Grai de Cluj: Domnule judecator, in calitate de presedinte al „Asociatiei Judecatorilor din Romania” ati adoptat o pozitie publica foarte ferma impotriva dezincriminarii infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu. Ati omis insa sa va exprimati asupra celuilalt proiect de ordonanta de urgenta, cel referitor la gratiere!
Sergiu-Leon Rus: Este adevarat ca pozitia asociatiei noastre s-a limitat la proiectul ordonantei de urgenta a Guvernului pentru modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, lasandu-l la o parte pe cel al ordonantei de urgenta privind gratierea unor pedepse. Aceasta omisiune a fost insa una deliberata, intentionata, existand mai multe diferente intre cele doua acte normative preconizate, deosebiri pe care le-am avut in vedere atunci cand am decis emiterea unei comunicat numai in privinta chestiunii dezincriminarii.
In primul rand, suntem obligati sa ne exprimam in interiorul „regulilor jocului”, adica respectand interdictia existenta in profesie referitor la activitatile cu caracter politic. Din aceasta perspectiva, ni se pare ca hotararea asupra unei posibile gratieri este un act politic, care trebuie decis in acea sfera.
Grai de Cluj: Nu toti judecatorii au gandit la fel…
Sergiu-Leon Rus: Din pacate, in sistemul judiciar exista o atat de mare permisivitate vizavi de luari de pozitie care pot fi interpretate ca fiind politice, incat extreme gen „sfatuirea” presedintelui tarii referitor la un buget de referendum sau cererea demisiei unui minstru al justitiei trec cu totul neobservate. Sunt ani si ani de cand magistratii, cu precadere judecatori, transpun revendicarile – in principal salariale – in manifestari care pot fi considerate greviste si care sunt interzise prin lege, trimitand partile acasa si mergand pana la refuzul de a judeca, fara sa existe inca o pozitie de principiu din partea Consiliului Superior al Magistraturii. In acest climat, polemica de la distanta cu presedintele tarii sau cu alti factori politici pe teme bugetare, de oportunitate sau de nuanta nu reuseste sa se distinga ca o mare ciudatenie, asa cum, totusi, este.
Revenind, un al doilea motiv pentru care am lasat deoparte chestiunea gratierii este una de scala, de magnitudine. Gratierea este un episod marunt, izolat, temporar, in istoria raspunderii penale in statul nostru. Chiar consumat, efectele sale se vor stinge curand, pe cand in cazul dezincriminarilor propuse (dezincriminare cu totul a neglijentei in serviciu, dezincriminare completa pentru abuzul in serviciu cu prejudicii nepatrimoniale, dezincriminare partiala pentru abuzul in serviciu cu prejudicii patrimoniale, pana in limita de 200.000 de lei) are loc o schimbare radicala, cataclismica, de paradigma, pe mare durata in timp si cu privire la o multime de fapte grave (abuzul in serviciu este de cele mai multe ori partea vizibila, palpabila, a coruptiei) care vor scapa ilicitului penal, masura de natura sa „dezarmeze” cetateanul in raport cu functionarul de stat.
In al treilea rand, nici un judecator nu este afectat in vreun mod de gratiere, insa exista un impact direct al dezincriminarii asupra raporturilor de serviciu din magistratura, incurajandu-se indirect atat abuzurile ierarhice (orice judecator este protejat de textul legal, impotriva sefilor si organelor cu atributii in gestionarea carierei), cat si cele din actul de justitie insusi.
In plus, parerile exprimate pe aceasta tema au ocolit nivelul de profesionalism care ar fi capabil sa suscite un schimb real de opinii si de idei intre specialisti, astfel incat nu ne-a atras deloc. Contrar temei principale pe care s-a insistat, eu cred ca este perfect posibila, legal si constitutional, adoptarea unei ordonante de urgenta; problema reala de discutat era daca sunt sau nu indeplinite conditiile urgentei.
Grai de Cluj: Sub acest aspect, care este parerea dumneavoastra, domnule judecator?
Sergiu-Leon Rus: As dori sa exprim mai mult o parere de simplu cetatean. Orice judecator este in primul rand un cetatean al acestei tari. Sunt surprins ca nu a observat nimeni, ceea ce vorbeste oarecum despre nivelul de diletantism la care discutiile se poarta in societatea noastra, inclusiv in sfera juridica, ca sa sustii necesitatea unei gratieri pentru ca Administratia Nationala a Penitenciarelor nu reuseste sa-si cheltuie fondurile este complet aberant. Aceasta “justificare” apare ca atare, textual, in nota de fundamentare aferenta proiectului ordonantei de urgenta privind gratierea unor pedepse. Ca simplu cetatean al acestui stat, daca se stie de problema conditiilor de detentie cel mai tarziu din 24 iulie 2012 (pronuntarea de catre CEDO a hotararii din cauza Iacov Stanciu), data de la care “mari modificari in sistem nu s-au intamplat, din contra” ca sa citez exact din cuprinsul notei, si daca “la finalul anului 2016, Administratia Nationala a Penitenciarelor a returnat importante sume de bani la bugetul de stat, continuand sa mentina conditiile inumane si degradante din penitenciare precum si supraaglomerarea”, nu este justificat sa ma intreb cum este posibil ca nici o persoana sa nu fie facuta raspunzatoare pentru aceasta situatie si ca – pe baza culpei afirmate in administrarea statului – intreaga tara sa fie pusa in fata unei dileme atat de divizive. Exista organe de audit, exista curte de conturi, probabil ca problema – daca ea exista, intr-adevar – are o rezolvare mai fericita pe acest palier, deoarece in drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, iar statul nu s-ar putea prevala de proasta utilizare a resurselor financiare.
Grai de Cluj: Este gratierea o masura exagerata?
Sergiu-Leon Rus: In raport cu necesitatea afirmata in proiect, poate fi astfel privita. Aceleasi efecte se atingeau prin mai putin, adica, de exemplu, daca in loc de gratierea restului de pedeapsa, acesta era comutat in privinta modalitatii de executare, respectiv se dispunea legislativ suspendarea executarii tuturor acestor pedepse sau resturi de pedeapsa.
Grai de Cluj: In context, daca ar fi sa faceti o singura propunere pentru imbunatatirea justitiei penale, care sa acopere toate fazele procesului penal, care ar fi aceasta?
Sergiu-Leon Rus: As porni de la importanta repararii prejudiciilor si de la posibilitatea decongestionarii penitenciarelor si as propune – pentru infractiuni de guler alb – generalizarea unei idei care exista, bunaoara, in materie de evaziune fiscala, unde recuperarea prejudiciului atrage reducerea pedepsei. As propune astfel, in concret, obligativitatea suspendarii executarii pedepsei inchisorii combinata cu o reducere a limitelor acesteia in cazurile in care prejudiciul ar fi recuperat pe timpul judecatii, chiar cu un anumit multiplu (doi sau trei, de exemplu) de ordin al rambursarii acestor sume.
