Dispoziţiile
care configurează dreptul la pensie (specială) a magistraţilor sunt cuprinse în
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor şi în normele
metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005. Pensia este una
specială (cum sunt şi pensiile poliţiştilor, parlamentarilor, militarilor etc.)
deoarece nu se stabileşte în sistem contributiv, cum este pensia comună,
obişnuită, care reprezintă regula în sistemul de pensii publice. Prin urmare,
independent de nivelul contribuţiei de pe parcursul carierei care constituie
reperul pentru pensia de drept comun, pensia specială cunoaşte un algoritm
propriu de stabilire, de regulă în funcţie de veniturile din imediata
proximitate ale momentului pensionării.
Potrivit cursdeguvernare.ro, numărul
beneficiarilor de pensii speciale se ridică, în România, la 161.661 de
persoane, iar fondul total de pensii speciale este de 6,5 miliarde de lei în
acest an; România are un număr total de 5.097.428 de pensionari, cu o pensie
medie de 885 de lei. În acelaşi timp, există un număr de 3350 de pensionari
speciali din rândul foştilor magistraţi, cu precizarea că denumirea de
„magistrat” în raport cu această pensie specială nu semnifică, din păcate şi
câtuşi de puţin, că vechimea prag pentru apariţia dreptului la pensie specială
a fost făcută exclusiv în funcţii de judecător şi procuror. Dintre cei 3350, un
fost magistrat încasează – în brut - peste 40.000 de lei lunar, 24 între 20.000
lei şi 30.000 lei, iar 1758 de pensii speciale sunt între 10.000 şi 20.000 lei
lunar; este evident, cu ochiul liber şi fără telescopul precis al statisticii
exacte, că valoarea mediană (suma în raport cu care jumătate dintre cei 3350 de
pensionari se situează peste, jumătate sub) a pensiei speciale de „magistrat”
este peste 10.000 lei (sigur), iar valoarea medie trebuie că trece de aceeaşi
valoare (foarte-foarte probabil).
În conformitate
cu art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi
de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi
procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională
care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin
25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal
de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în
funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia
jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia,
la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80%
din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau
de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de
activitate înainte de data pensionării.
Normele
metodologice (Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005) prevăd la art. 7 (în partea
care ne interesează):
- cuantumul
pensiei de serviciu este de 80% din media veniturilor brute realizate în
ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării;
- în stabilirea
mediei veniturilor brute realizate se vor lua în considerare numai acele 12
luni anterioare pensionării, în care persoana s-a aflat efectiv în activitate.
În cazul în care persoana s-a aflat efectiv în activitate o fracţiune de lună,
se va include în calculul pensiei numai această fracţiune de lună,
prelungindu-se corespunzător termenul până la împlinirea celor 12 luni;
- în veniturile
brute realizate se includ, pe lângă indemnizaţia de încadrare brută lunară,
sporurile cu caracter permanent sau nepermanent. În veniturile brute nu se
includ sumele primite cu titlu de prime, premii, decontări, restituiri de
drepturi aferente altei perioade ori alte drepturi fără caracter salarial.
Observăm, de la prima vedere chiar, că sferele de cuprindere a celor două dispoziţii normative nu se suprapun întru-totul, cel puţin nu din punct de vedere terminologic, împrejurare de natură să genereze interpretări practice contradictorii. Ca atare, nu poate fi exclusă existenţă practică (şi abuzivă) a unor pensii stabilite în funcţie de deconturile aferente ordinelor de deplasare (diurnă plus costl deplasării), care în fluturaşul de salariu se reflectă distinct.
Observăm, de la prima vedere chiar, că sferele de cuprindere a celor două dispoziţii normative nu se suprapun întru-totul, cel puţin nu din punct de vedere terminologic, împrejurare de natură să genereze interpretări practice contradictorii. Ca atare, nu poate fi exclusă existenţă practică (şi abuzivă) a unor pensii stabilite în funcţie de deconturile aferente ordinelor de deplasare (diurnă plus costl deplasării), care în fluturaşul de salariu se reflectă distinct.
