicarea acestei hotărâri şi până la momentul plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 835 de euro şi de 9.500 de euro, cu titlu de taxe judiciare de timbru şi, respectiv, onorarii ale avocaţilor, plus taxa pe valoarea adăugată şi alte cotizaţii accesorii de securitate socială prevăzute de dreptul intern. Întrucât nu a făcut obiectul unei căi de atac, hotărârea respectivă a rămas definitivă.

La 14 octombrie 2014, Pebros Servizi a sesizat Tribunalul din Bologna cu o cerere de certificare a hotărârii menţionate ca titlu executoriu european, în sensul Regulamentului nr. 805/2004, pentru a putea iniţia procedura de executare care îi permitea recuperarea creanţei.

Instanţa de trimitere a pus la îndoială aplicabilitatea Regulamentului nr. 805/2004 în cauza principală, în măsura în care, în sistemul juridic italian, neînfăţişarea la proces nu echivalează cu achiesarea pârâtului la cererea formulată împotriva sa. În consecinţă, s-ar pune problema dacă pronunţarea unei hotărâri defavorabile părţii judecate în lipsă poate fi asimilată pronunţării unei hotărâri de obligare la plata unei creanţe necontestate.

În această privinţă, instanţa menţionată a arătat că pot fi preconizate două interpretări ale noţiunii „lipsa contestării”. Prima interpretare, sugerată de instanţa de trimitere şi întemeiată pe dreptul naţional, ar exclude aplicarea Regulamentului nr. 805/2004 dat fiind că procedura judecării în lipsă prevăzută în ordinea juridică italiană nu ar echivala cu o necontestare a creanţei. În schimb, potrivit celei de a doua interpretări, această noţiune, „lipsa contestării”, ar fi definită în mod autonom în dreptul Uniunii şi ar cuprinde şi neînfăţişarea la proces.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că potrivit jurisprudenţei sale constante, din cerinţele atât ale aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât şi ale principiului egalităţii, rezultă că termenii unei dispoziţii de drept al Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul şi domeniul de aplicare ale acesteia trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune Europeană o interpretare autonomă şi uniformă, care trebuie efectuată ţinând seama de contextul prevederii şi de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză.

Din această perspectivă, Curtea a constatat că Regulamentul nr. 805/2004 nu defineşte noţiunea „creanţă necontestată” prin intermediul unei trimiteri la legislaţiile statelor membre. Dimpotrivă, din interpretarea art. 3 din regulament în lumina considerentului (5) al acestuia reiese că această noţiune este o noţiune autonomă a dreptului Uniunii. Referirea la legislaţiile statelor membre care figurează la art. 3 alin. 1 al doilea paragraf literele b) şi c) din regulament nu are ca obiect elementele constitutive ale noţiunii menţionate, ci priveşte elemente specifice ale aplicării sale.

Considerentul (5) al aceluiaşi regulament enunţă că noţiunea „creanţe necontestate” ar trebui să cuprindă toate situaţiile în care un creditor, în lipsa stabilită a oricărei contestaţii din partea debitorului cu privire la natura şi la valoarea unei creanţe pecuniare, a obţinut în special o hotărâre judecătorească împotriva acestui debitor.

După cum reiese din decizia de trimitere, Aston Martin, în calitate de debitor informat în mod corespunzător şi căruia i s-a oferit posibilitatea de a participa la procedura judiciară, a rămas inactivă pe tot parcursul acestei proceduri, neparticipând în nici un moment la aceasta. Pentru acest motiv, în cauza judecată în lipsă a fost pronunţată o hotărâre împotriva sa, astfel încât situaţia acestei societăţi intră în sfera art. 3 alin. 1 al doilea paragraf litera b) din Regulamentul nr. 805/2004, în temeiul căruia o creanţă este considerată necontestată în cazul în care „debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare”.

Considerentul (6) al din regulament precizează, în această privinţă, că lipsa de obiecţii din partea debitorului, astfel cum se prevede la ar. 3 alin. 1 lit. b), poate lua forma unei neprezentări la o şedinţă de judecată sau a faptului de a nu da curs unei invitaţii făcute de instanţă de a notifica în scris intenţia de a se apăra în cauza respectivă.

În consecinţă, o creanţă poate fi considerată „necontestată”, în sensul art. 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, dacă debitorul nu acţionează în nici un mod pentru a se opune acesteia, nedând curs invitaţiei adresate de instanţă de a notifica în scris intenţia de a se apăra în cauza respectivă sau neprezentându-se la şedinţa de judecată.

Prin urmare, Curtea a reţinut că împrejurarea că, în temeiul dreptului italian, pronunţarea unei hotărâri defavorabile părţii judecate în lipsă nu echivalează cu pronunţarea unei hotărâri de obligare la plata unei creanţe necontestate, este irelevantă în ceea ce priveşte răspunsul care trebuie dat la întrebarea adresată de instanţa de trimitere. Trimiterea expresă la normele de procedură ale statului membru, prevăzută la art. 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, vizează nu consecinţele juridice ale neînfăţişării debitorului la proces, acestea făcând obiectul unei calificări autonome în temeiul acestui regulament, ci priveşte exclusiv modalităţile procedurale potrivit cărora debitorul se poate opune în mod eficace creanţei.

Regulamentul nr. 805/2004 stabileşte doar standarde minime de procedură, necesare pentru respectarea dreptului la apărare al debitorului judecat în lipsă, fără a rezolva însă toate aspectele contestării creanţei, cum ar fi, mai ales, forma unui act de contestare, organele implicate în procedura de contestare sau termenele aplicabile. În consecinţă, în fiecare stat membru, debitorul trebuie să procedeze la o asemenea contestare, în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte standardele minime de procedură enunţate în capitolul III din regulament, aceste standarde, a căror respectare este necesară, în temeiul art. 6 alin. 1 lit. c) din regulament, pentru ca o hotărâre judecătorească privind o creanţă necontestată pronunţată într-un stat membru să fie certificată ca titlu executoriu european, urmăresc să garanteze, în conformitate cu considerentul (12) al aceluiaşi regulament, ca debitorul să fie informat, în timp util şi astfel încât să îşi poată pregăti apărarea, pe de o parte, cu privire la acţiunea în justiţie introdusă împotriva sa, precum şi cu privire la condiţiile participării sale active la procedură în vederea contestării creanţei în cauză şi, pe de altă parte, cu privire la consecinţele neparticipării la aceasta. În cazul special al unei hotărâri pronunţate într-o cauză judecată în lipsă, în sensul art. 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, standardele minime de procedură respective urmăresc să asigure existenţa unor garanţii suficiente privind respectarea dreptului la apărare.